*
"Deosebirea dintre iad si rai nu poate fi decît aceasta: în rai poti dormi cînd vrei, în iad niciodatå. Este imposibil så iubesti viata atunci cînd nu poti dormi."-E.Cioran
*
Mi-e un somn teribil.Dupa ce incepusem sa ma bucur de noptile in care am putut sa dorm , si chiar foarte bine, acum vad ca am revenit la insomniile obisnuite care nu ma obosesc decat abia dimineata cand trebuie sa ma dau jos din pat ciufulita si rumegand injuraturi.
Cu toate astea, vad ca exista si o parte buna.
M-am dat jos din pat, mi-am trecut de 2 ori mana prin par, si m-am repezit la fereastra sa vad cum e vremea. M-am apropiat ca un copil surprins de usa de la balcon care scartaia lenes in ritmul adierii de afara si mi-am umplut cosul pieptului cu aer de primavara. Pentru un moment am uitat ca la 12:56 m-am pus in pat, ca la 1 jucam texas nu mai stiu cum pe telefon si ca am reusit performanta de a ajunge la nivelul 10, ca la 3 jumate scriam sms-uri, ca la 4 am terminat sticla de apa de pe noptiera, ca la 5 tata s-a dus la baie apoi la 5 si un sfert a deschis lumina sa se imbrace sa mearga la servici si ca la 10 a sunat ceasul, desi stiam exact ce ora e, si m-am ridicat din pat blestemand vecina care batea covoare in fata blocului.
Somnul ma face sa fiu mult mai atenta la lucrurile din jurul meu, sa le dau o alta valoare.
Am ajuns sa cred ca e o particularitate bizara a fiintei mele neputinta de a se opri la perioade constante din miscare. Nu sunt si nu vreau sa devin un perpetuum mobile atat timp cat sunt singura. E un egoism universal faptul ca noptile albe in singuratate sunt cele mai dureroase si obositoare din toate punctele de vedere, pe cand noptile petrecute alaturi de prieteni, sau noptile cu cel pe care il iubesti, sunt noptile atemporale, rupte de orice efect al trecerii timpului, care nu lasa urme de oboseala asupra ta, ci dimpotriva, te incarca de energie.
Cred ca azi o sa fie o zi frumoasa, pentru ca asa trebuie sa fie. Desi mi-e soooooomn si simt asta in genunchi, am sa-mi exploatez resursele latente ultime de energie si am sa rezist cu stocisism visand la un somn bun pentru noaptea care urmeaza.
Cu toate astea, vad ca exista si o parte buna.
M-am dat jos din pat, mi-am trecut de 2 ori mana prin par, si m-am repezit la fereastra sa vad cum e vremea. M-am apropiat ca un copil surprins de usa de la balcon care scartaia lenes in ritmul adierii de afara si mi-am umplut cosul pieptului cu aer de primavara. Pentru un moment am uitat ca la 12:56 m-am pus in pat, ca la 1 jucam texas nu mai stiu cum pe telefon si ca am reusit performanta de a ajunge la nivelul 10, ca la 3 jumate scriam sms-uri, ca la 4 am terminat sticla de apa de pe noptiera, ca la 5 tata s-a dus la baie apoi la 5 si un sfert a deschis lumina sa se imbrace sa mearga la servici si ca la 10 a sunat ceasul, desi stiam exact ce ora e, si m-am ridicat din pat blestemand vecina care batea covoare in fata blocului.
Somnul ma face sa fiu mult mai atenta la lucrurile din jurul meu, sa le dau o alta valoare.
Am ajuns sa cred ca e o particularitate bizara a fiintei mele neputinta de a se opri la perioade constante din miscare. Nu sunt si nu vreau sa devin un perpetuum mobile atat timp cat sunt singura. E un egoism universal faptul ca noptile albe in singuratate sunt cele mai dureroase si obositoare din toate punctele de vedere, pe cand noptile petrecute alaturi de prieteni, sau noptile cu cel pe care il iubesti, sunt noptile atemporale, rupte de orice efect al trecerii timpului, care nu lasa urme de oboseala asupra ta, ci dimpotriva, te incarca de energie.
Cred ca azi o sa fie o zi frumoasa, pentru ca asa trebuie sa fie. Desi mi-e soooooomn si simt asta in genunchi, am sa-mi exploatez resursele latente ultime de energie si am sa rezist cu stocisism visand la un somn bun pentru noaptea care urmeaza.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu