ganduri tarzii

Incerc de ceva timp sa ma dezobisnuiesc de proastele mele obicieiuri..inclusiv de viciile cotidiene.
Am reusit pentru o scurta perioada sa ma detasez de cafea insa recunosc, spre rusinea mea, ca azi am calcat stramb..
Cred ca mi-a intrat in sange cofeina si acum sunt ca un dependent de ala care nu mai poate sa se opreasca.La Cola si Pepsi am renuntat insa nu stiu pentru cat timp.
Nu imi place sa fiu dependenta de lucruri. Incerc sa ma tin cat mai departe de atractiile astea care odata acceptate devin indispensabile.Poate e din cauza ca imi place sa fiu cat mai independenta posibil, paradoxala declaratie avand in vedere statutul meu de intretinuta financiar de tata.
Ma rog, sunt si eu ca tot studentul de azi..dependent intr-o oarecare masura de parinti.
Un alt lucru pe care l-am observat la mine, chiar si in cele mai apropiate relatii, e ca intotdeauna trasez o linie de siguranta peste care rareori trec. Chiar si cand se intampla sa o depasesc imi gasesc resursele interioare necesare trecerii inapoi spre limita acceptabila. Pana acum nu am avut decat 2 momente cand am simtit ca nu mai pot trece usor in spatele demarcatiei. Recunosc caderile atunci au fost puternice, insa astazi mi-am revenit si sunt mai in spate chiar decat trebuia, ceea ce e un lucru bun, incurajator pentru mine.
Pe de alta parte, sunt si situatii in care prefer sa risc de la inceput, nu inainte insa de a analiza atent toate riscurile implicate de situatia respectiva.
Desi e foarte obositor uneori sa te intelegi bine cu tine, si sa-ti respectii principiile puternic interiorizate, de cele mai multe ori auto-limitarea si auto-controlul te feresc de multe suferinte.
Accept cu placere spontaneitatile cotidiene si ma lovesc spre propria uimire foarte puternic de situatiile previzibile. Cred ca astea au cel mai mare impact asupra mea, pentru ca ma lasa oarecum dezamagita din simplul fapt ca s-au intamplat..si deci ca am avut dreptate.
Nu am subestimat niciodata oamenii ... de obicei ii las pe ei sa faca asta in ceea ce ma priveste.
Stiu ca sunt plini de surprize si ca unii au un potential genial pe care si-l lasa descoperit tocmai din perversitate, nu din timiditate sau stiu eu ce alt sentiment de pudoare infantila. De asta si linia mea chiar in relatiile de prietenie..
Mereu m-am intrebat daca prietenia adevarata exista si de cele mai multe ori am ajuns la concluzia ca ea este o variabila dependenta de circumstante si de firea umana slaba si schimbatoare. Nu este rau sa ai prieteni, atat timp cat ii poti numara pe degetele de la maini..asta cred eu.

In dragoste povestea capata alte contururi. Pentru ca aici liniile nu trebuie sa existe. Este adevarat ca trebuie sa iti tii ochii deschisi si sa nu ajungi la sfarsit in situatiile penibile gen:"Daca stiam ca esti asa nici nu te mai luam!". Sincera sa fiu, chestia asta mi se pare ciudata pentru ca atat timp cat esti stapan pe propriile sentimente si pe propria ratiune iti poti da seama de la inceput daca merita sau nu. Pentru greselile si suferintele in dragoste suntem intotdeauna responsabili poate in mai mare masura decat cel de langa noi.
Iubirile pe deplin constientizate sunt cele mai sincere si mai puternice pentru ca numai ele se arata inca de la inceput asa cum vor fi.
Mi se pare necesar sa incerci pe cat se poate sa-l cunosti pe cel de langa tine si sa-l accepti cu bune si cu rele fara a incerca sa-l schimbi.Nu vad motivul pentru care i-ai cere celui din jurul tau sa fie altcineva doar de dragul tau pentru ca intr-un final te-ai plictisi de "propria creatie".L-ai anticipa, l-ai intui, si practic i-ai rapi toate posibilitatile de a te surprinde si de a-l descoperi in intreaga sa complexitate.

"Farmecul absurd al iubirii adevårate, al iubirii intense, este de a gåsi mister într-o singurå fiintå, de a descoperi — sau mai precis a inventa — un infinit într-o existentå individualå de o deconcertantå finitate"-E.Cioran

Oamenii trebuie lasati asa cum sunt pentru ca ei nu se schimba.Nici tu macar nu te poti schimba, si asta nu din inflexibilitate psihica ci din neputinta.Nu suntem suficienti de puternici incat sa ne auto-anihilam partile rele pentru ca suntem constienti ca exact fara acele parti nu am mai avea niciun farmec.

Vreau sa ma surprinzi.
Vreau sa te descopar nu sa te anticipez.
Vreau sa fii tu.
Vreau sa fii tu tot timpul.
Vreau sa ma iubesti
...asa neterminata cum sunt...


[noapte buna!:*]

0 comentarii: