Si eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape...

 

...

Pauvre cœur combien de coups pourras-tu encore supporter ?

Nichita S. time

Iar nu mai suntem noi însine,

nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând în noi, anume,
numai jumatatile-n miscare,
cele întoarse spre lume.
Iar se concentreaza totul numai în ochi,
numai în sprâncene, numai în barbie,
numai în bratul întins si atât,
restul încetând sa mai fie.
Iar suntem înscrisi într-un cerc,
si nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde

 

..

Și parcă ieri plângeai în brațele mele ca un copil și mă rugai să nu plec.
Atât de vulnerabil și de uman, te frângeai în brațele mele și așteptai să îți dau viață.
*
Astăzi privesc dintr-un colț, cu întreaga ființă pornită împotriva ta
Și mă întreb unde s-au dus clipele în care
Vibram sub același ton..
*
Timpul cu greutatea sa
A căzut peste mine și m-a îngropat în kilometrii
Pe care gandul și inima ta
Nu mai are voința să-i străbată.

Bonsoir Allemagne, bonsoir Stuttgart

Stuttgart j’attends que tu me voles le cœur !