Etichete:
idei imprumutate
citat
"Si totusi o iubesc.Fara indoiala ca o iubesc.Poate tocmai de aceea as dori sa fiu cat mai departe de ea in ceasul acesta.Si, daca m-ar intreba deodata n-as sti ce sa-i raspund.Nu pot fara ea,nu vreau nici cu ea.Trebuie sa raman singur, ca sa stiu ce vreau;chiar daca as voi sa-mi petrec restul zilelor numai si numai printre oameni, tot trebuie sa raman o clipa singur si sa hotarasc asta..Adevarul este ca oamenii fug de fericire, nu o cauta.De cate ori intalnesc fericirea,fug de ea sau o rateaza, fac orice din ea numai sa se transforme in altceva..."
M.Eliade-"Intoarcerea din rai"
Desi este unul din preferatii mei..astazi sunt si nu sunt de acord cu ceea ce scrie.
M.Eliade-"Intoarcerea din rai"
And that's why i need u here with me
[Cineva pe care sa iubesti
Cineva caruia sa-i povestesti toate visele, emotiile, durerile tale
Cineva pe care sa asculti,
Cineva pe care sa certi,
Cineva pe care sa te poti baza,
Cineva care sa te adaposteasca in bratele sale pe timp de furtuna,
Cineva sa-ti sopteasca la ureche "te iubesc"...
Cineva pentru care sa fii singurul.singura,
Cineva caruia sa-i apartii,
Cineva sa fie acolo mereu,
Cineva care sa nu puna intrebari dar sa stie toate raspunsurile,
Cineva care sa se joace in parul tau,
Cineva care sa-ti cante cand nu poti sa dormi,
Cineva sa-ti aduca dimineata o cafea calda si sa te sarute pe frunte,
Cineva care nu cere multe,
Cineva care ofera tot...]
Nichita Stanescu
Îmbrãtisarea
Când ne-am zãrit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-odatã
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lãsa sã-l strãbatã.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atât de iute
cã timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora lovitã, se sparse-n minute.
As fi vrut sã te pãstrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, în trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sã te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
Când ne-am zãrit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-odatã
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lãsa sã-l strãbatã.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atât de iute
cã timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora lovitã, se sparse-n minute.
As fi vrut sã te pãstrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, în trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sã te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
Prima zi de Paste
o zi de duminica
stau sub ciresul imens si ma joc cu iarba.
Din cand in cand ma ridic si te privesc colorand un zambet in coltul buzei.Aud stand intinsa pe iarba sunetul pumnilor tai lovind sacul greu de box.As putea sa stau sa te privesc ore in sir cum te eliberezi de furie. Ti-a fost dor, stiu..
Imi las capul sa se aseze usor pe trunchiul de copac si ciresul isi scutura din cand in cand florile albe, adunate in manunchiuri bogate si grase, pe obrajii mei incalziti de soare.
Ma simt libera, i've found my green fields.
Din cand in cand imi trec mana prin firele inalte de iarba. Pleoapele imi aluneca greu dar nu dorm , cum as putea? Vreau sa stau cat mai mult asa, sa ma impac bine cu mine, soarele sa-mi mangaie chipul, parul sa-mi fluture in vant...sa aud un pic de muzica din departare si sa uit ca peste cateva ore ma voi trezi din vis..
Astazi am aflat, intr-o singura clipa, ca peisajele pe care mi le-am imaginat exista, si se ascund de cele mai multe ori, in cele mai neasteptate locuri. Ca refugii din calea furtunii, ele se arata numai celor care isi deschid larg ochii, care au petrecut locurile acelea dinainte chiar de a le cunoaste concret, de-a le calca cu picioarele pamantul atat de sfant.
Am sa visez
Am sa cred in imaginatia mea,
Si am sa am rabdare
Pentru ca stiu ca uneori soarta e mai puternica decat noi,
Si ne arata, franturi din ce ne asteapta, franturi pe care nu le reperam ca atare, ci ca vise proiectate de subconstient, care ne asteapta atat timp cat avem perseverenta de a crede in ele, oricat de imposibil si de greu ni s-ar parea la un moment dat..
*
E cald si e frumos si astazi e cea mai frumoasa zi din primavara.
stau sub ciresul imens si ma joc cu iarba.
Din cand in cand ma ridic si te privesc colorand un zambet in coltul buzei.Aud stand intinsa pe iarba sunetul pumnilor tai lovind sacul greu de box.As putea sa stau sa te privesc ore in sir cum te eliberezi de furie. Ti-a fost dor, stiu..
Imi las capul sa se aseze usor pe trunchiul de copac si ciresul isi scutura din cand in cand florile albe, adunate in manunchiuri bogate si grase, pe obrajii mei incalziti de soare.
Ma simt libera, i've found my green fields.
Din cand in cand imi trec mana prin firele inalte de iarba. Pleoapele imi aluneca greu dar nu dorm , cum as putea? Vreau sa stau cat mai mult asa, sa ma impac bine cu mine, soarele sa-mi mangaie chipul, parul sa-mi fluture in vant...sa aud un pic de muzica din departare si sa uit ca peste cateva ore ma voi trezi din vis..
Astazi am aflat, intr-o singura clipa, ca peisajele pe care mi le-am imaginat exista, si se ascund de cele mai multe ori, in cele mai neasteptate locuri. Ca refugii din calea furtunii, ele se arata numai celor care isi deschid larg ochii, care au petrecut locurile acelea dinainte chiar de a le cunoaste concret, de-a le calca cu picioarele pamantul atat de sfant.
Am sa visez
Am sa cred in imaginatia mea,
Si am sa am rabdare
Pentru ca stiu ca uneori soarta e mai puternica decat noi,
Si ne arata, franturi din ce ne asteapta, franturi pe care nu le reperam ca atare, ci ca vise proiectate de subconstient, care ne asteapta atat timp cat avem perseverenta de a crede in ele, oricat de imposibil si de greu ni s-ar parea la un moment dat..
*
E cald si e frumos si astazi e cea mai frumoasa zi din primavara.
Etichete:
amintiri
.
De cativa ani Pastele si-a pierdut semnificatia pe care o avea inainte.
Singurele amintiri frumoase de Paste sunt legate de unchiul si matusa mea care astazi nu mai sunt...fara ei deja o parte din mine reneaga spiritul asta al Invierii.
Imi amintesc cu un zambet timid cat de frumos era sa stau sa-i privesc pe tata si pe unchiu cantand si razand , vorbind despre tineretile lor.Matusa scapa printre dinti cate o injuratura pentru unchiu ca era prea galagios , insa injuratura aia parea din gura ei micutsa mai puternica decat un banal "te iubesc".
In ajunul Pastelui unchiu si cu tata preluau controlul bucatariei.Ma uitam fermecata la unchiu in timp ce-si punea toata dragostea in prajiturile si torturile atat de gustoase cu care ne indulcea. Tata pregatea carnea de miel, o condimenta si impreuna pareau a fi cei mai priceputi bucatari din lume.
Fara ei Pastele nu mai e Paste...nu pentru mine.
As vrea sa-i aduc inapoi..as da orice sa o tin in brate pe matusa, sa o aud vorbind, as da orice sa-l ascult pe unchiu in timp ce ne punea mintea la incercare cu cate un joc de iscusinta mintii, as vrea sa-l vad inca o data pe tata asa de fericit cum era in noptile in care statea cu unchiu si cantau impreuna..
As vrea sa ma iubesti la fel de mult cum a iubit-o unchiul pe matusa...nu imi doresc bani, nu imi doresc sa ma stie lumea..vreau doar sa simt aceiasi liniste si caldura pe care o simteam cand ii priveam.
Nu as putea explica niciodata modul in care le simt lipsa. Ma uit din cand in cand in cutia postala si ma simt stinghera cand realizez ca anul asta nu vor fi felicitari din partea lor. Nu ne vom suna de constantin si elena sa ne felicitam, nu vom avea petrecerile pana in zorii diminetii..fara ei am ramas saraci.
Recunosc, cu o oarecare tristete, ca nu am invatat conceptul de "familie" din mediul in care am crescut, ci de acolo, din Tulcea, locul unde ma simt intotdeauna ca acasa.
Nu am putut sa le zic niciodata cat de mult m-au marcat, cat de mult ii iubesc si cat de multe am invatat de la ei.Poate nu ar trebui sa ma invinovatesc pentru asta..eram destul de mica si in afara de asta..nu am stat niciodata prea bine la capitolul impartasitul sentimentelor.
Dar daca ar fi langa mine le-as spune..le-as multumi pentru caldura pe care mi-au inspirat-o, le-as multumi pentru ca mi-au aratat si mi-au demonstrat ca dragostea exista cu bune si cu rele, le-as spune cat de recunoscatoare sunt pentru fericirea pe care au adus-o in sufletele noastre de fiecare data, si inainte de toate cred ca i-as imbratisa din toate puterile si as incepe sa plang pentru ca lipsa lor mi se pare inca un cosmar din care nu ma pot trezi.
Va iubesc si va port in suflet mereu.
Singurele amintiri frumoase de Paste sunt legate de unchiul si matusa mea care astazi nu mai sunt...fara ei deja o parte din mine reneaga spiritul asta al Invierii.
Imi amintesc cu un zambet timid cat de frumos era sa stau sa-i privesc pe tata si pe unchiu cantand si razand , vorbind despre tineretile lor.Matusa scapa printre dinti cate o injuratura pentru unchiu ca era prea galagios , insa injuratura aia parea din gura ei micutsa mai puternica decat un banal "te iubesc".
In ajunul Pastelui unchiu si cu tata preluau controlul bucatariei.Ma uitam fermecata la unchiu in timp ce-si punea toata dragostea in prajiturile si torturile atat de gustoase cu care ne indulcea. Tata pregatea carnea de miel, o condimenta si impreuna pareau a fi cei mai priceputi bucatari din lume.
Fara ei Pastele nu mai e Paste...nu pentru mine.
As vrea sa-i aduc inapoi..as da orice sa o tin in brate pe matusa, sa o aud vorbind, as da orice sa-l ascult pe unchiu in timp ce ne punea mintea la incercare cu cate un joc de iscusinta mintii, as vrea sa-l vad inca o data pe tata asa de fericit cum era in noptile in care statea cu unchiu si cantau impreuna..
As vrea sa ma iubesti la fel de mult cum a iubit-o unchiul pe matusa...nu imi doresc bani, nu imi doresc sa ma stie lumea..vreau doar sa simt aceiasi liniste si caldura pe care o simteam cand ii priveam.
Nu as putea explica niciodata modul in care le simt lipsa. Ma uit din cand in cand in cutia postala si ma simt stinghera cand realizez ca anul asta nu vor fi felicitari din partea lor. Nu ne vom suna de constantin si elena sa ne felicitam, nu vom avea petrecerile pana in zorii diminetii..fara ei am ramas saraci.
Recunosc, cu o oarecare tristete, ca nu am invatat conceptul de "familie" din mediul in care am crescut, ci de acolo, din Tulcea, locul unde ma simt intotdeauna ca acasa.
Nu am putut sa le zic niciodata cat de mult m-au marcat, cat de mult ii iubesc si cat de multe am invatat de la ei.Poate nu ar trebui sa ma invinovatesc pentru asta..eram destul de mica si in afara de asta..nu am stat niciodata prea bine la capitolul impartasitul sentimentelor.
Dar daca ar fi langa mine le-as spune..le-as multumi pentru caldura pe care mi-au inspirat-o, le-as multumi pentru ca mi-au aratat si mi-au demonstrat ca dragostea exista cu bune si cu rele, le-as spune cat de recunoscatoare sunt pentru fericirea pe care au adus-o in sufletele noastre de fiecare data, si inainte de toate cred ca i-as imbratisa din toate puterile si as incepe sa plang pentru ca lipsa lor mi se pare inca un cosmar din care nu ma pot trezi.
Va iubesc si va port in suflet mereu.
poveste
-As putea scrie oricand o poveste despre noi doi, despre modul bizar in care alunitele de pe burta ta formeaza acel triunghi ce se ascunde cand te ridici.Mereu am fost fascinat de asta, si de modul in care in fiecare clipa descopar portiuni din pielea ta pe care nu le stiam.As putea sa scriu despre zambetul tau care la prima vedere e un zambet banal dar care ascunde ceva mai mult decat orice alta incordare de muschi.Esti frumoasa cand stai cu capul pe mana mea si te prefaci ca ti-e somn...de fapt tu nu dormi niciodata.
-Si eu as putea sa scriu o poveste despre noi, sunt sigura ca ar fi mai reusita decat a ta! spuse ea incercand sa-l tachineze.
-Da??!.. ma indoiesc.
[cei doi zambesc]
-Eu as scrie despre modul in care ma enerveaza cand esti sarcastic si despre felul in care ma privesti.As putea sa scriu despre buzele tale , as descrie cum isi schimba forma cand zambesti..Nu cred ca as putea insa sa scriu despre tot ce simt cand ma tii in brate.Nici sa vorbesc despre asta nu stiu cum sa o fac..d'apai sa scriu.E ca si cum in jurul meu s-ar fi facut deodata liniste..e confortabil si calduros..Am vrut odata sa scriu dar m-am razgandit.
-De ce te-ai razgandit?
-Asa...pentru ca nimic din ce as fi scris atunci nu mi-ar mai fi convenit acum.Cred ca azi as fi gasit cuvintele mai potrivite sau poate ca nu ar mai fi fost nevoie de cuvinte.
-Dar niciodata nu a fost...
-Ai dreptate... de asta nici eu nici tu nu am scris pana acum vreo poveste.
-Cred ca nici macar nu as fi avut rabdarea sa citesc pana la sfarsit ce ai scris.
-Ai fi avut...ai fi vrut sa citesti asa cum si eu as fi vrut sa citesti...mai spune-mi..spune-mi un pic din povestea ta..cum m-ai fi descris..?
-Nimic mai mult decat ceea ce esti.Nu te-as face o zana, nici macar o printesa sau alte prostii de astea.Te-as fi descris asa cum esti fara sa te flatez si sa te fac sa nu te regasesti intre randurile mele.Esti nebuna si vorbesti mult..asta ar fi fost ideea mea.
[ea il ciupeste]
-Mai bine saruta-ma.Joaca-te in parul meu si fa-ma sa ma simt ca acasa. Cuvintele ma obosesc azi si tare as vrea o ecranizare a povestii in loc de o cronica a ei.
-Dar nu am terminat..
-Nici nu trebuie si nici nu vreau...haaaai tine-ma in brate.Promit sa tac si sa iau notite.
-Notite despre ce?
-Despre tot.Despre mainile tale reci si despre setea cu care tragi din tigara aia ca si cum ar fi ultima.
-Pai cred ca e ultima...s-a terminat pachetul, s-a terminat si timpul..e tarziu.
-Stiu ca e.
-Si acum...ce propui?
-Propun sa taci si sa ma saruti.Poate adormim impreuna si nu ai sa mai simti nevoia de o alta tigara.Ti-am spus vreodata cat de mult tanjesc uneori dupa unele din cuvintele tale?Imi place sa te simt uneori vulnerabil in bratele mele de parca ai fi pierdut si eu sunt sigurul refugiu..
-Da..?Poate am sa le spun...sau poate...
-Am spus ca tac.
-Ai spus.
-Tac..tu tine-ma in brate.Vreau sa cada noaptea peste noi asa.
-Daca mai vorbesti mult ai sa pierzi si noaptea.Incearca sa dormi.Promit sa nu adorm inaintea ta.Am sa stau treaz si am sa vad cum adormi in timp ce am sa te tin in brate...
-Povestea noastra ..oare are final fericit...?
-Nu stiu...dar cred ca merita sa stam sa vedem ...
-Pana cand..?
-Pana la capat..
test
am facut un mic test sa vad cat de repede tastez si iata rezultatul(care este destul de satisfacator dupa parerea mea:D)
65 de cuvinte
65 de cuvinte
Etichete:
clipe frumoase
recent break aways
3 dragutse in ratb:X
[de la stanga la dreapta Ilham,Cza si Daria]
[de la stanga la dreapta Ilham,Cza si Daria]
fara semne
e minutul nefiresc de scurt
acela in care te privesc
si simt ca ne cunoastem de o viata
e acelasi nefiresc de scurt minut
acela in care te privesc
si simt ca de abia acum incep sa te stiu
intinsa pe pat
aproape ca incep sa visez
si sa conturez
imagini cu noi
in care ne pierdem zambind
sunt imagini tandre
in care ne descoperim simultan
mecanismele interne
ce ne fac uneori sa credem
ca dragostea exista
chiar aici
intre noi
e acel minut nefiresc de scurt
in care te imbratisez si-ti spun
cat de mult imi plac buzele tale
mereu uscate
care ma indeamna
sa le musc si sa le sarut
acela in care te privesc
si simt ca ne cunoastem de o viata
e acelasi nefiresc de scurt minut
acela in care te privesc
si simt ca de abia acum incep sa te stiu
intinsa pe pat
aproape ca incep sa visez
si sa conturez
imagini cu noi
in care ne pierdem zambind
sunt imagini tandre
in care ne descoperim simultan
mecanismele interne
ce ne fac uneori sa credem
ca dragostea exista
chiar aici
intre noi
e acel minut nefiresc de scurt
in care te imbratisez si-ti spun
cat de mult imi plac buzele tale
mereu uscate
care ma indeamna
sa le musc si sa le sarut
neata!
*
"Deosebirea dintre iad si rai nu poate fi decît aceasta: în rai poti dormi cînd vrei, în iad niciodatå. Este imposibil så iubesti viata atunci cînd nu poti dormi."-E.Cioran
*
Mi-e un somn teribil.Dupa ce incepusem sa ma bucur de noptile in care am putut sa dorm , si chiar foarte bine, acum vad ca am revenit la insomniile obisnuite care nu ma obosesc decat abia dimineata cand trebuie sa ma dau jos din pat ciufulita si rumegand injuraturi.
Cu toate astea, vad ca exista si o parte buna.
M-am dat jos din pat, mi-am trecut de 2 ori mana prin par, si m-am repezit la fereastra sa vad cum e vremea. M-am apropiat ca un copil surprins de usa de la balcon care scartaia lenes in ritmul adierii de afara si mi-am umplut cosul pieptului cu aer de primavara. Pentru un moment am uitat ca la 12:56 m-am pus in pat, ca la 1 jucam texas nu mai stiu cum pe telefon si ca am reusit performanta de a ajunge la nivelul 10, ca la 3 jumate scriam sms-uri, ca la 4 am terminat sticla de apa de pe noptiera, ca la 5 tata s-a dus la baie apoi la 5 si un sfert a deschis lumina sa se imbrace sa mearga la servici si ca la 10 a sunat ceasul, desi stiam exact ce ora e, si m-am ridicat din pat blestemand vecina care batea covoare in fata blocului.
Somnul ma face sa fiu mult mai atenta la lucrurile din jurul meu, sa le dau o alta valoare.
Am ajuns sa cred ca e o particularitate bizara a fiintei mele neputinta de a se opri la perioade constante din miscare. Nu sunt si nu vreau sa devin un perpetuum mobile atat timp cat sunt singura. E un egoism universal faptul ca noptile albe in singuratate sunt cele mai dureroase si obositoare din toate punctele de vedere, pe cand noptile petrecute alaturi de prieteni, sau noptile cu cel pe care il iubesti, sunt noptile atemporale, rupte de orice efect al trecerii timpului, care nu lasa urme de oboseala asupra ta, ci dimpotriva, te incarca de energie.
Cred ca azi o sa fie o zi frumoasa, pentru ca asa trebuie sa fie. Desi mi-e soooooomn si simt asta in genunchi, am sa-mi exploatez resursele latente ultime de energie si am sa rezist cu stocisism visand la un somn bun pentru noaptea care urmeaza.
Cu toate astea, vad ca exista si o parte buna.
M-am dat jos din pat, mi-am trecut de 2 ori mana prin par, si m-am repezit la fereastra sa vad cum e vremea. M-am apropiat ca un copil surprins de usa de la balcon care scartaia lenes in ritmul adierii de afara si mi-am umplut cosul pieptului cu aer de primavara. Pentru un moment am uitat ca la 12:56 m-am pus in pat, ca la 1 jucam texas nu mai stiu cum pe telefon si ca am reusit performanta de a ajunge la nivelul 10, ca la 3 jumate scriam sms-uri, ca la 4 am terminat sticla de apa de pe noptiera, ca la 5 tata s-a dus la baie apoi la 5 si un sfert a deschis lumina sa se imbrace sa mearga la servici si ca la 10 a sunat ceasul, desi stiam exact ce ora e, si m-am ridicat din pat blestemand vecina care batea covoare in fata blocului.
Somnul ma face sa fiu mult mai atenta la lucrurile din jurul meu, sa le dau o alta valoare.
Am ajuns sa cred ca e o particularitate bizara a fiintei mele neputinta de a se opri la perioade constante din miscare. Nu sunt si nu vreau sa devin un perpetuum mobile atat timp cat sunt singura. E un egoism universal faptul ca noptile albe in singuratate sunt cele mai dureroase si obositoare din toate punctele de vedere, pe cand noptile petrecute alaturi de prieteni, sau noptile cu cel pe care il iubesti, sunt noptile atemporale, rupte de orice efect al trecerii timpului, care nu lasa urme de oboseala asupra ta, ci dimpotriva, te incarca de energie.
Cred ca azi o sa fie o zi frumoasa, pentru ca asa trebuie sa fie. Desi mi-e soooooomn si simt asta in genunchi, am sa-mi exploatez resursele latente ultime de energie si am sa rezist cu stocisism visand la un somn bun pentru noaptea care urmeaza.
ganduri tarzii
Incerc de ceva timp sa ma dezobisnuiesc de proastele mele obicieiuri..inclusiv de viciile cotidiene.
Am reusit pentru o scurta perioada sa ma detasez de cafea insa recunosc, spre rusinea mea, ca azi am calcat stramb..
Cred ca mi-a intrat in sange cofeina si acum sunt ca un dependent de ala care nu mai poate sa se opreasca.La Cola si Pepsi am renuntat insa nu stiu pentru cat timp.
Nu imi place sa fiu dependenta de lucruri. Incerc sa ma tin cat mai departe de atractiile astea care odata acceptate devin indispensabile.Poate e din cauza ca imi place sa fiu cat mai independenta posibil, paradoxala declaratie avand in vedere statutul meu de intretinuta financiar de tata.
Ma rog, sunt si eu ca tot studentul de azi..dependent intr-o oarecare masura de parinti.
Un alt lucru pe care l-am observat la mine, chiar si in cele mai apropiate relatii, e ca intotdeauna trasez o linie de siguranta peste care rareori trec. Chiar si cand se intampla sa o depasesc imi gasesc resursele interioare necesare trecerii inapoi spre limita acceptabila. Pana acum nu am avut decat 2 momente cand am simtit ca nu mai pot trece usor in spatele demarcatiei. Recunosc caderile atunci au fost puternice, insa astazi mi-am revenit si sunt mai in spate chiar decat trebuia, ceea ce e un lucru bun, incurajator pentru mine.
Pe de alta parte, sunt si situatii in care prefer sa risc de la inceput, nu inainte insa de a analiza atent toate riscurile implicate de situatia respectiva.
Desi e foarte obositor uneori sa te intelegi bine cu tine, si sa-ti respectii principiile puternic interiorizate, de cele mai multe ori auto-limitarea si auto-controlul te feresc de multe suferinte.
Accept cu placere spontaneitatile cotidiene si ma lovesc spre propria uimire foarte puternic de situatiile previzibile. Cred ca astea au cel mai mare impact asupra mea, pentru ca ma lasa oarecum dezamagita din simplul fapt ca s-au intamplat..si deci ca am avut dreptate.
Nu am subestimat niciodata oamenii ... de obicei ii las pe ei sa faca asta in ceea ce ma priveste.
Stiu ca sunt plini de surprize si ca unii au un potential genial pe care si-l lasa descoperit tocmai din perversitate, nu din timiditate sau stiu eu ce alt sentiment de pudoare infantila. De asta si linia mea chiar in relatiile de prietenie..
Mereu m-am intrebat daca prietenia adevarata exista si de cele mai multe ori am ajuns la concluzia ca ea este o variabila dependenta de circumstante si de firea umana slaba si schimbatoare. Nu este rau sa ai prieteni, atat timp cat ii poti numara pe degetele de la maini..asta cred eu.
In dragoste povestea capata alte contururi. Pentru ca aici liniile nu trebuie sa existe. Este adevarat ca trebuie sa iti tii ochii deschisi si sa nu ajungi la sfarsit in situatiile penibile gen:"Daca stiam ca esti asa nici nu te mai luam!". Sincera sa fiu, chestia asta mi se pare ciudata pentru ca atat timp cat esti stapan pe propriile sentimente si pe propria ratiune iti poti da seama de la inceput daca merita sau nu. Pentru greselile si suferintele in dragoste suntem intotdeauna responsabili poate in mai mare masura decat cel de langa noi.
Iubirile pe deplin constientizate sunt cele mai sincere si mai puternice pentru ca numai ele se arata inca de la inceput asa cum vor fi.
Mi se pare necesar sa incerci pe cat se poate sa-l cunosti pe cel de langa tine si sa-l accepti cu bune si cu rele fara a incerca sa-l schimbi.Nu vad motivul pentru care i-ai cere celui din jurul tau sa fie altcineva doar de dragul tau pentru ca intr-un final te-ai plictisi de "propria creatie".L-ai anticipa, l-ai intui, si practic i-ai rapi toate posibilitatile de a te surprinde si de a-l descoperi in intreaga sa complexitate.
Vreau sa ma surprinzi.
Vreau sa te descopar nu sa te anticipez.
Vreau sa fii tu.
Vreau sa fii tu tot timpul.
Vreau sa ma iubesti
...asa neterminata cum sunt...
[noapte buna!:*]
Am reusit pentru o scurta perioada sa ma detasez de cafea insa recunosc, spre rusinea mea, ca azi am calcat stramb..
Cred ca mi-a intrat in sange cofeina si acum sunt ca un dependent de ala care nu mai poate sa se opreasca.La Cola si Pepsi am renuntat insa nu stiu pentru cat timp.
Nu imi place sa fiu dependenta de lucruri. Incerc sa ma tin cat mai departe de atractiile astea care odata acceptate devin indispensabile.Poate e din cauza ca imi place sa fiu cat mai independenta posibil, paradoxala declaratie avand in vedere statutul meu de intretinuta financiar de tata.
Ma rog, sunt si eu ca tot studentul de azi..dependent intr-o oarecare masura de parinti.
Un alt lucru pe care l-am observat la mine, chiar si in cele mai apropiate relatii, e ca intotdeauna trasez o linie de siguranta peste care rareori trec. Chiar si cand se intampla sa o depasesc imi gasesc resursele interioare necesare trecerii inapoi spre limita acceptabila. Pana acum nu am avut decat 2 momente cand am simtit ca nu mai pot trece usor in spatele demarcatiei. Recunosc caderile atunci au fost puternice, insa astazi mi-am revenit si sunt mai in spate chiar decat trebuia, ceea ce e un lucru bun, incurajator pentru mine.
Pe de alta parte, sunt si situatii in care prefer sa risc de la inceput, nu inainte insa de a analiza atent toate riscurile implicate de situatia respectiva.
Desi e foarte obositor uneori sa te intelegi bine cu tine, si sa-ti respectii principiile puternic interiorizate, de cele mai multe ori auto-limitarea si auto-controlul te feresc de multe suferinte.
Accept cu placere spontaneitatile cotidiene si ma lovesc spre propria uimire foarte puternic de situatiile previzibile. Cred ca astea au cel mai mare impact asupra mea, pentru ca ma lasa oarecum dezamagita din simplul fapt ca s-au intamplat..si deci ca am avut dreptate.
Nu am subestimat niciodata oamenii ... de obicei ii las pe ei sa faca asta in ceea ce ma priveste.
Stiu ca sunt plini de surprize si ca unii au un potential genial pe care si-l lasa descoperit tocmai din perversitate, nu din timiditate sau stiu eu ce alt sentiment de pudoare infantila. De asta si linia mea chiar in relatiile de prietenie..
Mereu m-am intrebat daca prietenia adevarata exista si de cele mai multe ori am ajuns la concluzia ca ea este o variabila dependenta de circumstante si de firea umana slaba si schimbatoare. Nu este rau sa ai prieteni, atat timp cat ii poti numara pe degetele de la maini..asta cred eu.
In dragoste povestea capata alte contururi. Pentru ca aici liniile nu trebuie sa existe. Este adevarat ca trebuie sa iti tii ochii deschisi si sa nu ajungi la sfarsit in situatiile penibile gen:"Daca stiam ca esti asa nici nu te mai luam!". Sincera sa fiu, chestia asta mi se pare ciudata pentru ca atat timp cat esti stapan pe propriile sentimente si pe propria ratiune iti poti da seama de la inceput daca merita sau nu. Pentru greselile si suferintele in dragoste suntem intotdeauna responsabili poate in mai mare masura decat cel de langa noi.
Iubirile pe deplin constientizate sunt cele mai sincere si mai puternice pentru ca numai ele se arata inca de la inceput asa cum vor fi.
Mi se pare necesar sa incerci pe cat se poate sa-l cunosti pe cel de langa tine si sa-l accepti cu bune si cu rele fara a incerca sa-l schimbi.Nu vad motivul pentru care i-ai cere celui din jurul tau sa fie altcineva doar de dragul tau pentru ca intr-un final te-ai plictisi de "propria creatie".L-ai anticipa, l-ai intui, si practic i-ai rapi toate posibilitatile de a te surprinde si de a-l descoperi in intreaga sa complexitate.
"Farmecul absurd al iubirii adevårate, al iubirii intense, este de a gåsi mister într-o singurå fiintå, de a descoperi — sau mai precis a inventa — un infinit într-o existentå individualå de o deconcertantå finitate"-E.Cioran
Oamenii trebuie lasati asa cum sunt pentru ca ei nu se schimba.Nici tu macar nu te poti schimba, si asta nu din inflexibilitate psihica ci din neputinta.Nu suntem suficienti de puternici incat sa ne auto-anihilam partile rele pentru ca suntem constienti ca exact fara acele parti nu am mai avea niciun farmec.Vreau sa te descopar nu sa te anticipez.
Vreau sa fii tu.
Vreau sa fii tu tot timpul.
Vreau sa ma iubesti
...asa neterminata cum sunt...
[noapte buna!:*]
Etichete:
clipe frumoase,
vise
La multi ani!
postarea asta este pentru EL.
pentru ca este special;
pentru ca ma intriga si ma face sa vreau mai mult in fiecare clipa;
pentru ca ma cearta cand intarzii, dar ma iarta de fiecare data;
pentru ca ma invata zi de zi lucruri noi;
pentru ca este orgolios si niciodata nu lasa capul in jos;
pentru ca lupta sa fie mai bun;
pentru ca vorbeste despre viitor cu "noi"
pentru ca nu este perfect;
pentru ca nu incearca sa fie altceva decat este;
pentru ca mereu zambesc cand il vad;
pentru ca nu pot fi suparata pe el;
La multi ani!
[niciun cuvant in plus nu ar putea sa exprime
tot ce ai devenit, cu timpul
pentru mine..]
clipe si ganduri
cele mai frumoase clipe sunt de obicei acelea care se petrec pe fuga.
fie ca este ultimul saut pe care il primesti dupa ce te-a condus acasa,
fie ca este ultimul cuvant pe care i-l spui sau ultima privire pe care vi-o impartasiti,
de obicei acel moment e cel mai pretios din toate.
de cand cu ora de vara sunt mai sensibila decat de obicei.De abia astept sa vad visinii si ciresii infloriti si sa ma plimb , sa rad.. sa nu ma mai sufoc cu o mie de haine pe mine.
Pentru mine oricum primavara e un intro al verii asa ca nu-mi pierd niciodata timpul imaginandu-mi ca ea dureaza mai mult de 2 saptamani;)).
Deja ma imaginez la plaja asteptandu-te sa iesi din apa ca sa ma dai cu crema pe spate.
Noptile de vara sunt preferatele mele.Pentru ca imi aduc aminte de discutiile lungi de pe balcon pe care le aveam la miez de noapte cu marusia, imi aduc aminte de Costinesti, de cerul instelat din Buzau si de petrecerile de acum cativa ani..
Imi place caldura pentru ca ma face sa ma simt de parca nu mi-ar mai lipsi nimic.
Imi place sa ma trezesc dimineata cu soarele in ochi si sa aud pasarile care canta[spre deosebire de diminetile in care un idiot se trezeste sa o faca pe harnicul in casa si incepe sa dea gauri prin pereti cu bormasina la 8 dimineata :-l].
De fiecare data cand ma gandesc la vara , ma gandesc la povestile alea tipic americane, cu balurile in aer liber si cu rochitsele vaporoase. El, o tine timid de mana iar ea se isi ascunde din pudoare privirea sub roseata obrajilor..
vara
soare
apa
mare
nopti calduroase
promisiuni
iubire
vise
zambet
sarut
joaca...
[de abia astept]
Etichete:
clipe frumoase,
frustrari cotidiene
daily post
Cred ca a venit primavara.
Ma intorceam azi de la facultate si am ramas un pic surprinsa ca ma uitam in jurul meu si simteam ca sunt in alt oras.
Nu prea stiu ce sa zic mai nou de mine asa, doar ca am avut niste zile incarcate si cam emo din unele puncte de vedere..am dormit singura, marusia fiind plecata, si nu a fost un somn prea odihnitor, dar ma multumesc si cu atat mai ales dupa insomniile ce m-au chinuit saptamana trecuta.
Ne pregatim de sarbatori acum in aprilie..sunt mai multe motive insa unul e mai deosebit, asa ca il astept cu nerabdare. Visez la o petrecere, la un pic de relaxare si de destindere.
Am intrat, si recunosc cu rusine asta, intr-o stare de "sclifoseala metafizica" asa cum zicea un nene azi la cerc insa sper sa-mi revin in curand.
M-am uitat la cateva filme noi si am fost cuminte>:)>:)..[ca de obicei, de altfel:-"].
O alta veste buna este ca mi-am recuperat copilasul Nokia rapit din bratele mele calde sambata trecuta,in ziua de 14 martie, in urma unui incident pe cat se poate de neplacut, si asta datorita eforturilor ofiterilor de la Politia Judeteana care au fost super operativi si au rezolvat cazul foarte repede.Multumita lor, linistea s-a asezat peste Cza'sVille si am putut sa dorm linistita.
Am auzit de la Claudel ca blogul meu e plictisitor asa ca astept parerea voastra, argumentele pro sau contra si eventualele sugestii.
Noapte buna infidels.
Ma intorceam azi de la facultate si am ramas un pic surprinsa ca ma uitam in jurul meu si simteam ca sunt in alt oras.
Nu prea stiu ce sa zic mai nou de mine asa, doar ca am avut niste zile incarcate si cam emo din unele puncte de vedere..am dormit singura, marusia fiind plecata, si nu a fost un somn prea odihnitor, dar ma multumesc si cu atat mai ales dupa insomniile ce m-au chinuit saptamana trecuta.
Ne pregatim de sarbatori acum in aprilie..sunt mai multe motive insa unul e mai deosebit, asa ca il astept cu nerabdare. Visez la o petrecere, la un pic de relaxare si de destindere.
Am intrat, si recunosc cu rusine asta, intr-o stare de "sclifoseala metafizica" asa cum zicea un nene azi la cerc insa sper sa-mi revin in curand.
M-am uitat la cateva filme noi si am fost cuminte>:)>:)..[ca de obicei, de altfel:-"].
O alta veste buna este ca mi-am recuperat copilasul Nokia rapit din bratele mele calde sambata trecuta,in ziua de 14 martie, in urma unui incident pe cat se poate de neplacut, si asta datorita eforturilor ofiterilor de la Politia Judeteana care au fost super operativi si au rezolvat cazul foarte repede.Multumita lor, linistea s-a asezat peste Cza'sVille si am putut sa dorm linistita.
Am auzit de la Claudel ca blogul meu e plictisitor asa ca astept parerea voastra, argumentele pro sau contra si eventualele sugestii.
Noapte buna infidels.
Etichete:
frustrari cotidiene
ah!
De fiecare data cand Marusia este plecata ma apuca o stare foarte tampita.In afara faptului ca detest sa dorm singura in patul ma enerveaza faptul ca nu am cu cine sa vorbesc..chiar daca venea mai tarziu cel putin ii ziceam cate cv..uneori in zilele bune aveam timp sa stam la barfe si la cafea, ne trezeam razand dimineata si incepeam sa dansam prin camera de parca am chema ploaia...ma rog.. mi-e dor de clipele alea a caror nevoie imi revine de fiecare data cand ea pleaca.
Simt ca ma sufoc intre cei 4 pereti ai camerei mele.Nu pot vorbi, nu pot respira si astept cate ceva sa ma scoata din starea asta...numai ca my prince charming is temporarly unavailable.
As vrea sa treaca timpul asta mai incet si sa apuc si eu sa fac tot mi-am propus.
Azi nu am baut cafea si sunt ca un dependent care mai are un pic si intra in sevraj.
Sunt nervoasa si mi-e dor de tine.
And that's that..
Simt ca ma sufoc intre cei 4 pereti ai camerei mele.Nu pot vorbi, nu pot respira si astept cate ceva sa ma scoata din starea asta...numai ca my prince charming is temporarly unavailable.
As vrea sa treaca timpul asta mai incet si sa apuc si eu sa fac tot mi-am propus.
Azi nu am baut cafea si sunt ca un dependent care mai are un pic si intra in sevraj.
Sunt nervoasa si mi-e dor de tine.
And that's that..
Etichete:
clipe frumoase,
vise
Confuz + incoerent=perfect
M-am asezat in patul plin de arcuri vechi si mi-am promis ca o sa fie bine.
Astazi nu sunt nori pe cerul meu si aud timid cum in gradina de jos incepe sa creasca iarba.
Astazi dorm pana la doua si trag draperiile verzi anihiland lumina.
Astazi ma retrag in mine sa-mi revendic linistea ce altadata imi inunda toate spatiile goale si dorm.
Nu mai am loc de ganduri si timp de regrete.simt cum sangele imi pulseaza cu putere prin vene, ca o presiune ce ma face sa ma prabusesc din interior pana ce ma detasez de mine.
Cafeaua zace neatinsa pe birou langa ochelari.e o nemiscare incredibila care ma moleseste si-mi creaza o nedescrisa stare de confort dupa care am ravnit poate prea mult.
peretii imi spotesc fragmente din poezii de Stanescu iar de sub domnul Peste aud vibrand telefonul pe care il ignor.Azi pentru voi sunt relativa ca si timpul si spatiul lui Einstein.
Ador senzatia de sufocare pe care o resimt in timp ce ma pierd in plapuma moale.Mi-e cald si simt cum transpir din fiecare por dar nu vreau sa ma misc nici un grad mai la stanga sau mai la dreapta.Vreau doar sa stau si sa simt in jurul meu universul cum se misca, sa tac si sa las pleoapele sa cada sub greutatea genelor mari..
Am sa zugravesc in coltul buzei de jos un zambet si ai sa stii ca ma gandesc la tine. E ca si cum am impartasi aceasta clipa, ca si cum mana ta ar strange-o pe a mea in timp ce am astepta lumina verde a semaforului la care ne-am oprit, sa ascultam pentru doar un moment, linistea orasului care se petrece peste noi.
Astazi nu sunt nori pe cerul meu si iti aud de la departare inima cum bate
si-mi imginez ce bine ar fi sa bata aici, langa mine
mai aproape
mai aproape,
chiar aici in cosul pieptului meu
care se sufoca pe sub plapuma grea
in timp ce in gradina creste primul fir de iarba.
cantec de dor--N.Stanescu
"Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam."
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam."
Etichete:
frustrari cotidiene,
ganduri de zi cu zi
Mi-e somn.
Mi-e dor sa dorm profund , sa ma trezesc cu soarele in ochi si cu chef de dansat.In mod clar nivelul de cofeina din sangele meu a atins cote maxime.Mereu am avut tulburari de astea dar niciodata parca nu m-au afectat atat de tare.
Pe de o parte sunt si avantaje nu zic nu..am foarte mult timp sa ma gandesc..la orice, sa-mi fac planuri, sa visez cu ochii deschisi si sa vad ce imi lipseste...
Sunt oricum un pic trista , avea dreptate Cioran cand zicea ca nu ai cum sa iubesti viata cand nu dormi.. Sunt sigura ca am sa-mi revin si am sa dorm 2 zile fara sa misc macar un deget...
Azi am facut curatenie in camera un pic si de abia astept sa ma duc la mamaia sa o vad.Imi este dor de ea si stiu ca e ingrijorata ca nu am mai apucat sa vorbim in ultima vreme.
M-am stresat un pic cu un proiect pe care trebuie sa-l finalizez dar fata de care nu am nicio tragere de inima si am spalat niste haine.
Vroiam de mult sa vorbesc despre oamenii aia arsi de vii in Kenia si de traficantii aia nenorociti de organe de copii insa cred ca sunt subiecte epuizate si oricum mi se pare ca in lume e deja foarte mult rau si o sa fie mereu..degeaba exploatam noi unele cazuri si toata lumea se mira..sunt mult mai multe lucruri pe care nu le stim si pe care nu le vom stii niciodata, lucruri carora le permitem sa se intample sub nasul nostru.
Suntem indiferenti si asta ne omoara.Daca am fi mai uniti mai empatici mai ..altfel, cred ca am rezolva multe treburi. Pana atunci insa ne ocupam sa cosmetizam efectele raului pe care il producem, cautam mereu vinovati, pentru ca nu suntem destul de puternici sa recunoastem ca ne-o facem cu mana noastra.
In fine... mi-e cam teama sa ma gandesc la ce o sa se ajunga de lumea asta in cativa ani.Incep sa-l inteleg pe tata cand imi tine moralele alea lungi cu "sa fii atenta pe unde te duci, cu cine te duci... nu umbla pe strazi laturalnice, vezi-ti mereu de treaba ta.."..sunt lucruri cu care am sa le fac si eu peste cativa ani capul calendar copiilor mei.
ce mai e nou? Pai am fost aseara cu Daria dear si cu Ilhemu la un meci de baschet: Pheonix Galati contra unei echipe din Bucuresti..bineinteles ca Pheonix au castigat:X..Mi-a placut foarte mult , mai ales ca am vazut ca pustii sunt destul de implicati si de dedicati baschetului...bravo lor..
As vrea si eu sa ma apuc de un sport insa nu stiu cat de mult am sa reusesc.Nu neaparat de performanta..mai mult asa cv sa mai mai detasez si eu de cotidianul meu.
Daca am ratat bursa am ratat si bicicleta..sper sa-mi iau revansa in a doua sesiune ... ca doar cine ma opreste..?
Aaa si vroiam sa zic si de exopozitia de carte de la Universitate..daca vreti sa va luati vreo carte sau doar sa vedeti cum e eu zic sa va duceti ca nu aveti ce pierde!
Mi-e dor sa dorm profund , sa ma trezesc cu soarele in ochi si cu chef de dansat.In mod clar nivelul de cofeina din sangele meu a atins cote maxime.Mereu am avut tulburari de astea dar niciodata parca nu m-au afectat atat de tare.
Pe de o parte sunt si avantaje nu zic nu..am foarte mult timp sa ma gandesc..la orice, sa-mi fac planuri, sa visez cu ochii deschisi si sa vad ce imi lipseste...
Sunt oricum un pic trista , avea dreptate Cioran cand zicea ca nu ai cum sa iubesti viata cand nu dormi.. Sunt sigura ca am sa-mi revin si am sa dorm 2 zile fara sa misc macar un deget...
Azi am facut curatenie in camera un pic si de abia astept sa ma duc la mamaia sa o vad.Imi este dor de ea si stiu ca e ingrijorata ca nu am mai apucat sa vorbim in ultima vreme.
M-am stresat un pic cu un proiect pe care trebuie sa-l finalizez dar fata de care nu am nicio tragere de inima si am spalat niste haine.
Vroiam de mult sa vorbesc despre oamenii aia arsi de vii in Kenia si de traficantii aia nenorociti de organe de copii insa cred ca sunt subiecte epuizate si oricum mi se pare ca in lume e deja foarte mult rau si o sa fie mereu..degeaba exploatam noi unele cazuri si toata lumea se mira..sunt mult mai multe lucruri pe care nu le stim si pe care nu le vom stii niciodata, lucruri carora le permitem sa se intample sub nasul nostru.
Suntem indiferenti si asta ne omoara.Daca am fi mai uniti mai empatici mai ..altfel, cred ca am rezolva multe treburi. Pana atunci insa ne ocupam sa cosmetizam efectele raului pe care il producem, cautam mereu vinovati, pentru ca nu suntem destul de puternici sa recunoastem ca ne-o facem cu mana noastra.
In fine... mi-e cam teama sa ma gandesc la ce o sa se ajunga de lumea asta in cativa ani.Incep sa-l inteleg pe tata cand imi tine moralele alea lungi cu "sa fii atenta pe unde te duci, cu cine te duci... nu umbla pe strazi laturalnice, vezi-ti mereu de treaba ta.."..sunt lucruri cu care am sa le fac si eu peste cativa ani capul calendar copiilor mei.
ce mai e nou? Pai am fost aseara cu Daria dear si cu Ilhemu la un meci de baschet: Pheonix Galati contra unei echipe din Bucuresti..bineinteles ca Pheonix au castigat:X..Mi-a placut foarte mult , mai ales ca am vazut ca pustii sunt destul de implicati si de dedicati baschetului...bravo lor..
As vrea si eu sa ma apuc de un sport insa nu stiu cat de mult am sa reusesc.Nu neaparat de performanta..mai mult asa cv sa mai mai detasez si eu de cotidianul meu.
Daca am ratat bursa am ratat si bicicleta..sper sa-mi iau revansa in a doua sesiune ... ca doar cine ma opreste..?
Aaa si vroiam sa zic si de exopozitia de carte de la Universitate..daca vreti sa va luati vreo carte sau doar sa vedeti cum e eu zic sa va duceti ca nu aveti ce pierde!
Etichete:
ganduri de zi cu zi,
muzica
Chasing cars
pentru ca nu am mai scris de un picuts de timp m-am hotarat sa postez melodia asta cu o dedicatie speciala pentru cineva special si drag care se stie.
Ultimele zile au fost destul de agitate, poate un pic prea agitate avand in vedere evenimentele recente din viata divei cza.
Daca toate se intampla cu un scop, ma gandesc ca ar fi trebuit sa trag niste concluzii un pik mai inteligente din tot ce a fost lately, insa in afara de "nu mai merge noaptea singura pe strada" nu am reusit sa deriv nimic altceva.
Cred ca cel mai relevator moment din toata saptamana asta incepand cu sambata- ziua 0 a fost duminca seara cand m-am trezit transpirata toata si speriata de gandul ca in clipa aia as fi putut fi altundeva..nu stiu exact unde..nu vreau sa-mi imaginez..in afara de patul meu.Nu as fi simtit fundul marusiei in spatele meu, nu as fi stiut ca tata doarme linistit dincolo..a fost destul de ciudat.
mi-am dat seama ca sunt dependenta de telefonul meu mobil(il regret pe decedatul meu nokia..a fost prima mea iubire in ceea ce priveste tehnologia telecomunicatiilor mobile) si ca nu ma simt intreaga fara el.
Mi-am dat seama ca trebuie sa zic mai des unele lucruri, si ca trebuie sa le spun in fiecare moment celor dragi cat de mult ii iubesc si cat de mult ma bucur ca sunt langa mine.
Am sa spun mai des unele cuvinte
Am sa rad mai mult
Am sa iubesc mai puternic
Am sa visez fara oprire
Am sa citesc tot ce-mi cade in maini
Am sa fiu fericita de fiecare amanunt
Si am sa traiesc ca si cum maine ar fi o probabilitate.
Noapte buna
tout c'est bien
Pasarea Colibri-Scrisoare de bun ramas
Asculta mai multe audio Muzica »
as vrea ca lumea asta sa se opreasca si sa o ia de la capat incercand sa fie altfel.
sunt data peste cap cu totul si constientizez lucrul asta , si cel mai trist este ca trebuie sa ma descurc de una singura sa ma fac mai bine.
nu este o lamentare si nici macar o plangere de mila insa ma deprim cand vad ca intr-adevar nu mai sunt oameni pe lumea asta..cel putin nu in Galatiul asta nenorocit , oras care nu are nimic bun , care nu ofera nimic bun , in care poti fi oricand victima.
Mi-e teama sa ma gandesc in viitor cand vad deja unde s-a ajuns cu prostia si cu tampenia totala din capul unora.E mai mult decat o foame de bani acuta , e o prostie si o brutalitate care a depasit orice tipare. Nu se mai poate vorbi de solidaritate sau de ajutor , de curaj sau de spirit de dreptate.Se duce totul la fund si nu din cauza mersului firesc al lucrurilor in natura ci din cauza moravurilor tot mai degradate ale oamenilor, din cauza lipsei lor de curaj si de omenie.
In ciuda tuturor lucruilor , nu am sa renunt niciodata sa sper la ceva mai bun chiar daca va trebui sa construiesc eu acel ceva cu mainile mele de la prima caramida.Chiar daca ma voi risca pe mine ca intreg si chiar daca o sa para imposibil.
Love
dragostea este tot.
dragostea este pura,
dragostea este imprevizibila,
dragostea este oarba.
dragostea rabda
.dragostea iarta,
dragostea rasplateste.
dragostea este sfarsitul drumului si inceputul cerului.este capatul marii si inceputul eternitatii.
dragostea este timp ,
dragostea este clipa.
dragostea este putere si daruire,durere si zambet.
dragostea sunt eu,esti tu,este lumea.
dragostea este sunetul pe care il faci dimineata cand deschizi ochii si nu sunt langa tine.
dragostea este clipa cand mainile noastre se unesc si trupurile se apropie.
dragostea este timpul pe care il pierdem uitandu-ne unul la altul tacand,
dragostea este clipa cand plangem impreuna.
dragostea este viata ,
dragostea este moarte.
dragostea este asfintit si rasarit,
dragostea este vara iarna, toamna, primavara.
dragostea este floarea care creste la balconul tau,
dragostea este iarba care creste in gradina,
dragostea este frunza care cade pe pamant,
dragostea este pamantul pe care cade frunza.
dragostea este lumina,
dragostea este umbra ,
dragostea este aici,
dragostea este pretutindeni.
dragostea nu minte,nu inseala.
dragostea invata,
dragostea ajuta,
dragostea innobileaza.
dragostea este dumnezeu,
dragostea este rai,este infern,este tot ce se misca si tot ce exista,tot ceea ce va fi si tot ceea ce a fost.
dragostea este ruga,
dragostea este nadejde,
dragostea este sfanta.
dragostea este momentul cand te-am cunoscut
dragostea este clipa cand te-am sarutat
dragostea este ceea ce ne-a unit
dragostea este forta care ne ajuta sa trecem peste obstacole
dragostea este vantul care sufla in panzele noastre si ne ajuta sa inaintam spre fericire
dragostea este sentimentul care nu ne lasa sa fim unul fara celalalt
dragostea este cea care ne vegheaza
dragostea este...tot!
Etichete:
duzinetsuri
pam pam!
Dupa cum vedeti iar am schimbat aspectul.
Astept feedback sa-mi ziceti daca va place.
M-am gandit de asemenea sa fac categorii ca nu prea imi place cum se vede eticheta aia acolo cu undefined..
So.. hope u enjoy it infidels>:)
Astept feedback sa-mi ziceti daca va place.
M-am gandit de asemenea sa fac categorii ca nu prea imi place cum se vede eticheta aia acolo cu undefined..
So.. hope u enjoy it infidels>:)
Leapsa!
cum am primit de cv zile leapsa am sa o onorez acum profitand de timpul pe care il am daca tot nu m-am dus la cursuri[a dracului febra muscularaaaa]
Sunt ..Cza
As vrea o casa cu 2 etaje si un SUV
Pastrez orice atat timp cat ma leaga de ceva/cineva;
Mi-as dori sa-i vad pe toti din jurul meu mai veseli;
Nu-mi place sa ma trezesc dimineata devreme.
Ma tem de intuneric si de singuratate;
Aud ... voci uneori
Imi pare rau foarte rar..nu prea fac lucruri pe care sa le regret;
Imi plac: plimbarile , ploaia de vara, marea , cartile bune, cartile lui Cioran.chuppa chups de cirese , muzica buna ,calatoriile
Nu sunt: EMO
Cant intotdeauna , mai ceva ca naomi'n ascensor
Niciodata nu am sa accept prostia si aroganta
Rar ma abtin de la comentarii rautacioase
Plang cam des.
Nu sunt multumita niciodata
Sunt confuz cand e vorba de decizii importante
Am nevoie de dragoste
Ar trebui sa nu mai analizez atat de mult unele lucruri
Familie – ii iubesc , sunt tot ce am.
Greşeli majore –n-am facut inca
Hobby-uri – dansul , muzica , gatitul...muuuulte
Intimitate – nu se poate fara..
Jeans – daaaaaaa!!! cat mai multi , cat mai simplii cu aspect de ala sloppy daca se poate , fie drepti fie largi , lungi , 3/4 , foarte scurti ..BLUGI!!!..nu dau nume de marci atat timp cat imi plac ... chiar nu conteaza
Kitsch– bitch pleeeeeease!..Nu..clar NU
Lucruri interzise – nu-mi place sa fiu mintita sau sa mi se vorbeasca de sus, sa mi se umble in lucruri .. si cred ca mai sunt.
Machiaj - uhmm..mai raruts ca-i mai draguts...folosesc dar fie la ocazii speciale fie cand vreau eu sa fiu mai glamourous.
Niciodata nu ai face/spune/purta… mancare goala/cuvinte vulgare in gura mare/costum de vrajitoare.
Original – poate fi oricine in functie de atitudine
Parfumul preferat - pai fie Puma Create , fie RUSH , fie Pur Blanca
Reguli – nu plec niciodata de acasa fara sa ma dau cu un pik de parfum
Shopping – daaa!:X
Teatrul – imi place..i'm a real drama queen
Tentaţii – peste tot!
Ţinuta preferată - mana lui in mana mea ..noi doi si cerul senin
Vacanţa perfectă – undeva la mare..
Ziua de naştere –16.12.1989 (sagetator)
Etichete:
muzica
Song of the day!
Este o melodie superba pe care recunosc cu rusine ca nu am descoperit-o eu..cu toate astea nu am putut sa ma abtin sa nu o postez (asa mai pe graba inainte de a pleca la scoala ) pentru ca ma duce cu gandul la tine ,
cu gandul la noi ,
cu gandul la noptile de vara si clipele nepretuite ce stiu ca vor veni.
Pentru ca ma face sa zambesc la fel de mult cum zambesc cand te vad din departare si
Pentru ca stiu ca toata ziua de astazi am sa o ascult.
Pentru ca e romantica la naiba !
Enjoy..
[Iron And Wine - Flightless Bird, American Mouth]
Etichete:
despre mine
Eu!
nu am scris niciodata prea multe la obiect despre mine ,tocmai de asta postarea asta o sa fie despre mine si numai despre mine.
Asa..
Numele meu este Cristina Elena..prietenii dintotdeauna mi-au zis Cza si tocmai de asta asta e numele la care raspund cel mai des.M-am nascut la 7 luni si cantaream doar 780 de grame.
Stangace si la propriu si la figurat nu m-am adaptat f bine in primii ani de scoala si de asta am fost mereu ultima din clasa.
Cu timpul lucrurile s-au schimbat si am inceput sa ma mai evidentiez si eu din multime.
Mi-am surprins constant parintii care nu se asteptau la prea mari performante scolare din partea mea.Cat eram mica eram tot timul comparata cu Marusia, sora mea mai mare (actual cea mai buna prietena dar si cel mai mare critic).
Nu prea a contat pentru mine competitia asta pana cand nu mi-am dat seama ca tinea numai de mine sa fiu ceva mai bun.Tocmai de asta am profitat si am participat la toate concursurile si toate olimpiadele care s-au ivit.Ma mandresc cu doua diplome la concursuri nationale la care am luat prima data locul 3 si apoi in mai- 2008 locul I , la concursul de creatie literara "Marin Preda", sectiunea proza.
Mi-am facut prieteni si am inceput sa-mi mai ies din carapace.
Desi nu prea pare (din ce scriu)am fost dintotdeauna o persoana vesela indiferent de toate greutatile pe care le-am avut , si o sa continui sa zambesc indiferent de cate alte greutati o sa urmeze.Imi place la nebunie sa scriu pentru ca vorbesc foarte mult.Cand tac inseamna ca sunt suparata.
Nu-mi place sa fiu singura.Sunt unele momente cand vreau liniste..insa nu prea mult.Tanjesc dupa cineva caruia sa-i vorbesc si care sa ma asculte fara sa-si iasa din minti.
Prin toate prostiile pe care le debitez mai scot si unele lucruri valoroase.
Imi plac dulciurile , mai ales chuppa chups de cirese.
Imi place sa ma plimb cu bicicleta si sa patinez (desi nu's prea mare experta).
Ador sa dansez si imi place apa.
Nu am o culoare preferata dar imi place gri-ul , albul , negru..verdele.
In timpul liber ori citesc (cartea mea preferata :"Colectionarul" de J.Fowles..dar mai sunt si altele) , ori cos sau fac bratari din ata.
Rad mult.Rad cu pofta .Rad cu orice ocazie.Rad pana nu mai am aer.
Imi iubesc familia si ma inteleg foarte bine cu tata desi uneori ma mai cearta.
Cosmarul vietii mele sunt ochelarii pe care ii port doar acasa pentru ca nu-mi place cum imi sta cu ei (snobism sau ce o fi..nu-mi plac).
Mi-e frica de intuneric .
Imi plac oamenii inteligenti care se incumeta sa ma contrazica si au si argumente solide.
Nu imi place sa pierd si nici sa recunosc ca am gresit/m-am inselat.
Nu imi plac oamenii mincinosi si fug de persoanele care nu vor decat sa epateze.
Cred ca cea mai mare greseala a oamenilor este ca nu traiesc cu adevarat ,ci asteapta sa traiasca , din lasitate de a trai cu voluptate fiecare clipa.
Cand imi place o melodie , o ascult de 10000 de ori pana cand sa trec la alta.
Retin usor unele vorbe , si foarte greu numerele si numele .
Sunt sincera , si uneori foarte rea.
Sunt critica si nu-mi place munca in echipa.
Inainte sa adorm ma gandesc intotdeauna la viata de familie pe care o sa o am.Din toate lucrurile din lume , familia si dragostea mi se par singurele pentru care merita intr-adevar sa lupti.
Nu sunt foarte pretentioasa dar de cele mai multe ori sunt capricioasa si rasfatata.
Am momente cand imi place sa ma alint si sa ma joc.
Imi place sa gatesc.
Imi place sa dorm si profit de fiecare data de somn pentru ca de cele mai multe ori sunt o insomniaca.
Ador cafeaua.Ma tine in viata , imi pulseaza prin vene si ma face sa vad altfel viata.
Imi place parfumul , nu plec niciodata de acasa fara sa pulverizez macar pe incheieturi cate putin.
Nu imi sta niciodata bine parul si lucrul asta ma frustreaza.
Sunt o narcisista si imi cunosc standardele.
Am principii solide peste care nu trec.
Ma indragostesc greu insa cand o fac merg pe deviza totul sau nimic.
Imi plac noptile de vara cand vorbesc seara pe la 4 cu marusia despre toate prostiile si radem si ne inghiontim.
Ador marea si rasaritul la mare.
Cea mai frumoasa vacanta a fost vara asta cand am fost si la mare si la munte. Cele mai dragi amintiri sunt cele din familie.
Vreau sa mai merg odata pe transfagarasan insa de data asta cu masina mea:D.
Nu prea imi plac surprizele pentru ca sunt dependenta de control.Analizez totul dinainte si nu imi place sa fie altcineva cu un pas inaintea mea.Totul este o competie , totul e un razboi.
Sunt imperfecta din toate punctele de vedere si am mii de slabiciuni insa nu am incercat sa ascund asta .Sunt orgolioasa si nu-mi place sa fac compromisuri.
Sunt un prieten bun...cred;))
Imi plac florile, in special floarea soarelui , as vrea sa am o sera cand voi fi la casa mea .
Nu sunt o persoana care isi face planuri ci care si le imagineaza.
Imi place sa visez , capitol la care ma mai ajuta si imaginatia.
Ar fi trebuit acolo sus sa pun o poza mai prezentabila dar am ales-o pe aceea deoarece ma duce cu gandul la vacanta , la epuizare si la naturalete.
Acum nu prea mai stiu ce sa zic.Asa ca am sa inchid in stilul meu preferat , adica cu doua mici citate din E.Cioran :
"Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a pråbusit din cauza ideilor"
"As putea crede în aceastå lume cînd ea s-ar schimba pentru mine. Sînt prea orgolios pentru a vedea råul din lume în råul din mine. Eu înså nu må voi schimba niciodatå dupå aceastå lume"
Etichete:
ganduri de zi cu zi
recent thoughts
ba baaa baaaam astazi este baba mea..si puteti spune orice dar afara este o vreme superba..
de dimineata am avut o zi incarcata..piata cu tata si un pik de bucatareala..dar acum ma indulcesc cu cafea si pepsi si nu imi pot dezlipi ochii de la un videoclip care ma face sa ma gandesc la cele mai frumoase momente dintr-o relatie.
Daca azi m-am trezit cu fluturashi in stomac cred ca e semn ca o sa fie o zi frumoasa.
Doar e sambata si doar vine vara..
Cred ca am sa fac un pik de curat pe aici si apoi am sa ma rasfat cu cate cv drag..
see u later infidels.
"Cand omul , prabusit ,la inceput,
in iarba dusmanoasa si-n tarana
adulmeca-n tarasul greu pe-o rana
miresmele ce se-naltau din lut;
si , nemaivarnd , ostatic ,sa ramana
sub zarea strivitoare ca un scut-
se rasucea s-o urce , renascut
si s-agata de fulgere cu-o mana;
acea cumplita smulgere din smaoal
cu palma-ntoarsa ca o cupa goala
fu primul dans in care se zbatu:
elen de floare palida, involta,
vibrat pe scari de sunete spre bolta-
pe care-n mers il amintesti doar tu..
DOAR TU-St.A.Doinas"
de dimineata am avut o zi incarcata..piata cu tata si un pik de bucatareala..dar acum ma indulcesc cu cafea si pepsi si nu imi pot dezlipi ochii de la un videoclip care ma face sa ma gandesc la cele mai frumoase momente dintr-o relatie.
Daca azi m-am trezit cu fluturashi in stomac cred ca e semn ca o sa fie o zi frumoasa.
Doar e sambata si doar vine vara..
Cred ca am sa fac un pik de curat pe aici si apoi am sa ma rasfat cu cate cv drag..
see u later infidels.
"Cand omul , prabusit ,la inceput,
in iarba dusmanoasa si-n tarana
adulmeca-n tarasul greu pe-o rana
miresmele ce se-naltau din lut;
si , nemaivarnd , ostatic ,sa ramana
sub zarea strivitoare ca un scut-
se rasucea s-o urce , renascut
si s-agata de fulgere cu-o mana;
acea cumplita smulgere din smaoal
cu palma-ntoarsa ca o cupa goala
fu primul dans in care se zbatu:
elen de floare palida, involta,
vibrat pe scari de sunete spre bolta-
pe care-n mers il amintesti doar tu..
DOAR TU-St.A.Doinas"
Etichete:
clipe frumoase,
poezioare
Clipe
sunt clipele pe care nu le-as da pentru nimic
clipele pe care le petrec cu tine.
*POEM
de St.Augustin Doinas.
"La inceput a fost cuvantul IUBIRE.
Respiratia ta ajungea pana la mine
stranie,ca o adiere de vant , iar vantul
staruia-n juru-ne ca o respiratie tainica.
Nu-mi mai amintesc din timpul acela decat
locurile umbrite pe unde treceam
si cerul inalt.Celelalte toate , daca mai vin ,
le intalnesc intamplator , ca pe tine.
Intotdeauna acelasi ceas batea ora;
intotdeauna acelasi sunet , aceiasi ora:
parca toate lucrurile din lume ar fi avut
o singura moarte in aceiasi inima.
Zadarnic dau ceata usoara intr-o parte:
arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor
si ramanem singuri in intuneric
ca o profunda revarsare de ape.
La inceput a fost tarmul meu, tarmul tau,
iar intre noi IUBIREA , ca un ocean mort.
Prima data , soarele , in timp ce trecea
de la unul
la altul,
cazu, pasare de aur , ucisa in valuri.
Pe urma, fara stirea noastra, fiinte hraparete
coborara de pe tarmuri, umblara pe ape.
Aceasta dura cateva mii de ani.Apoi, intr-un tarziu ,
animale marine venira sa muste din tarmuri.
Acum liniile noastre mancate se aseamana
cu profilul continentelor; iar sufletele ,
ca floarea nestatornica din spuma marii,
se sfarma in vanturi , se usuca pe stanci.
La inceput intre noi a fost un singur cuvant.
Acum sute de cuvinte moarte se insufletesc,
cand respiratia ta ajunge pana la mine,
stranie ca o adiere de vant..."
*
clipele pe care le petrec cu tine.
*POEM
de St.Augustin Doinas.
"La inceput a fost cuvantul IUBIRE.
Respiratia ta ajungea pana la mine
stranie,ca o adiere de vant , iar vantul
staruia-n juru-ne ca o respiratie tainica.
Nu-mi mai amintesc din timpul acela decat
locurile umbrite pe unde treceam
si cerul inalt.Celelalte toate , daca mai vin ,
le intalnesc intamplator , ca pe tine.
Intotdeauna acelasi ceas batea ora;
intotdeauna acelasi sunet , aceiasi ora:
parca toate lucrurile din lume ar fi avut
o singura moarte in aceiasi inima.
Zadarnic dau ceata usoara intr-o parte:
arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor
si ramanem singuri in intuneric
ca o profunda revarsare de ape.
La inceput a fost tarmul meu, tarmul tau,
iar intre noi IUBIREA , ca un ocean mort.
Prima data , soarele , in timp ce trecea
de la unul
la altul,
cazu, pasare de aur , ucisa in valuri.
Pe urma, fara stirea noastra, fiinte hraparete
coborara de pe tarmuri, umblara pe ape.
Aceasta dura cateva mii de ani.Apoi, intr-un tarziu ,
animale marine venira sa muste din tarmuri.
Acum liniile noastre mancate se aseamana
cu profilul continentelor; iar sufletele ,
ca floarea nestatornica din spuma marii,
se sfarma in vanturi , se usuca pe stanci.
La inceput intre noi a fost un singur cuvant.
Acum sute de cuvinte moarte se insufletesc,
cand respiratia ta ajunge pana la mine,
stranie ca o adiere de vant..."
*
Etichete:
vise
e soare
*
E atat de mult soare.
Parca pana acum cerul a fost intunecat.
Fruntile noastre atat de incruntate se destind usor si lasa loc unei relaxari profunde ce se inchide cu un zambet.
Intinsi unul langa altul pe patura groasa ,incercam sa ne desenam unul altuia viitorul.
Nu stim inca cine am fost pana acum .
Ne cautam haotic printre multime si alergam catre nicaieri ,ca niste prizonieri care de abia au reusit sa evadeze de dupa zidurile inalte ale penitenciarului.
Inconstienti , oprim timpul intre pleoapele noastre si nu ne mai constientizam decat pe noi.
Adierea usoara a vantului de primavara ne face sa ne zburlim si sa ne cautam unul pe celalalt.
Ridicata pe cotul stang, parul meu iti mangaie cu varfurile sale spicuite fruntea.Iar tu , ca un copil sensibil ,suflii usori incercand sa-l redirectionezi.
Ma uit in ochii tai si iti spun cele mai banale cuvinte.Dar tu le dai atat de multe intelesuri incat ma simt cea mai inteleapta din lume.
Iti ating usor buzele cu degetul aratator, iar tu ca o pisica plina de tact inchizi ochii si torci.
Cad apoi ca dintr-o mare osteneala si rasuflu usor.Toate problemele noastre par dintr-o alta lume.Chiar si trupurile noastre par sa sfideze orice lege a gravitatiei devenind usoare ca un fulg de nea.
Cand ochii ni se inchid , marile noastre sperante incep sa prinda glas .
Eu iti spun cum mi-as dori o casa inalta , cu ras de copii si o curte in care sa cresc flori.
Tu zambesti si-mi spui ca poti fii gradinarul meu de servici si ca te oferi sa dai in leagan copii.
Pierduti in visarea naiva...continuam pana cand noaptea se lasa usor peste noi.
Adormim tinandu-ne in brate si facandu-ne planuri...
Etichete:
idei imprumutate
de la altii citire
Am citit acum cateva momente o postare cu niste sfaturi ,sau tehnici mai bine zis ,prin care am putea trece mai usor peste o despartire.Chit ca o sa spuneti ca am ramas in pana de idei , nu pot sa ma abtin de la comentarii pe tema aceasta.
In primul rand , cu tot respectul pentru cei ce vor sa-si ajute prietenii daca se intampla sa treaca prin situatii de astea , consider ca decat sa incerci sa dai sfaturi... mai bine il chemi la tine sa vedeti un meci sau stiu eu sa jucati un fifa in 2..ca e mai romantic la naiba.
De ce zic asta..? pai nu o fac din rautate , doar ca empatizez cu astfel de situatii si ma gandesc la ce m-ar facea pe mine sa ma simt mai bine.Plus ca in momentele alea suntem atat de antipatici si atat de raniti in amor propriu incat avem impresia ca nimeni nu ne poate intelege , ca suferinta noastra e cea mai mare , ca sunt experiente de care altii nu se pot lega si fata de care nu pot face aprecieri de valoare intrucat nu au trecut prin ele.Ca la sfarsitul fiecarei experiente ne trezim si noi si ne dam seama ca orice sfarsit marcheaza un nou inceput, ceea ce e bine...asta e o alta poveste.
In al doilea rand...cred ca nu exista un ghid de reguli pe care trebuie sa le urmam ca sa ne simtim mai bine.Cred ca este necesar dupa astfel de momente sa fim pe cat se poate de echilibrati , sa analizam ceea ce s-a petrecut, sa ne bucuram de clipele frumoase si sa ne dam seama ca mai bine ca s-a intamplat acum..decat pe viitor.Ceea ce un bun prieten trebuie sa faca este sa-ti fie aproape , sa te suporte cu toate ifosele tale inevitabile si sa incerce oricat de greu ar fi sa te te distraga de la gandurile legate de domnul/doamna X.
Sunt situatii si mai dureroase din punctul meu de vedere.Intr-adevar in clipele alea poate sa ne fie foarte greu , si nu este ruptura cea mai dificil de suportat pe cat este gandul dezamagirii si poate chiar sentimentul ca am fost tradati..ca am iubit si nu am fost iubiti..ma rog ...sunt multe la mijloc.Cred ca ideal este sa incercam ,desi este greu ,sa nu cadem in mainile propriilor slabiciuni si frustrari.Putem discuta cu persoana de care tocmai ne-am despartit , o discutie care poate sa contina sarcasm si ironii , insa in limita bunului simt , pentru ca asa cum in timpul relatiei au fost doar doi [teoretic asa ar trebui..but let's not get kinky] , asa si la sfarsitul ei dezbaterile se tin tot in doi.Este de asemenea foarte important sa intelegem ca reprosurile si greselile facute nu mai pot fi reprosate . S-a terminat si asta e singurul lucru pe care trebuie sa-l intelegem si cu care trebuie sa ne resemnam.
Nu vreau sa par altceva decat sunt.Si eu am trecut printr-o despartire dureroasa cand eram ceva mai tanara si chiar am simtit ca e sfarsitul lumii. Atunci am fost intr-adevar cu moralul la pamant si nu acceptam pe nimeni langa mine. Imi placea sa traiesc intr-o drama totala doar ca sa pot spune ca nu am avut nicio vina pentru ceea ce s-a intamplat. De fapt, nu este in totalitate asa..nu exista nevinovati si nici victime colaterale , ci doar oameni ori prea plini de sine ori prea ignoranti. Fiecare are o parte din vina , poate tocmai de asta orice relatie nu se termina in momentul in care unul din membrii decide sa puna punctul pe I, ci mult mai inainte.
E frumos sa ai prietenii langa tine in astfel se situatii , insa oricat de multe sfaturi ne-ar putea da cred ca tot mai tare ne-ar incalzi doar prezenta si incercarile lor de a ne distrage , de a ne amuza si de a ne face sa vedem ca maine e o zi noua in care putem intalni o noua iubire.
Mai mult decat atat , un rol esential al prietenilor este acela de a face tot ce le sta in putinta pentru a ne ajuta sa nu incepem sa generalizam si sa desconsideram restul femeilor/barbatilor doar din cauza ca am fost dezamagiti.
Nu sunt acum doctor in ale iubirii , mai ales ca am si eu dificultatile si defectele mele pe care incerc sa le atenuez , insa cred ca sunt momente in care nu ne putem ridica decat de unii singuri. Pentru ca noi pentru noi vom fi intotdeauna acolo , noi vom stii exact ce sa ne zicem sa ne mai indulcim , cat sa injuram sa ne mai descarcam si ce sa facem sa trecem mai departe. Trebuie sa avem tot felul de experiente pentru a deveni ceva mai bun , asa putem si noi sa invatam sa reactionam si practic... sa iubim .
Sunt oameni si oameni .Oameni care trec prin viata noastra si iau cate ceva fara a da nimic in schimb , si oameni care ne daruiesc cele mai frumoase lucruri voluntar si neconditionat . Toti acei oameni se petrec la timpul potrivit , sau cel putin asta gandeste partea visatoare din mine . Chiar si oamenii care ne dezamagesc au un rol pozitiv :ne intaresc si ne ajuta ca pe viitor sa fim mai vigilenti ; important este sa nu regretam niciodata nimic din noi si sa incercam cu toata puterea noastra sa ne pastram personalitatile imuabile.
Particularizand toate argumentele astea la situatia mea personala, as putea zice ca am trecut prin de toate .Cu toate astea nu am renuntat niciodata sa cred in dragoste si in marile iubiri care vin doar atunci cand ai intr-adevar nevoie de ele , nici nu am schimbat vreo ceva in modul meu de a fi. Sunt fericita ca am reusit sa experimentez diferite trairi in diferite ipostaze pentru ca numai asa pot si sigura ca tot ceea ce simt acum este autentic si pe de alta parte , acum pot sa constientizez cand un sentiment este nou si sa ma bucur din plin de el.
In concluzie...uneori e bine sa ne lovim singuri cu capul de unii pereti...prietenii sunt buni in cazurile alea sa vina din urma sa puna cate un post-it mare pe peretele respectiv , ca data viitoare cand trecem p'acolo sa nu ne mai izbim de el .In definitiv , uneori prezenta face de 1000 de ori mai mult bine decat un cuvant , iar linistea si introspectia sunt singurele care te pot ajuta intr-adevar sa-ti dai seama de ce este in tine si de ce trebuie sa faci in continuare.
Cam atat infidels.
Noapte buna!
In primul rand , cu tot respectul pentru cei ce vor sa-si ajute prietenii daca se intampla sa treaca prin situatii de astea , consider ca decat sa incerci sa dai sfaturi... mai bine il chemi la tine sa vedeti un meci sau stiu eu sa jucati un fifa in 2..ca e mai romantic la naiba.
De ce zic asta..? pai nu o fac din rautate , doar ca empatizez cu astfel de situatii si ma gandesc la ce m-ar facea pe mine sa ma simt mai bine.Plus ca in momentele alea suntem atat de antipatici si atat de raniti in amor propriu incat avem impresia ca nimeni nu ne poate intelege , ca suferinta noastra e cea mai mare , ca sunt experiente de care altii nu se pot lega si fata de care nu pot face aprecieri de valoare intrucat nu au trecut prin ele.Ca la sfarsitul fiecarei experiente ne trezim si noi si ne dam seama ca orice sfarsit marcheaza un nou inceput, ceea ce e bine...asta e o alta poveste.
In al doilea rand...cred ca nu exista un ghid de reguli pe care trebuie sa le urmam ca sa ne simtim mai bine.Cred ca este necesar dupa astfel de momente sa fim pe cat se poate de echilibrati , sa analizam ceea ce s-a petrecut, sa ne bucuram de clipele frumoase si sa ne dam seama ca mai bine ca s-a intamplat acum..decat pe viitor.Ceea ce un bun prieten trebuie sa faca este sa-ti fie aproape , sa te suporte cu toate ifosele tale inevitabile si sa incerce oricat de greu ar fi sa te te distraga de la gandurile legate de domnul/doamna X.
Sunt situatii si mai dureroase din punctul meu de vedere.Intr-adevar in clipele alea poate sa ne fie foarte greu , si nu este ruptura cea mai dificil de suportat pe cat este gandul dezamagirii si poate chiar sentimentul ca am fost tradati..ca am iubit si nu am fost iubiti..ma rog ...sunt multe la mijloc.Cred ca ideal este sa incercam ,desi este greu ,sa nu cadem in mainile propriilor slabiciuni si frustrari.Putem discuta cu persoana de care tocmai ne-am despartit , o discutie care poate sa contina sarcasm si ironii , insa in limita bunului simt , pentru ca asa cum in timpul relatiei au fost doar doi [teoretic asa ar trebui..but let's not get kinky] , asa si la sfarsitul ei dezbaterile se tin tot in doi.Este de asemenea foarte important sa intelegem ca reprosurile si greselile facute nu mai pot fi reprosate . S-a terminat si asta e singurul lucru pe care trebuie sa-l intelegem si cu care trebuie sa ne resemnam.
Nu vreau sa par altceva decat sunt.Si eu am trecut printr-o despartire dureroasa cand eram ceva mai tanara si chiar am simtit ca e sfarsitul lumii. Atunci am fost intr-adevar cu moralul la pamant si nu acceptam pe nimeni langa mine. Imi placea sa traiesc intr-o drama totala doar ca sa pot spune ca nu am avut nicio vina pentru ceea ce s-a intamplat. De fapt, nu este in totalitate asa..nu exista nevinovati si nici victime colaterale , ci doar oameni ori prea plini de sine ori prea ignoranti. Fiecare are o parte din vina , poate tocmai de asta orice relatie nu se termina in momentul in care unul din membrii decide sa puna punctul pe I, ci mult mai inainte.
E frumos sa ai prietenii langa tine in astfel se situatii , insa oricat de multe sfaturi ne-ar putea da cred ca tot mai tare ne-ar incalzi doar prezenta si incercarile lor de a ne distrage , de a ne amuza si de a ne face sa vedem ca maine e o zi noua in care putem intalni o noua iubire.
Mai mult decat atat , un rol esential al prietenilor este acela de a face tot ce le sta in putinta pentru a ne ajuta sa nu incepem sa generalizam si sa desconsideram restul femeilor/barbatilor doar din cauza ca am fost dezamagiti.
Nu sunt acum doctor in ale iubirii , mai ales ca am si eu dificultatile si defectele mele pe care incerc sa le atenuez , insa cred ca sunt momente in care nu ne putem ridica decat de unii singuri. Pentru ca noi pentru noi vom fi intotdeauna acolo , noi vom stii exact ce sa ne zicem sa ne mai indulcim , cat sa injuram sa ne mai descarcam si ce sa facem sa trecem mai departe. Trebuie sa avem tot felul de experiente pentru a deveni ceva mai bun , asa putem si noi sa invatam sa reactionam si practic... sa iubim .
Sunt oameni si oameni .Oameni care trec prin viata noastra si iau cate ceva fara a da nimic in schimb , si oameni care ne daruiesc cele mai frumoase lucruri voluntar si neconditionat . Toti acei oameni se petrec la timpul potrivit , sau cel putin asta gandeste partea visatoare din mine . Chiar si oamenii care ne dezamagesc au un rol pozitiv :ne intaresc si ne ajuta ca pe viitor sa fim mai vigilenti ; important este sa nu regretam niciodata nimic din noi si sa incercam cu toata puterea noastra sa ne pastram personalitatile imuabile.
Particularizand toate argumentele astea la situatia mea personala, as putea zice ca am trecut prin de toate .Cu toate astea nu am renuntat niciodata sa cred in dragoste si in marile iubiri care vin doar atunci cand ai intr-adevar nevoie de ele , nici nu am schimbat vreo ceva in modul meu de a fi. Sunt fericita ca am reusit sa experimentez diferite trairi in diferite ipostaze pentru ca numai asa pot si sigura ca tot ceea ce simt acum este autentic si pe de alta parte , acum pot sa constientizez cand un sentiment este nou si sa ma bucur din plin de el.
In concluzie...uneori e bine sa ne lovim singuri cu capul de unii pereti...prietenii sunt buni in cazurile alea sa vina din urma sa puna cate un post-it mare pe peretele respectiv , ca data viitoare cand trecem p'acolo sa nu ne mai izbim de el .In definitiv , uneori prezenta face de 1000 de ori mai mult bine decat un cuvant , iar linistea si introspectia sunt singurele care te pot ajuta intr-adevar sa-ti dai seama de ce este in tine si de ce trebuie sa faci in continuare.
Cam atat infidels.
Noapte buna!
man on the run
nu mai vreau timp
nu mai vreau ore
care curg strain pe langa mine.
incarcata de dureri mute
vreau sa zac goala pe podeaua rece
si sa ma scriu din nou
fara greseli
fara ezitari.
e o nebunie nesfarsita in mine
cu care ma complac naiv
dar care sapa tot mai adanc
in fiecare din incheieturile mele.
vreau sa cad din nou si din nou
pana ma epuizez pe mine de mine
si vreau sa tip
cum nu am avut curajul sa tip nicicand
si vreau sa simt cum fiecare vena sta sa explodeze
ca la sfarsit
sa nu mai simt nimic.
inima mea
peste care au trecut pasii tai
ma tradeaza neputincioasa
si ma face sa-mi doresc sa o smulg din piept
cu ura
sa o vad cum cade adanc spre centrul sau
pana cand nu mai ramane nimic din ea
asa cum a ramas nimic din mine
fara ea.
ma invart in cercuri
pana cand miscarea devine nemiscare
si ma prabusec in umbre
care asteapta insetat
sa ma domine.
goala pe podeaua rece
vreau sa scriu cu ungiile roase de la mana stanga
cuvintele pe care nu am avut ocazia sa le scriu
la timp.
nu exista inceput si nici sfarsit
pentru haosul din mine
cara ma ridica si ma coboara
ca un val
pana ce ajung sa ma dezintegrez de tot.
culorile isi pierd din intensitate
si nu mai gasesc nimic pentru care sa lupt
nici macar pentru cine eram
inainte sa ma uit.
tine-ma si nu-mi da drumul
chiar daca ti se pare ca sunt to mai grea
tot mai alunecoasa
tot mai departe.
si cand n-ai sa mai stii pe cine incerci sa salvezi
aminteste-ti ca sunt acelasi
man on the run
care se frange pentru toti
pana cand din el nu mai raman decat resturile
pe care nimeni nu le vrea.
sunt randurile fara sens
asternute in nelinistile din toti
si nimeni nu ma intelege
si nimeni nu ma vrea
in profundul sau.
poate de asta nu te deschizi nici tu
ti-e teama sa nu te ard din temelii
si apoi sa nu mai am forta
sa te reconstruiesc
de la zero..
nu mai vreau ore
care curg strain pe langa mine.
incarcata de dureri mute
vreau sa zac goala pe podeaua rece
si sa ma scriu din nou
fara greseli
fara ezitari.
e o nebunie nesfarsita in mine
cu care ma complac naiv
dar care sapa tot mai adanc
in fiecare din incheieturile mele.
vreau sa cad din nou si din nou
pana ma epuizez pe mine de mine
si vreau sa tip
cum nu am avut curajul sa tip nicicand
si vreau sa simt cum fiecare vena sta sa explodeze
ca la sfarsit
sa nu mai simt nimic.
inima mea
peste care au trecut pasii tai
ma tradeaza neputincioasa
si ma face sa-mi doresc sa o smulg din piept
cu ura
sa o vad cum cade adanc spre centrul sau
pana cand nu mai ramane nimic din ea
asa cum a ramas nimic din mine
fara ea.
ma invart in cercuri
pana cand miscarea devine nemiscare
si ma prabusec in umbre
care asteapta insetat
sa ma domine.
goala pe podeaua rece
vreau sa scriu cu ungiile roase de la mana stanga
cuvintele pe care nu am avut ocazia sa le scriu
la timp.
nu exista inceput si nici sfarsit
pentru haosul din mine
cara ma ridica si ma coboara
ca un val
pana ce ajung sa ma dezintegrez de tot.
culorile isi pierd din intensitate
si nu mai gasesc nimic pentru care sa lupt
nici macar pentru cine eram
inainte sa ma uit.
tine-ma si nu-mi da drumul
chiar daca ti se pare ca sunt to mai grea
tot mai alunecoasa
tot mai departe.
si cand n-ai sa mai stii pe cine incerci sa salvezi
aminteste-ti ca sunt acelasi
man on the run
care se frange pentru toti
pana cand din el nu mai raman decat resturile
pe care nimeni nu le vrea.
sunt randurile fara sens
asternute in nelinistile din toti
si nimeni nu ma intelege
si nimeni nu ma vrea
in profundul sau.
poate de asta nu te deschizi nici tu
ti-e teama sa nu te ard din temelii
si apoi sa nu mai am forta
sa te reconstruiesc
de la zero..
Etichete:
poezioare
in doi
acopera-mi fiecare centimentru de piele
acopera-ma cu caldura ta pana ma sufoc
si ma lupt sa ma scot pe mine din mine
prin fiecare por
.
sa respiri peste pielea mea cu iubire,
sa-mi fii briza de primavara
iar eu sa ma incolacesc ca un sarpe,
ca o ispita,
in mintea ta..
.
si am sa-mi las parul sa cada peste umerii goi
iar tu ai sa privesti neputincios
cum umbrele noastre
devin una.
.
intr-un moment de misticism neexplicat
vom fi acelasi intreg perfect
din care s-a nascut lumea.
.
vom fi doi demiurgi
care se pierd in haos
ca intr-un dans de o pasiune
incomensurabila.
.
vom fi timp,
vom fi ape,
ne vom reinventa pana in cea de-a saptea viata
cautandu-ne mereu sub albele asternuturi.
.
te voi saruta pana ce din buze
iti va curge sange
si am sa ma epuizez descoperindu-te
de fiecare data sub cele mai tandre
expresii.
.
acopera-mi fiecare centimetru de piele
acopera-ma cu caldura ta pana ce ma sufoc
si ma lupt sa ma scot pe mine din mine
prin fiecare por.
acopera-ma cu caldura ta pana ma sufoc
si ma lupt sa ma scot pe mine din mine
prin fiecare por
.
sa respiri peste pielea mea cu iubire,
sa-mi fii briza de primavara
iar eu sa ma incolacesc ca un sarpe,
ca o ispita,
in mintea ta..
.
si am sa-mi las parul sa cada peste umerii goi
iar tu ai sa privesti neputincios
cum umbrele noastre
devin una.
.
intr-un moment de misticism neexplicat
vom fi acelasi intreg perfect
din care s-a nascut lumea.
.
vom fi doi demiurgi
care se pierd in haos
ca intr-un dans de o pasiune
incomensurabila.
.
vom fi timp,
vom fi ape,
ne vom reinventa pana in cea de-a saptea viata
cautandu-ne mereu sub albele asternuturi.
.
te voi saruta pana ce din buze
iti va curge sange
si am sa ma epuizez descoperindu-te
de fiecare data sub cele mai tandre
expresii.
.
acopera-mi fiecare centimetru de piele
acopera-ma cu caldura ta pana ce ma sufoc
si ma lupt sa ma scot pe mine din mine
prin fiecare por.
Etichete:
eseuri
astazi
"Må atrag depårtårile, må atrage marele gol, proiectat din mine asupra firii. Un gol ce se ridicå din stomac pînå la creier, trecînd prin toate organele si membrele ca un fluid usor si impalpabil, ca o insesizabilå pîlpîire internå. Si nu stiu de ce, în întinderea progresivå a acestui gol, în mårirea neîncetatå a acestui vid crescînd în infinit, simt prezenta misterioaså si inexplicabilå a celor mai contrare sentimente care agitå sufletul omenesc(...)Sînt atît de vesel si de trist, încît lacrimile din mine au în acelasi timp reflexe de cer si de infern. Pentru bucuria tristetii mele, as vrea så nu mai existe moarte pe acest påmînt, a cårei fatalitate este atît de groaznicå în tristetea purå si adevåratå(...)O så må înghitå golul meu låuntric, o så fiu înghitit de propriul meu vid."
E.Cioran-Pe culmile disperarii
Pentru orice durere in lumea asta exista un medicament.De cele mai multe ori medicamentul este exact acel cuvant pe care dorim sa-l auzim , acel om care ne induioseaza si caruia oricate cuvinte am avea sa-i spunem , el le stie de dinainte.
Incep sa ma obisnuiesc cu multe din jurul meu.Imi vine greu sa ma conformez si de multe ori ma trezesc in genunchi intreband idiot cand se vor sfarsi toate.Si stiu ca m-am schimbat fata de cum eram.Simt ca m-am mai impietrit , simt ca m-am resemnat si ca am invatat oarecum sa trec peste orice.
Sunt unele clipe in care simt ca totul in mine se sfarseste.Toate sentimentele , toate frustrarile , toate raman undeva intr-un colt pe care inca nu am reusit sa-l descopar din mine.In momentele alea sangele imi pulseaza cu putere si simt ca vreau sa tip ,sa ma descarc , e ca o energie pe care nu mi-o doresc , o energie care ma inabusa si ma face sa ma sufoc cu mine.Si atunci lacrimile incep sa curga parca mai fierbinti ca oricand.
Si in momentele alea vreau sa fiu singura.
Vreau sa plang singura , sa cad singura , sa imi amintesc ce ma doare , sa imi pun intrebari , sa ma torturez.Nu vreau pe nimeni langa mine pentru ca nu stiu cine ar putea sa inteleaga ce simt in clipele alea.
Omul nu are nevoie de mult ca sa fie fericit.
M-au intrebat multi de ce vorbesc atat de mult.Vorbesc mult ca sa pot sa acopar zgomotul din mine.Fug de momentele de singuratate pentru ca acelea ma arata pe mine mie si aduc la suprafata tot golul ce-l port cu sine , gol pe care nu l-as putea compara cu nimic altceva decat cu zgomotul si haosul primordial.
Ma prabusesc in mine de mii si mii de ori pentru ca e singurul loc care ma primeste oricand.
Am nevoie sa ma deschid pentru ca nu stiu cat am sa mai pot sa ma tin singura in frau.
Ai tu grija de mine , spune-mi tu cuvintele pe care eu nu le pot spune , ajuta-ma sa fiu altfel .
Fii tu medicamentul meu , slabiciunea mea principala , refugiul meu ...
Pentru orice durere in lumea asta exista un medicament.De cele mai multe ori medicamentul este exact acel cuvant pe care dorim sa-l auzim , acel om care ne induioseaza si caruia oricate cuvinte am avea sa-i spunem , el le stie de dinainte.
Incep sa ma obisnuiesc cu multe din jurul meu.Imi vine greu sa ma conformez si de multe ori ma trezesc in genunchi intreband idiot cand se vor sfarsi toate.Si stiu ca m-am schimbat fata de cum eram.Simt ca m-am mai impietrit , simt ca m-am resemnat si ca am invatat oarecum sa trec peste orice.
Sunt unele clipe in care simt ca totul in mine se sfarseste.Toate sentimentele , toate frustrarile , toate raman undeva intr-un colt pe care inca nu am reusit sa-l descopar din mine.In momentele alea sangele imi pulseaza cu putere si simt ca vreau sa tip ,sa ma descarc , e ca o energie pe care nu mi-o doresc , o energie care ma inabusa si ma face sa ma sufoc cu mine.Si atunci lacrimile incep sa curga parca mai fierbinti ca oricand.
Si in momentele alea vreau sa fiu singura.
Vreau sa plang singura , sa cad singura , sa imi amintesc ce ma doare , sa imi pun intrebari , sa ma torturez.Nu vreau pe nimeni langa mine pentru ca nu stiu cine ar putea sa inteleaga ce simt in clipele alea.
Omul nu are nevoie de mult ca sa fie fericit.
M-au intrebat multi de ce vorbesc atat de mult.Vorbesc mult ca sa pot sa acopar zgomotul din mine.Fug de momentele de singuratate pentru ca acelea ma arata pe mine mie si aduc la suprafata tot golul ce-l port cu sine , gol pe care nu l-as putea compara cu nimic altceva decat cu zgomotul si haosul primordial.
Ma prabusesc in mine de mii si mii de ori pentru ca e singurul loc care ma primeste oricand.
Am nevoie sa ma deschid pentru ca nu stiu cat am sa mai pot sa ma tin singura in frau.
Ai tu grija de mine , spune-mi tu cuvintele pe care eu nu le pot spune , ajuta-ma sa fiu altfel .
Fii tu medicamentul meu , slabiciunea mea principala , refugiul meu ...
Etichete:
muzica
black gold
mi-am anulat contul de hi5 ...nici nu stiu pentru cat timp.
M-am plictisit de tot.
Din toti oameni pe care ii credeam si ii aveam in suflet am ajuns sa am doar cati sa pot numara pe degete.Ma uit in jurul meu uneori si ma intreb ce naiba au toti.Toata lumea e importanta , toti au multe pe cap ..
Incep sa fiu dependenta de facultate ca sa mai pot si eu sa mai vorbesc, sa mai rad.Nu stiu daca toata lumea simte chestia asta dar e o sfoara in jurul gatului care strange tot mai tare.
Am ajuns la concluzia ca daca ai cu cine sa te certi esti fericit.Macar asa vezi si tu ca omul respectiv poate sa gandeasca, sa argumenteze, sa se impuna.
M-am plictisit de oamenii superficiali, de pseudo -intelectualii care miros de la o posta a prostie si ma fac sa rad cu statusuri "inteligente" copiate de pe net.
Nu mai pot sa citesc , descrierile mi se par lungi , sticloase , irelevante.
Mancarea are un gust ciudat iar noptile incep abia de la ora 3-4 dimineata cand deja incep sa-mi simt oasele si mainile tremurand de oboseala.
Arat ca dracu ,dar inca mai am pretentiile unui om absolut.
Sufar intens , traiesc emotii la o presiune maxima , incerc sa fiu calma cand de fapt as vrea sa tip sa urlu sa ma auda careva sa stiu ca nu's singura.
Imi impun cate ceva si ma trezesc ca ma tradeaza corpul.
Sunt un om slab pentru ca imi pasa si pentru ca ma stresez in detalii neconcludente pentru majoritatea.
Ma ustura ochii , m-am saturat sa vad atata nepasare si plictiseala peste tot.
Intre mine si lume e o prapastie.
Dar ma bucur ca pe bucata de pamant ce mi-a ramas mai sunt cativa oameni pe care nu vreau sa mi-i alienez pentru ca constientizez intr-un mod egoist ca depind de ei.Sunt oamenii care cred ca vad lumea asa cum o vad si eu, oamenii care ma inteleg si care daca ar dispune de acelasi lirism poate ca ar scrie ei insisi cuvintele astea.
.
M-am plictisit de tot.
Din toti oameni pe care ii credeam si ii aveam in suflet am ajuns sa am doar cati sa pot numara pe degete.Ma uit in jurul meu uneori si ma intreb ce naiba au toti.Toata lumea e importanta , toti au multe pe cap ..
Incep sa fiu dependenta de facultate ca sa mai pot si eu sa mai vorbesc, sa mai rad.Nu stiu daca toata lumea simte chestia asta dar e o sfoara in jurul gatului care strange tot mai tare.
Am ajuns la concluzia ca daca ai cu cine sa te certi esti fericit.Macar asa vezi si tu ca omul respectiv poate sa gandeasca, sa argumenteze, sa se impuna.
M-am plictisit de oamenii superficiali, de pseudo -intelectualii care miros de la o posta a prostie si ma fac sa rad cu statusuri "inteligente" copiate de pe net.
Nu mai pot sa citesc , descrierile mi se par lungi , sticloase , irelevante.
Mancarea are un gust ciudat iar noptile incep abia de la ora 3-4 dimineata cand deja incep sa-mi simt oasele si mainile tremurand de oboseala.
Arat ca dracu ,dar inca mai am pretentiile unui om absolut.
Sufar intens , traiesc emotii la o presiune maxima , incerc sa fiu calma cand de fapt as vrea sa tip sa urlu sa ma auda careva sa stiu ca nu's singura.
Imi impun cate ceva si ma trezesc ca ma tradeaza corpul.
Sunt un om slab pentru ca imi pasa si pentru ca ma stresez in detalii neconcludente pentru majoritatea.
Ma ustura ochii , m-am saturat sa vad atata nepasare si plictiseala peste tot.
Intre mine si lume e o prapastie.
Dar ma bucur ca pe bucata de pamant ce mi-a ramas mai sunt cativa oameni pe care nu vreau sa mi-i alienez pentru ca constientizez intr-un mod egoist ca depind de ei.Sunt oamenii care cred ca vad lumea asa cum o vad si eu, oamenii care ma inteleg si care daca ar dispune de acelasi lirism poate ca ar scrie ei insisi cuvintele astea.
.
Etichete:
frustrari cotidiene
frustrareeee
vreau din nou oameni pe pamant ca m-am saturat de atatea animale.
Etichete:
poezioare
alte vremuri
poate ar fi fost alte vremuri pe care trebuia sa le traim.
alte materiale din care sa ne creem
astfel incat sa fim exact cum ar fi trebuit sa fim.
e ca o melodie pe care am uitat-o pe repeat.
e melodia care ne obsedeaza si care se pare
ca surprinde tot ce simtim.
si desi dupa un timp oprim volumul
ea inca mai rasuna in urechile noastre cu un ecou
aproape surd.
si pe masura ce o ascultam
ne intristam mai mult
sau ne inveselim mai mult.
in definitiv realizam ca sunt atatea lucuri
pe care am uitat sa le spunem,
atatea greseli pe care le avem de reprosat,
atatea neajunsuri.
si ne intrebam daca suntem fericiti.
si in mod normal am spune da.
sunt fericit , sunt stabil, zambesc din cand in cand
sa arat lumii ca am si dinti.
dar e melodia care ne face sa zicem nu.
lispeste ceva.
poate un cuvant pe care nu l-am auzit,
poate o clipa de dor,
poate un regret.
tindem sa ne fatalizam.
suntem nascuti pentru a suferi
si facem din tot o mare pierdere
ale carei victime suntem irevocabil noi.
mereu aceiasi noi.
dar poate si fericirea are un pret.
pe care inca nu suntem dispusi sa-l platim.
sau poate ca fericirea ne e atat de accesibila
incat fugim de ea de teama sa nu ne insele
si sa se transforme in contrarul ei.
cati din noi au curajul sa puna in joc tot?
chiar daca versurile or sa dispara din mintea noastra
si o zi- doua o sa ne simtim mai bine
si o sa zicem iar:"sunt fericit!"
odata si odata , in maxi taxi , pe strada, sau de la vecinul de langa
o sa auzim iar acea melodie
si o sa ne dam seama ca nimic nu s-a schimbat.
pentru ca noi nu ne-am schimbat,
doar ne-am acoperit , temporar ,
cu un val de indiferenta.
timpul le vindeca pe toate nu?
nu chiar.
timpul fie te ajuta sa-ti deschizi ochii
sa vezi ca ai fost prost,
fie te inseala.
nimic nu dureaza.
fals.
lucrurile care persista sunt lucrurile pe care le iubim.
lucrurile in care investim emotii, sentimente.
daca nu ar fi asa..
atunci de ce atatia oameni "inconstienti" au iubit o viata cu aceiasi pasiune?
de ce unele lucruri au ramas in istorie?
totul depinde de noi.
pacat ca nu suntem puternici.
pacat ca uneori suntem singuri.
pacat ca suntem orbi.
pacat ca nu avem curajul sa dam tot de frica de a pierde in definitiv...nimic
pacat.
poate ar fi fost alte vremuri pe care trebuia sa le traim.
alte materiale din care sa ne creem
astfel incat sa fim exact cum ar fi trebuit sa fim.
alte materiale din care sa ne creem
astfel incat sa fim exact cum ar fi trebuit sa fim.
e ca o melodie pe care am uitat-o pe repeat.
e melodia care ne obsedeaza si care se pare
ca surprinde tot ce simtim.
si desi dupa un timp oprim volumul
ea inca mai rasuna in urechile noastre cu un ecou
aproape surd.
si pe masura ce o ascultam
ne intristam mai mult
sau ne inveselim mai mult.
in definitiv realizam ca sunt atatea lucuri
pe care am uitat sa le spunem,
atatea greseli pe care le avem de reprosat,
atatea neajunsuri.
si ne intrebam daca suntem fericiti.
si in mod normal am spune da.
sunt fericit , sunt stabil, zambesc din cand in cand
sa arat lumii ca am si dinti.
dar e melodia care ne face sa zicem nu.
lispeste ceva.
poate un cuvant pe care nu l-am auzit,
poate o clipa de dor,
poate un regret.
tindem sa ne fatalizam.
suntem nascuti pentru a suferi
si facem din tot o mare pierdere
ale carei victime suntem irevocabil noi.
mereu aceiasi noi.
dar poate si fericirea are un pret.
pe care inca nu suntem dispusi sa-l platim.
sau poate ca fericirea ne e atat de accesibila
incat fugim de ea de teama sa nu ne insele
si sa se transforme in contrarul ei.
cati din noi au curajul sa puna in joc tot?
chiar daca versurile or sa dispara din mintea noastra
si o zi- doua o sa ne simtim mai bine
si o sa zicem iar:"sunt fericit!"
odata si odata , in maxi taxi , pe strada, sau de la vecinul de langa
o sa auzim iar acea melodie
si o sa ne dam seama ca nimic nu s-a schimbat.
pentru ca noi nu ne-am schimbat,
doar ne-am acoperit , temporar ,
cu un val de indiferenta.
timpul le vindeca pe toate nu?
nu chiar.
timpul fie te ajuta sa-ti deschizi ochii
sa vezi ca ai fost prost,
fie te inseala.
nimic nu dureaza.
fals.
lucrurile care persista sunt lucrurile pe care le iubim.
lucrurile in care investim emotii, sentimente.
daca nu ar fi asa..
atunci de ce atatia oameni "inconstienti" au iubit o viata cu aceiasi pasiune?
de ce unele lucruri au ramas in istorie?
totul depinde de noi.
pacat ca nu suntem puternici.
pacat ca uneori suntem singuri.
pacat ca suntem orbi.
pacat ca nu avem curajul sa dam tot de frica de a pierde in definitiv...nimic
pacat.
poate ar fi fost alte vremuri pe care trebuia sa le traim.
alte materiale din care sa ne creem
astfel incat sa fim exact cum ar fi trebuit sa fim.
Etichete:
eseuri
Fericirea adevarata e totdeauna o clipa
"iata acuma un atom spiritual pierzandu-si echilibrul.Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete, barbat si femeie sortite de acum vietii materiale.Urmeaza cai diferite spre aceiasi tinta.Trebuie sa treaca prin toate planurile existentei pamantesti , purtand pretutindeni dorul lor de unire si permanenta nostalgie dupa lumea spirituala.In clipa cand sufletul gol se intrupeaza , incepe viata omului.Pentru suflet e incercarea suprema.Incatusat complet in coaja materiala trebuie sa-si recunoasca anevoie cunostinta de sine si sa urmeze supus legile vietii materiale.Mereu treaza staruie doar trebuinta de a-si gasi perechea lui de echilibru.Barbatul si Femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti.Un barbat din milioanele de barbati doreste pe o singura femeie , din milioanele de femei . Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca , inconstienta si irezistibila , e insusi rostul vietii omului. Pentru a inlesni cautarea aceatsa se fac , se refac si se defac toate legile si conventiile morale si sociale , tot ceea ce se numesre emfatic progresul omenirii.Instinctul iubireii e reminiscenta originii divine.Prin iubire numai se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala,Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc .
Dumnezeu sub chipul iubirii traieste in om.
Iubire si Dumnezeu , constient sau inconstient , trebuie sa alcatuiasca suprema preocupare a sufletului omenesc.Fara de ele omul nici nu ar putea exista!
o viata omeneasca nu ajunge insa pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia.Spatiul si timpul sunt piedici e care sufletul strns in obezile materiale numai treptat le poate invinge.Apoi chiarcand le-a invins , intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decat puterile orcarui om.Avantul sufletului se sfarma in clipa prabusirii trupesti.Moartea materiala descatuseaza sufletul fara a -i inlesni posibilitatea de unire cu sufletul pereche.Unirea lor numai in viata materiala poate fi mantuitoare.Asa sufletul slobozit dupa intaia incarnare va pluti in alte planuri ale lumii ca o sarmana constiinta pura , asteptand prilejul unei noi intrupari omenesti.A doua viata pe pamant incepe , si moartea o curma iar, si sufletul tot nu-si-a dobandit perechea adevarata.Apoi urmeaza a treia viata , secerata de a treia moarte.Apoi alta si iar alta.Poate ca in timpul unei reincarnari celalalt suflet a ramas in vreo sfera indepartata; atunci omul simte cumplit zadarnicia vietii pamantesti si a tuturor zbuciumarilor sale , incercand sa se apropie de Dumnezeu prin singuratate si meditatie.(...)
Fiecare moarte materiala pecetluieste regretul zadarniciei.In ochii muribundului , in lumina ultimei clipe , tremura durerea neputincioasa a sufletului.A trait in zadar.
A saptea viata aduce de abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia.Fiindca moartea a saptea inseamna sfarsitul existentei materiale si inceputul intoarcerii in lumea spirituala, sufletul retraieste intre-o strafulgerare toate vietile anterioare pentru a se bucura mai deplin de stralucirea vietii noi, eterne , ce-l asteapta.De -acuma nu va mai rataci in sferele lumii materiale , ci, transformat in principiu pur , redevenit de asemenea principiu , isi va relua existenta divina in planul spiritual.
Si iata cercul inchis!Spiritul regenerat prin materie , materia animata prin spirit !Unitatea desavarsita prin dualitate."
Dumnezeu sub chipul iubirii traieste in om.
Iubire si Dumnezeu , constient sau inconstient , trebuie sa alcatuiasca suprema preocupare a sufletului omenesc.Fara de ele omul nici nu ar putea exista!
o viata omeneasca nu ajunge insa pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia.Spatiul si timpul sunt piedici e care sufletul strns in obezile materiale numai treptat le poate invinge.Apoi chiarcand le-a invins , intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decat puterile orcarui om.Avantul sufletului se sfarma in clipa prabusirii trupesti.Moartea materiala descatuseaza sufletul fara a -i inlesni posibilitatea de unire cu sufletul pereche.Unirea lor numai in viata materiala poate fi mantuitoare.Asa sufletul slobozit dupa intaia incarnare va pluti in alte planuri ale lumii ca o sarmana constiinta pura , asteptand prilejul unei noi intrupari omenesti.A doua viata pe pamant incepe , si moartea o curma iar, si sufletul tot nu-si-a dobandit perechea adevarata.Apoi urmeaza a treia viata , secerata de a treia moarte.Apoi alta si iar alta.Poate ca in timpul unei reincarnari celalalt suflet a ramas in vreo sfera indepartata; atunci omul simte cumplit zadarnicia vietii pamantesti si a tuturor zbuciumarilor sale , incercand sa se apropie de Dumnezeu prin singuratate si meditatie.(...)
Fiecare moarte materiala pecetluieste regretul zadarniciei.In ochii muribundului , in lumina ultimei clipe , tremura durerea neputincioasa a sufletului.A trait in zadar.
A saptea viata aduce de abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia.Fiindca moartea a saptea inseamna sfarsitul existentei materiale si inceputul intoarcerii in lumea spirituala, sufletul retraieste intre-o strafulgerare toate vietile anterioare pentru a se bucura mai deplin de stralucirea vietii noi, eterne , ce-l asteapta.De -acuma nu va mai rataci in sferele lumii materiale , ci, transformat in principiu pur , redevenit de asemenea principiu , isi va relua existenta divina in planul spiritual.
Si iata cercul inchis!Spiritul regenerat prin materie , materia animata prin spirit !Unitatea desavarsita prin dualitate."
L.Rebreanu-"Adam si Eva"
Etichete:
ganduri de zi cu zi
independent women
Am sa scriu despre femeile independente.
*
Femei independente putem fi toate.
Nu sunt o feminista convinsa daca zic asta ci pur si simplu consider ca fiecare din noi ar trebui sa se iubeasca pe sine mai mult decat pe oricine altcineva , pentru ca spre deosebire de altii noi insine nu ne parasim niciodata.
Le vedem peste tot.Domina tot si sunt stapane peste tot.Multi le urasc , altii le invidiaza , toata lumea le priveste cand intra intr-o incapare.Si nu trebuie sa fie extravagante sau uimitor de frumoase ca sa fie ele.Ce au ele si care e secretul lor..poate e o enigma pentru majoritatea.Insa in mare parte este vorba numai si numai despre respectul de sine.
Cine se respecta are asteptari mai intai de la sine si apoi de la cei din jur.
Asa sunt si ele :femeile independente care isi cunosc prea bine statutul si care stiu exact ce sa faca pentru a fi respectate , dorite , admirate , invidiate.
Adevaratele trend-settere au intotdeauna sugar ,spice, everything nice + un pic de chemical X care le ajuta sa fie fermecatoare indiferent ca le sta sau nu bine parul , sau ca astazi pantalonii de ieri le vin un pic stramti.
Nu sunt invulnerabile , si nici intangibile.Sunt gratioase , feminine si puternice in acelasi timp.
Au standarde ridicate si stiu sa dezbata orice tema.
Sunt invingatoare si puternice.
Sunt femei atragatoare , harnice care dau sens cuvantului de femeie.
Nu e greu sa fii ca ele.Totul depinde de tine si de sistemul de principii pe care ti-l cladesti , sistem in care compromisurile nu prea isi au locul.Chiar si intr-o relatie femeia independenta poate parea ca nu detine fraile conducerii insa fara indoiala este cea care coordoneaza tot , analizeaza tot, iar la sfarsit spre satisfactia naiva a celui de langa ea pare vulnerabila si slaba.E un joc care tine de mult timp insa care e tratat supeficial pentru ca trebuie sa recunoastem ca traim intr-o lume a barbatilor.
Cu toate astea...femeia independenta trebuie sa aiba curajul si fair -play-ul sa recunoasca totusi ca sunt unele lucruri pe care nu le poate face , domenii in care nu trebuie sa se amestece.Pentru asta trebuie sa sustinem interventia barbatilor ca element salvator al universului.Ne putem multumi in schimb cu ideea vesnica si mult prea folosita ca in spatele fiecarui barbat puternic este o femeie si mai puternica.
*
Citeam acum mai mult timp ceva despre incercarile barbatilor de a face totul doar ca sa ne satisfaca pe noi, mai exact sa ne castige admiratia.
Cred ca asta e o scuza , un motiv de frustrare nejustificat , un semn ce ascunde un anumit deficit de respect de sine.
Trebuie sa recunoastem universul se invarte in jurul nostru.
Lumea este ce este pentru ca noi l-am convins pe Adam sa muste din mar.(De fapt noi am avut curajul sa ii deschidem ochii in fata a ceea ce-si dorea dintotdeauna).Dar asta nu inseamna ca suntem responsabile de tot.Asa cum noi avem asteptari inalte de la noi , asa si barbatii adevarati sunt cei care se respecta pe sine , care se iubesc dar care stiu in acelasi timp sa iubeasca , barbatii care recunosc ca atat ei cat si noi avem puncte slabe, vulnerabilitati.
Convietuirea nu este o competitie.
Am iesit de mult din razboiul tuturor impotriva tuturor , dar cei care nu vad asta , extremistii, ca sa le zic asa , sunt cei care din lipsa unui alt scop au ales sa porneasca o revolta inutila , interminabila impotriva sexului opus.
*
Nu stiu daca exista un ghid ca sa poti deveni o femeie independenta.Cred ca cel mai important este sa fii informata in legatura cu orice , sa ai ambitie , sa te ingrijesti , si sa stii exact care iti sunt prioritatile.
Si chiar daca sunt zile in care imaginea pe care o avem despre noi scartaie , totul se poate rezolva cu un zambet.Fiecare femeie are un farmec personal , de ea depinde daca acest farmec este utilizat sau lasat sa piara.
*
Eu personal , vreau sa fiu o femeie independenta.Si stiu ca sunt trepte pe care inca trebuie sa le urc si lucruri pe care sa le invat insa nu imi este teama pentru ca stiu ca am sa reusesc!
Chiar daca mai am si eu my ups and downs , la sfarsitul fiecarei zile gasesc oricum cateva motive sa zambesc si sa spun :"Astazi sunt cea mai frumoasa femeie din lume !"..and that's the beauty of all this that we call life.
*
Femei independente putem fi toate.
Nu sunt o feminista convinsa daca zic asta ci pur si simplu consider ca fiecare din noi ar trebui sa se iubeasca pe sine mai mult decat pe oricine altcineva , pentru ca spre deosebire de altii noi insine nu ne parasim niciodata.
Le vedem peste tot.Domina tot si sunt stapane peste tot.Multi le urasc , altii le invidiaza , toata lumea le priveste cand intra intr-o incapare.Si nu trebuie sa fie extravagante sau uimitor de frumoase ca sa fie ele.Ce au ele si care e secretul lor..poate e o enigma pentru majoritatea.Insa in mare parte este vorba numai si numai despre respectul de sine.
Cine se respecta are asteptari mai intai de la sine si apoi de la cei din jur.
Asa sunt si ele :femeile independente care isi cunosc prea bine statutul si care stiu exact ce sa faca pentru a fi respectate , dorite , admirate , invidiate.
Adevaratele trend-settere au intotdeauna sugar ,spice, everything nice + un pic de chemical X care le ajuta sa fie fermecatoare indiferent ca le sta sau nu bine parul , sau ca astazi pantalonii de ieri le vin un pic stramti.
Nu sunt invulnerabile , si nici intangibile.Sunt gratioase , feminine si puternice in acelasi timp.
Au standarde ridicate si stiu sa dezbata orice tema.
Sunt invingatoare si puternice.
Sunt femei atragatoare , harnice care dau sens cuvantului de femeie.
Nu e greu sa fii ca ele.Totul depinde de tine si de sistemul de principii pe care ti-l cladesti , sistem in care compromisurile nu prea isi au locul.Chiar si intr-o relatie femeia independenta poate parea ca nu detine fraile conducerii insa fara indoiala este cea care coordoneaza tot , analizeaza tot, iar la sfarsit spre satisfactia naiva a celui de langa ea pare vulnerabila si slaba.E un joc care tine de mult timp insa care e tratat supeficial pentru ca trebuie sa recunoastem ca traim intr-o lume a barbatilor.
Cu toate astea...femeia independenta trebuie sa aiba curajul si fair -play-ul sa recunoasca totusi ca sunt unele lucruri pe care nu le poate face , domenii in care nu trebuie sa se amestece.Pentru asta trebuie sa sustinem interventia barbatilor ca element salvator al universului.Ne putem multumi in schimb cu ideea vesnica si mult prea folosita ca in spatele fiecarui barbat puternic este o femeie si mai puternica.
*
Citeam acum mai mult timp ceva despre incercarile barbatilor de a face totul doar ca sa ne satisfaca pe noi, mai exact sa ne castige admiratia.
Cred ca asta e o scuza , un motiv de frustrare nejustificat , un semn ce ascunde un anumit deficit de respect de sine.
Trebuie sa recunoastem universul se invarte in jurul nostru.
Lumea este ce este pentru ca noi l-am convins pe Adam sa muste din mar.(De fapt noi am avut curajul sa ii deschidem ochii in fata a ceea ce-si dorea dintotdeauna).Dar asta nu inseamna ca suntem responsabile de tot.Asa cum noi avem asteptari inalte de la noi , asa si barbatii adevarati sunt cei care se respecta pe sine , care se iubesc dar care stiu in acelasi timp sa iubeasca , barbatii care recunosc ca atat ei cat si noi avem puncte slabe, vulnerabilitati.
Convietuirea nu este o competitie.
Am iesit de mult din razboiul tuturor impotriva tuturor , dar cei care nu vad asta , extremistii, ca sa le zic asa , sunt cei care din lipsa unui alt scop au ales sa porneasca o revolta inutila , interminabila impotriva sexului opus.
*
Nu stiu daca exista un ghid ca sa poti deveni o femeie independenta.Cred ca cel mai important este sa fii informata in legatura cu orice , sa ai ambitie , sa te ingrijesti , si sa stii exact care iti sunt prioritatile.
Si chiar daca sunt zile in care imaginea pe care o avem despre noi scartaie , totul se poate rezolva cu un zambet.Fiecare femeie are un farmec personal , de ea depinde daca acest farmec este utilizat sau lasat sa piara.
*
Eu personal , vreau sa fiu o femeie independenta.Si stiu ca sunt trepte pe care inca trebuie sa le urc si lucruri pe care sa le invat insa nu imi este teama pentru ca stiu ca am sa reusesc!
Chiar daca mai am si eu my ups and downs , la sfarsitul fiecarei zile gasesc oricum cateva motive sa zambesc si sa spun :"Astazi sunt cea mai frumoasa femeie din lume !"..and that's the beauty of all this that we call life.
Gata sesiunea...
It's over..and it feels so good:X:X:X..
urasc sesiunea.Imi provoaca insomnii.cred ca cele mai frumoase amintiri pe care o sa le am cand am sa fiu mai mare;)) legate de prima mea sesiune o sa fie cele cu el asteptandu-ma langa scari , gata sa ma certe ca iar am intarziat...ATAT!
Astept cu o oarecare nerabdare celelalte rezultate.Si daca toate planurile mele o sa se realizeze asa cum vreau eu am sa pot sa spun ca in sfarsit m-am coordonat bine.Atat de bine incat in vine sa ma pup si sa-mi spun ca sunt mandra de mine.
Si as vrea sa am niste cuvinte mai interesante de impartasit asa ca dupa sesiune , insa nu pot sa ma concentrez prea tare.Sunt obosita , am nivelul de cofeina peste cota normala in sange , plus cativa fluturasi in stomacmelodia zilei:Those Sweet Words-Norah Jones
urasc sesiunea.Imi provoaca insomnii.cred ca cele mai frumoase amintiri pe care o sa le am cand am sa fiu mai mare;)) legate de prima mea sesiune o sa fie cele cu el asteptandu-ma langa scari , gata sa ma certe ca iar am intarziat...ATAT!
Astept cu o oarecare nerabdare celelalte rezultate.Si daca toate planurile mele o sa se realizeze asa cum vreau eu am sa pot sa spun ca in sfarsit m-am coordonat bine.Atat de bine incat in vine sa ma pup si sa-mi spun ca sunt mandra de mine.
Si as vrea sa am niste cuvinte mai interesante de impartasit asa ca dupa sesiune , insa nu pot sa ma concentrez prea tare.Sunt obosita , am nivelul de cofeina peste cota normala in sange , plus cativa fluturasi in stomacmelodia zilei:Those Sweet Words-Norah Jones
*
"What did you say
I know I saw you singing
My ears won't stop ringing
Long enough to hear
Those sweet words
What did you say...?
End of the day
The hour hand has spun
Before the night is done
I just have to hear
Those sweet words
Spoken like a melody..
All your love
Is a lost balloon
Rising up through the afternoon
'Til it could fit on the head of a pin
Come on in
Did you have a hard time sleeping
'Cause a heavy moon was keeping me awake
And all I know is I'm just glad to see you again.
See my love
Like a lost balloon
Rising up through the afternoon
And then you appear.."
*
I know I saw you singing
My ears won't stop ringing
Long enough to hear
Those sweet words
What did you say...?
End of the day
The hour hand has spun
Before the night is done
I just have to hear
Those sweet words
Spoken like a melody..
All your love
Is a lost balloon
Rising up through the afternoon
'Til it could fit on the head of a pin
Come on in
Did you have a hard time sleeping
'Cause a heavy moon was keeping me awake
And all I know is I'm just glad to see you again.
See my love
Like a lost balloon
Rising up through the afternoon
And then you appear.."
*
Etichete:
ganduri de zi cu zi,
stress
Criza
Cei afectati de criza manutsa sus...!
Ce este de fapt criza si de ce ii surprinde pe toti nu stiu sincer..chiar ma mir ca nu a venit mai devreme..
Oameni buni , nu intelegeti voi ca de fapt criza nu e economica?
E in noi. E in modul in care gandim , in modul in care traim , in modul in care ne-am conformat cu viata noastra , cu monotonia.
Criza e de fapt modul in care am renuntat sa mai gandim , sa mai valorificam ,sa ierarhizam.
Avem nevoie de motive care sa justifice slabiciunile noastre ...asta este in definitiv.
Toti incearca sa gaseasca metode sa-i diminueze efectele insa nimeni nu se uita de unde a pornit totul.Nu sunt eu mare analist, dar sunt sigura ca a pornit din nepasare , din ineficienta , din faptul ca NOI , factorul decisiv ,adica poporul , ne-am obisnuit sa-i numim pe altii sa ne faca treaba din frica de a ne implica ,de a schimba ceva.Iar acei oameni sus-pusi odata ajunsi in varful marului s-au infruptat din cele mai coapte fructe pana cand n-a mai ramas nimic din bietul pom .
Nu stiu .E evident ca singurele victime din tota debandada asta sunt oamenii batrani , patura de jos , muncitorii .Nu e corect dar in orice razboi trebuie sa existe si victime.
Cred ca totusi e si ceva pozitiv in criza asta.Ironic sau paradoxal..dar exista.
Poate asa vom invata sa apreciem mai bine lucrurile care conteaza.
Banii vin si se duc , oi fi nebuna dar stiu si cred ca banii nu aduc fericirea , iar cei ce zic ca nu e adevarat sunt niste lasi .
De cati bani ai nevoie ca sa iubesti?
Cu cat se cumpara kilogramul de grija , de afectiune , de caldura?
Si daca intr-adevar ele se cumpara sau se intretin...cine le vinde? ?
Suntem atat de plati incat ajungem sa vedem viata doar din punct de vedere economic.Da , sunt de acord exista un punct central in jurul caruia se invarte tot ..dar cine zice ca acel punct e material?..
Si maine daca nu as mai avea nimic ce ar trebui sa fac?Ar trebui sa cad intr-o mare depresie si sa astept sa vina cineva sa ma ridice sau ar trebui sa ma ridic pe picioare si sa fac totul sa ma redresez?
Zilnic ne luptam , cel ce nu face asta nu traieste, iar cel care lupta dar nu e gata sa moara pentru cauza lui mai bine s-ar retrage la vatra.Intr-un razboi trebuie sa fii voluntar.Numai asa cei de acasa pot fi siguri ca tu crezi in lupta pe care o duci , si vei face tot posibilul sa-o castigi.
Poate asta trebuie sa facem si noi.
Voluntar , sa devenim uniti si sa ne definitivam bine scopurile pentru ca apoi sa facem tot posibilul sa le indeplinim.Pentru noi si pentru cei dragi.
Si chiar daca e criza ,nu ne costa nimic sa traim clipele asa cum sunt ele ,bune sau mai putin bune , cu zambetul pe buze.
so cheer up!..
Etichete:
eseuri,
ganduri de zi cu zi
gand
nimeni nu o sa stie vreodata povestea celuilalt.
ne intrebam mereu de ce suntem atat de singuri , si dam vina doar pe cei din jur fara sa ne uitam in noi macar un minut.
ne desenam idealuri si asteptam ca ele sa fie ghicite , pentru ca niciodata nu vom fi puternici indeajuns incat sa cerem cu gura toata ceea ce dorim de la viata.
si cerem si cerem.
si nu vedem cat de mult gresim.
suntem egoisti. si nerabdatori.
am vrea sa cadem atat de repede si atat de profund intr-o mare iubire , dar prin tot ce facem ne indepartam tot mai mult de ea.
tu cate zile ai fi dispus sa-i oferi celui de langa tine?
cat de mult timp ai fi dispus sa pierzi cautandu-l , ascultandu-l , vorbindu-i..
i-ai oferi cu incredere ceea ce tu ii ceri?
l-ai ierta de fiecare data?
ai face de mii si mii de ori aceleasi compromisuri de dragul vostru?
ai ramane neschimbat?
ne intrebam mereu de ce suntem atat de singuri , si dam vina doar pe cei din jur fara sa ne uitam in noi macar un minut.
ne desenam idealuri si asteptam ca ele sa fie ghicite , pentru ca niciodata nu vom fi puternici indeajuns incat sa cerem cu gura toata ceea ce dorim de la viata.
si cerem si cerem.
si nu vedem cat de mult gresim.
suntem egoisti. si nerabdatori.
am vrea sa cadem atat de repede si atat de profund intr-o mare iubire , dar prin tot ce facem ne indepartam tot mai mult de ea.
tu cate zile ai fi dispus sa-i oferi celui de langa tine?
cat de mult timp ai fi dispus sa pierzi cautandu-l , ascultandu-l , vorbindu-i..
i-ai oferi cu incredere ceea ce tu ii ceri?
l-ai ierta de fiecare data?
ai face de mii si mii de ori aceleasi compromisuri de dragul vostru?
ai ramane neschimbat?
Etichete:
frustrari cotidiene,
stress
memoires
*
"-nu te pacali singura!" mi-a spus.
nu am crezut atunci nimic.Vroiam sa pun cuvintele ei pe baza experientelor prin care trecuse.Si era normal sa ma pregateasca pentru ce e mai rau.Nu intelegeam modul in care incerca sa-mi construiasca o alta lume.Nu puteam sa vad perversul din tot pentru ca ramasese in mine o farama de inocenta pe care ea o pierduse prea devreme si prea usor.
Nu stiam daca era de vina atitudinea mea pe care o contestase de atatea ori , pentru faptul ca nu puteam sa o cred.Cu o anumita autoritate incerca sa deseneze in mine un gol care sa ma faca sa ma simt poate la fel de confuza pe cat se simtea ea..si a reusit.Insa nu am invinuit-o niciodata.Eram in neghiobia mea prea mandra.As fi preferat sa zic de mii de ori ca sunt unde sunt datorita faptelor mele si nu a efectului ei.
Iarna a cazut total peste noi.
Era o rupere pe care nu puteam sa o inteleg.Ma puneam in locul ei si incercam sa-i gasesc scuze pentru tot.Trageam sa descopar in ea semne de afectiune pe care mi se parea natural sa le aiba si ma loveam de un zid de goliciune , egoism , indiferenta.Vroiam sa arunc vina pe oricine in afara de ea insa la un moment dat am obosit sa-mi mai acopar ochii.
A fost momentul in care ea a plecat din viata noastra.
Fara un cuvant in plus mi-am dat seama ca a avut oarecum dreptate .
Singurul ei moment de luciditate si adevar a fost involuntar.
Insa a surprins cine era ea si cine era lumea.
Ma apasa cumplit furia in momentul in care realizez cat de usor a putut sa renunte la noi.M-a facut sa inteleg ca nu ii ofeream motivatia puternica sa se schimbe.M-a facut sa vad ca sunt unele lucruri in fata carora ramai fara raspuns , lucruri care te ranesc oricat ai fugi de ele , si care odata intrate in sufletul tau nu vor face altceva decat sa te ajute sa te autodistrugi.
M-am pacalit singura ,insa vidul pe care l-a lasat in mine l-am umplut cu indiferenta.
Si nu mai port cu sine nimic pentru acea fiinta in afara urmelor care ma leaga pentru totdeauna de ea.
Nu imi este dor.
Si nici nu stiu cum as putea.
*
"-nu te pacali singura!" mi-a spus.
nu am crezut atunci nimic.Vroiam sa pun cuvintele ei pe baza experientelor prin care trecuse.Si era normal sa ma pregateasca pentru ce e mai rau.Nu intelegeam modul in care incerca sa-mi construiasca o alta lume.Nu puteam sa vad perversul din tot pentru ca ramasese in mine o farama de inocenta pe care ea o pierduse prea devreme si prea usor.
Nu stiam daca era de vina atitudinea mea pe care o contestase de atatea ori , pentru faptul ca nu puteam sa o cred.Cu o anumita autoritate incerca sa deseneze in mine un gol care sa ma faca sa ma simt poate la fel de confuza pe cat se simtea ea..si a reusit.Insa nu am invinuit-o niciodata.Eram in neghiobia mea prea mandra.As fi preferat sa zic de mii de ori ca sunt unde sunt datorita faptelor mele si nu a efectului ei.
Iarna a cazut total peste noi.
Era o rupere pe care nu puteam sa o inteleg.Ma puneam in locul ei si incercam sa-i gasesc scuze pentru tot.Trageam sa descopar in ea semne de afectiune pe care mi se parea natural sa le aiba si ma loveam de un zid de goliciune , egoism , indiferenta.Vroiam sa arunc vina pe oricine in afara de ea insa la un moment dat am obosit sa-mi mai acopar ochii.
A fost momentul in care ea a plecat din viata noastra.
Fara un cuvant in plus mi-am dat seama ca a avut oarecum dreptate .
Singurul ei moment de luciditate si adevar a fost involuntar.
Insa a surprins cine era ea si cine era lumea.
Ma apasa cumplit furia in momentul in care realizez cat de usor a putut sa renunte la noi.M-a facut sa inteleg ca nu ii ofeream motivatia puternica sa se schimbe.M-a facut sa vad ca sunt unele lucruri in fata carora ramai fara raspuns , lucruri care te ranesc oricat ai fugi de ele , si care odata intrate in sufletul tau nu vor face altceva decat sa te ajute sa te autodistrugi.
M-am pacalit singura ,insa vidul pe care l-a lasat in mine l-am umplut cu indiferenta.
Si nu mai port cu sine nimic pentru acea fiinta in afara urmelor care ma leaga pentru totdeauna de ea.
Nu imi este dor.
Si nici nu stiu cum as putea.
*
Etichete:
clipe frumoase,
poezioare
Infinit
o lume intreaga se ascunde in ochii lui
o lume ale carei granite nu le poate cuprinde nimeni
nu le poate calca nimeni
nu le poate simti nimeni.
si multi cred ca au fost acolo
insa numai putini au pasit pe pamantul lui.
uneori arid , alteori plin de ploi
pamantul lui a cunoscut atatea anotimpuri
majoritatea reci.
si uneori cand ma priveste simt
chemarea din adancul lui
care cere inca o urma de pas
pe pamantul strabatut de el si atat.
o lume ale carei granite nu le poate cuprinde nimeni
nu le poate calca nimeni
nu le poate simti nimeni.
si multi cred ca au fost acolo
insa numai putini au pasit pe pamantul lui.
uneori arid , alteori plin de ploi
pamantul lui a cunoscut atatea anotimpuri
majoritatea reci.
si uneori cand ma priveste simt
chemarea din adancul lui
care cere inca o urma de pas
pe pamantul strabatut de el si atat.
Etichete:
ganduri de zi cu zi
Picture this!
Iubesc imaginea asta.E superba.Exprima tot:afectiune, comunicare, tandrete, gratie, dominatie, dor, pasiune..u name it..and it's all there.Tocmai de asta o si postez.Sper sa va placa la fel de tare pe cat imi place mie.
Invatati ,invatati ,invatati..
Stresiunea asta ne omoara pe toti cu zilele.
Nu-mi place sistemul " stai acasa si invata" .E o mare farsa.
Cine vrea sa ma convinga de faptul ca el se trezeste dimineata si invata non stop e liber sa-si incerce norocul..dar mi se pare pierdere de vreme.
De cand cu sesiunea programul meu este foarte disociat.
Ma culc tarziu , adorm tarziu, ma trezesc tarziu.Mananc ,imi fac cate cv de treaba si eventual ma autoimpulsionez sa citesc cate cv.Apuc, rasfoiesc cateva cursuri , scot idei, le scriu , le sterg, le mai citesc o data ..m-am plictisit.
Si cand simt ca nu mai am timp atunci ma mobilizez si eu.
Cred ca ar fi mai eficienta sesiunea si scoala concomitent.Am invata sa ne dozam mai bine timpul liber si sa apreciem altfel vacanta.Poate sunt si eu exagerata, poate nu toti sunt ca mine , mini robotei,si poate unii nu au capacitatea sa retina lucrurile usor.Lor poate le este util timpul asta liber in plus..si eu sunt egoista.
In fine.Trebuie sa ne concentram si sa ne mobilizam.
Singura metoda buna pentru mine e sa ma auto-mobilizez.Sa-mi impun un termen limita si sa incerc sa invat pana atunci.Mereu presiunea m-a mobilizat, merita sa o aplic si de data asta.
Mi-e dor de liceu.Acolo stiai exact ce ai de invatat, cand ai de invatat si cum trebuie sa faci sa retii ce e mai esential.La facultate..foi peste foi cu miliarde de idei, profesori care vor sa le dactilografezi cursul dat in loc sa le arati ca ai inteles ceva.Si pe sistemul asta ma intreb...inteligenta noastra unde este valorificata?potentialul nostru intelectual unde este utilizat?
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu profesor, e chiar un cosmar..dar daca printr-un fapt divers as ajunge intr-o asemenea postura fie as fi dispretuita ,fie preferata de toti.O sa terminam facultatea si o sa fim ca pestii pe uscat.Oricum o sa pierdem din cunostinte pe masura ce inaintam in an, avand in vedere ca am tocit(vai dar nu..noi am invatat logic..:-@..alta mare minciuna).Nu este corect.Pentru ca ni se taie din sanse considerabil.Eu vreau o materie care sa ma faca intr-adevar sa ma revolt, o materie care sa ma solicite pana la punctul maxim , sa transpir si sa injur si sa rup foi incercand sa o inteleg si sa o invat.Nu ma ajuta cu nimic sutele de foi copiate la randul lor din alte carti care intr-un final nu ne invata nimic practic.
Vreau sa fiu sociolog.Vreau sa cunosc societatea, faptele sociale, fenomenele sociale, vreau sa-mi dau cu parerea , sa invat sa ma exprim ,nu sa tocesc si sa parafrazez aceiasi filosofi /sociologi atat de amintiti de toti si atat de inutili in finalul tragic.
cam atat.
mai bem o cafea.mai citim un curs.
si ce o fi o fi !
Nu-mi place sistemul " stai acasa si invata" .E o mare farsa.
Cine vrea sa ma convinga de faptul ca el se trezeste dimineata si invata non stop e liber sa-si incerce norocul..dar mi se pare pierdere de vreme.
De cand cu sesiunea programul meu este foarte disociat.
Ma culc tarziu , adorm tarziu, ma trezesc tarziu.Mananc ,imi fac cate cv de treaba si eventual ma autoimpulsionez sa citesc cate cv.Apuc, rasfoiesc cateva cursuri , scot idei, le scriu , le sterg, le mai citesc o data ..m-am plictisit.
Si cand simt ca nu mai am timp atunci ma mobilizez si eu.
Cred ca ar fi mai eficienta sesiunea si scoala concomitent.Am invata sa ne dozam mai bine timpul liber si sa apreciem altfel vacanta.Poate sunt si eu exagerata, poate nu toti sunt ca mine , mini robotei,si poate unii nu au capacitatea sa retina lucrurile usor.Lor poate le este util timpul asta liber in plus..si eu sunt egoista.
In fine.Trebuie sa ne concentram si sa ne mobilizam.
Singura metoda buna pentru mine e sa ma auto-mobilizez.Sa-mi impun un termen limita si sa incerc sa invat pana atunci.Mereu presiunea m-a mobilizat, merita sa o aplic si de data asta.
Mi-e dor de liceu.Acolo stiai exact ce ai de invatat, cand ai de invatat si cum trebuie sa faci sa retii ce e mai esential.La facultate..foi peste foi cu miliarde de idei, profesori care vor sa le dactilografezi cursul dat in loc sa le arati ca ai inteles ceva.Si pe sistemul asta ma intreb...inteligenta noastra unde este valorificata?potentialul nostru intelectual unde este utilizat?
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu profesor, e chiar un cosmar..dar daca printr-un fapt divers as ajunge intr-o asemenea postura fie as fi dispretuita ,fie preferata de toti.O sa terminam facultatea si o sa fim ca pestii pe uscat.Oricum o sa pierdem din cunostinte pe masura ce inaintam in an, avand in vedere ca am tocit(vai dar nu..noi am invatat logic..:-@..alta mare minciuna).Nu este corect.Pentru ca ni se taie din sanse considerabil.Eu vreau o materie care sa ma faca intr-adevar sa ma revolt, o materie care sa ma solicite pana la punctul maxim , sa transpir si sa injur si sa rup foi incercand sa o inteleg si sa o invat.Nu ma ajuta cu nimic sutele de foi copiate la randul lor din alte carti care intr-un final nu ne invata nimic practic.
Vreau sa fiu sociolog.Vreau sa cunosc societatea, faptele sociale, fenomenele sociale, vreau sa-mi dau cu parerea , sa invat sa ma exprim ,nu sa tocesc si sa parafrazez aceiasi filosofi /sociologi atat de amintiti de toti si atat de inutili in finalul tragic.
cam atat.
mai bem o cafea.mai citim un curs.
si ce o fi o fi !
Etichete:
eseuri,
ganduri de zi cu zi
Miscare
*
Toate in jurul nostru se schimba mult prea repede.
Tot incercam sa tinem pasul dar parca presiunea este prea mare.
Deja ma gandesc la anii care urmeaza .Desi simt asa o reticenta, nu pot sa spun ca imi este teama.Cred ca am devenit de mult adult dar nu am vrut sa arat asta.Mai mult sunt scarbita , cand vad cat de usor ne sunt anihilate toate eforturile de a ajunge cineva.In societatea de azi valorile sunt mai putin recunoscute.Se lasa loc prostilor, idiotilor,cretinilor , lingusitorilor, iar oamenii competenti, sinceri , adevaratii lideri par mai degraba o specie pe cale de disparitie.
Niciodata nu mi-a placut sa-mi fac planuri.Am avut repere , prioritati insa nu planuri de viitor.Stiu ca vreau sa ajung sus pentru ca simt ca pot sa ajung sus.Am un potential destul de mare sa realizez tot ce imi propun , dar nu am suficiente posibilitati care sa ma incurajeze.Iar increderea de sine nu e in permanenta constanta.
Intr-un fel pot mai degraba sa spun ce nu vreau sa fiu decat ceea ce vreau sa fiu, asa cum pot sa-mi imaginez viitorul in loc sa-l planific.
Toti in jurul meu imi spun ca daca esti ambitios reusesti ,insa incurajarea asta mi se pare cam rupta de contextul in care traim.Si parintii, bunicii incearca sa ne spuna ce sa cerem de la viata si ce sa facem ca sa reusim, dar intr-un final poate nu sunt chiar sinceri.Poate nici macar viata lor nu este cum si-au imaginat-o la inceput dar s-au adaptat pe parcurs si acum nu li se mai pare nimic neobisnuit.
Cu toate astea..viata e frumoasa.Si nu trebuie sa existe un scop standard ca sa fim fericiti. Viata trebuie reinventata de fiecare data astfel incat sa nu devina monotonie.
Fiecare moment are importanta lui, mai ales cand ai pe cineva cu care sa il imparti.
Fiecare gand este o caramida in temelia unui mare plan.Dar acel mare plan nu e nimic daca nu e impartasit , daca nu este realizat in echipa.
Nu stiu daca inca este momentul sa luam pe umerii nostrii responsabilitati pe care nu le putem duce la bun sfarsit.Cred si simt ca inca trebuie sa traim anumite momente specifice.Pentru toate exista o varsta, pentru toate exista un plan.
Nu vreau sa-mi imaginez ce servici am sa am , vreau sa-mi imaginez ca am sa ma intorc acasa zambind pentru ca o sa fie EL.
Nu vreau sa ma gandesc cate intrebari o sa am, vreau sa ma gandesc ca EL imi va da raspunsurile.
Nu vreau sa ma gandesc ca am sa imbatranesc, vreau sa ma gandesc ca pentru EL am sa fiu aceiasi.
Intr-un final , cel mai important , este sa ai pe cineva care crede cu adevarat in tine , cineva care trece prin aceleasi nelinisti ca si tine , cineva care e dispus sa stea langa tine , cineva caruia sa-i apartii si care sa-ti apartina.Iar eu sunt norocoasa si tocmai de asta pentru mine viitorul poate sa inceapa chiar azi.
*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
