Mango tree



Doi

Cateodata, cand respiram adanc acelasi aer, simt cum devenim o singura fiinta. Cand mana ta o strange puternic pe a mea, si cand te apropii sa ma saruti, timpul se dizolva, distantele dispar, si dintr-o data simt cum suntem numai noi 2 pe pamant.
Pe birou stau una langa cealalta, cana mea cu vacuta si cana ta roz cu omul care scoate limba. Inauntrul lor, cafeaua inca fierbe, proaspata turnata, asa cum in noi fierb in acelasi timp dorinta, durerea si clipele ce traiesc mult prea putin pentru a putea fi oprite.
Ramai lipit de pieptul meu cautandu-mi instinctiv sanul pentru a-i simti moliciunea, pentru a te intoarce macar simbolic in zona protectiva a spatiului matern de care ti se face dor, prin natura. Mana mea se joaca in parul tau ignorand clipele de impact cu pielea un pic rigida si dura a obrazului tau care te tradeaza si te arunca in maturul varstei de 20 si un pic..
Cu un singur freamat, cu un singur sunet, cu un singur si neschimbator trup oftez usor si te rog : stai langa mine..
Cu un singur gest, de imbratisare mai puternica, mai convingatoare si mai dureroasa imi spui ca in ceasul asta care-si trece minutele si secundele peste pielea noastra, ai sa ramai tot mai aproape de mine..


Pe birou, stau asezate una langa cealalta cana mea si cana ta. Inauntrul lor cafeaua s-a racit.
Cu capul lipit de pieptul meu imi cauti sanul si imi promiti ca n-ai sa pleci niciodata..


swell season





Shut the door to the moon
And let the birds gather
Play no more with the fool
And let the souls wander
And bleed
From the soul..


Dor de casa

Pieduta printre cursurile de drept administrativ, cocotata pe birou, cu foile in mana , privind de la fereastra mare trecatorii care veneau spre casa dinspre Mercadona, mi s-a facut dor de casa, dor de voi. Dor de cafeaua de dimineata si iesirile la Mc cu Daria, dor de zilele de practica cu ciocoflenderele mele, dor de zeflemeaua de zi cu zi cu fetele la facultate, dor de escapadele si fuga nocturna de onanisti cu iubita mea Ilhem, dor de tablele cu Murphy si mai ales dor de noptile de taclale pana dimineata si ras pe sub plapuma cu Zizu.

Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa bag capul adanc in perna si sa incep sa plang. Am simtit cum tot sangele mi se urca la cap, si cum singura modalitate de a face fata presiunii imense era sa plang, sa plang si sa plang pana cand simt ca nu mai am respiratie. In ciuda tuturor lucrurilor de care ma "bucur" aici, se pare ca nimic nu imi aduce satisfactie sufleteasca mai mare decat sa stiu ca sunt printre oamenii care ma iubesc si ma accepta neconditionat. Voi ma faceti sa ma simt o persoana mai buna, si din voi deriva intreaga mea incredere de sine. Daca uneori par mandra, voi nu ma judecati pentru ca stiti, in sinea voastra, ca toata forta orgoliului meu personal deriva din bucuria pe care mi-o aduce fiecare zi in care imi sunteti aproape, imi sunteti prietene/ prieteni.

Probabil simtiti ca sunt o ingrata care v-a uitat de tot doar din cauza faptului ca nu comunicam la fel de mult. Stiti mai bine decat maine cat de neexperimentata sunt la capitolul deschidere sufleteasca si tocmai de asta sper sa ma intelegeti si sa fiti sigure ca va iubesc mai mult decat oricand si ca sunteti unul din singurele motive (si putinele de altfel), pentru care si maine mi-as face bagajul si as veni acasa.

E adevarat, viata de unul singur , intr-o tara straina, sentimentul ca totul incepe de la 0 pentru tine, e coplesitor. In doar 70 de zile am vazut lucruri ce nu credeam ca am sa vad vreodata, am invatat sa comunic, sa iubesc, sa impartasesc, sa experimentez si sa las la o parte grijile obisnuite. Acum ca urmeaza perioada cea mai grea, incerc sa ma mentin deasupra liniei de plutire, si simt cu adevarat limite in tot ceea ce imi propun. Uneori cand vin acasa, las totul la o parte, ma trantesc in pat, si imi imaginez ca sunt acasa. Chiar daca e fictiv totul, sentimentul de confort si de caldura imi relaxeaza toti muschii si ma umple de o energie pozitiva care ma alimenteaza pe tot parcursul zilei. Apoi, cand simt ca totul in mine se epuizeaza si ma indeamna la somn, ma auto-disciplinez sa mai citesc putin, sa mai rezist putin, si ca un fapt ordonat de o lege pe care nu mi-o pot explica, il vad privindu-ma de dupa fereastra camerei mele, zambind si asteptand sa il invit la un ceai. Aici , familia mea s-a redus considerabil. Din 5 surori ;));)) un tata, o bunica si un bunic, am ramas cu o singura persoana cu care desi nu impartasesc aceiasi limba, par a ma intelege si fara cuvinte. Ma face sa uit distantele si sa adorm oarecum linistita. Pentru familia de aici.. sunt norocoasa.



va iubesc si chiar daca nu vorbim 24/24, sunteti la fel de importanti pentru mine.




song of all my almost 70 days





Gata vacantaaaa!!!

Ce inseamna sa calatoresti o saptamana in sudul Spaniei cu 3 baieti?.. pai inseamna sa fii aruncata in Marea Mediterana cu hainele pe tine, inseamna sa razi pe burta noaptea in casa veche a bunicii lui Jorge, sa mananci creveti si bocadillos la Oceanul Atlantic, sa ingheti un pic de frig la botellonurile din Granada, sa escaladezi Sierra Nevada si sa te bati cu zapada pentru ca dupa 3 ore sa inoti iar in Mediterana, sa ajungi la granita cu Marea Britanie si sa razi din nou pe burta pentru ca Mustafa nu poate intra pe teritoriu englez, sa descoperi strazile din Gibraltar si sa te amesteci printre englezii care fac shopping in Morrison, sa dormi o noapte in cort si sa faci gratar la lumina de lanterna, sa faci accident cu masina si sa iti petreci apoi noaptea intr-un hotel de lux cu un dus de vis si vedere la Marea Mediterana, sa vezi Africa la o distanta de doar 15 kilometrii, sa te ametesti cu Jack Daniels si vin alb si sa te intorci acasa cu o alta masina care aduce a un mic camion..

Vacanta asta a fost una din cele mai frumoase vacante. Nu credeam ca in doar 10 zile poti sa vezi atatea lucruri uimitoare: Africa, Sierra Nevada, Cadiz, Guadix, palmierii din Elche, Laroles, Granada, Guadix, Oceanul Atlantic(plaja din Tarifa), El Ejido, Gibraltar (Marea Britanie), Cabo de Gata.. intreaga Andalucia..

Ma simt de parca mi-as fi incarcat bateriile chiar daca nu prea am reusit sa ma odihnesc. A fost o experienta placuta sa ma trezesc in fiecare dimineata stiind ca urmeaza sa vad lucruri noi. Desi ne-am cam speriat la accidentul de masina,odata ajunsi la hotel, ne-am bucurat de o noapte buna de somn care a compensat noaptea petrecuta in cort in Jimena de la Frontera. 

Am facut cam 1500 de poze ca sa imi aduc aminte toata viata de acum inainte, si astept cu entuziasm clipele care urmeaza sa vina.


Va pup si va iubesc!

Mi-e dor de voi:X


[o parte din poze sunt pe facebook asa ca enjoy:X]