Detachment

Whatever is on my mind, I say it as I feel it, I'm truthful to myself; I'm young and I'm old, I've been bought and I've been sold, so many times. I am hard-faced, I am gone. I am just like you.


Life at 23

Life at 23. Self-portrait



Moments






Des bons moments, des mauvais moments, de moments de combat avec moi-même et avec les autres, de moments quand j’étais perdue, des autres quand j’étais impatiente de partir et de recommencer de nouveau.
Des bons moments quand je cherchais dans l’amour des réponses et quand je croyais que il y a des histoires qui finissent jamais. Des moments qui sont passées vite comme le temps et qui m’ont laissée éloignée de moi-même et pour toujours sensible à des nouvelles présences.
A la fin on est tous glaise attendant des mains capables de nous donner une forme.


Corners

And there we lied
Naked and ripped
At the corner of a love
That we once shared.

At the corner of that strange love
We've broken silence and turned it into bread
And we ate it all
Until our mouths were full
Of nothing else to say.

The other corner of that love
Remained unoccupied
Lonely and waiting
Fore someone to come
And occupy what's left.

We lied naked and ripped
And we looked in each other's eyes
Trying to remember
What got us here in the first place.

Minutes and hours and maybe half of our lives
Passed by
Until we  got old and decided it was time
To get rid of all this residues
Of a strange love.

And with our bear hands
We pulled out from the chest
Every bound that ever tied us together.

It hurt.
It let us empty and vacant and cold
Just like a hotel room.


Atlas hands


I will remember your face
'Cause I am still in love with that place
But when the stars are the only things we share
Will you be there?...


Si eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape...
 



...

Pauvre cœur combien de coups pourras-tu encore supporter ?



Nichita S. time

Iar nu mai suntem noi însine,
nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând în noi, anume,
numai jumatatile-n miscare,
cele întoarse spre lume.
Iar se concentreaza totul numai în ochi,
numai în sprâncene, numai în barbie,
numai în bratul întins si atât,
restul încetând sa mai fie.
Iar suntem înscrisi într-un cerc,
si nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde
 



..

Și parcă ieri plângeai în brațele mele ca un copil și mă rugai să nu plec.
Atât de vulnerabil și de uman, te frângeai în brațele mele și așteptai să îți dau viață.
*
Astăzi privesc dintr-un colț, cu întreaga ființă pornită împotriva ta
Și mă întreb unde s-au dus clipele în care
Vibram sub același ton..
*
Timpul cu greutatea sa
A căzut peste mine și m-a îngropat în kilometrii
Pe care gandul și inima ta
Nu mai are voința să-i străbată.



Bonsoir Allemagne, bonsoir Stuttgart

Stuttgart j’attends que tu me voles le cœur !  



rehab



[gotta go..]


late night thought

Cred ca am obosit.


La multi ani tata!!

Sarut mana, tatal meu!
Tu esti eroul meu si tie iti datorez tot ce sunt.
Te iubesc!


bad sunday

La sfarsitul unei zile in care toate au mers rau realizez ca atat timp cat ai un prieten langa tine, cat reusesti sa vezi inainte de a merge la somn zambetul persoanei pe care o iubesti, atat timp cat ii ierti pe cei care ti-au gresit si te culci cu sufletul usor si atat timp cat inca mai gasesti un cantec capabil sa te faca sa zambesti, sufletul tau nu va putea fi niciodata invins...


*
say hello
then say farewell
to the places you know
we are all mortals aren't we
any moment this could go
cry cry cry even though
that won't change a thing
but you should know
you should hear
that i have loved
i have loved the good times here

and i will miss
our good times here


Cravings

...ii simti trupul greoi, mirosind tulburator a fiinta iubita...
F.N


Last night in Naples



Asta e ultima mea noapte in Napoli. Ciudat dar nu ma simt de parca urmeaza sa se termine… Ma simt de parca timpul a trecut prea repede in orasul asta. Totul m’a acaparat cu o viteza uimitoare. Stilul de viata, haosul, zumzetul, ritmul, totul m’a luat prin surprindere.Cam 70% din timpul petrecut aici l’am urat pentru ca m-am simtit zbuciumata, agresata de euforia asta inconfundabila a Napoli-ului.. acum insa stiu sigur ca imi vor lipsi noptile petrecute pe balconul meu, centrul istoric si cafeaua la 3 dimineata, noaptea transformata in dimineata petrecuta pe terasa din Forcella.
Niciodata nu mi-a placut sa zic adio. Maine va trebui sa spun la revedere prietenilor mei de aici care mi-au facut viata mai usoara si care m’au invatat italiana. Va trebui sa zic “ciao” pietei din apropierea casei cu lucrurile ei ieftine si cu hainele la 50 de centi, la patiseria si la pizzeria de la coltul strazii, de la barurile de cartier care vibreaza mereu de oameni, de la statiile de metrou.. Cred ca intr-un final nu tot ce am invatat m-a maturizat atat de tare, ci faptul ca am fost si ca a trebuit sa parasesc atat de multe locuri pe care am invatat cu timpul sa le iubesc si unde am lasat la plecare cate o bucatica din mine.
O sa imi lipsesti Napoli. M-ai invatat atat de multe lucruri incat in ciuda aspectelor tale negative nu am cum sa te urasc.Ai sa imi lipsesti atat de tare incat intr-o zi ma voi intoarce sa te vad, si cu zambetul pe buze voi traversa strazile tale amintindu-mi de zilele astea cand invatam sa te cunosc si cand ma rataceam pe decumanele si pe cardinalele centrului tau istoric.
Italia a fost o experienta placuta. Am vizitat din nou locuri in care unii oameni viseaza toata viata lor sa ajunga, am trait experiente noi, am invatat lucruri noi si m-am descoperit in fiecare zi altfel…
La sfarsitul acestei calatorii privesc inainte si realizez ca la mia dolce vitta a fost exact asa cum mi-am imaginat-o: surprinzatoare pana la capat.

les mots bleus


*

Tot ce am invatat pana acum
Tot ce am crezut ca stiu
Toate intrebarile pe care le-am pus
Toate raspunsurile pe care le-am primit si mai ales
Toate raspunsurile pe care nu le-am avut nicicand,
Toate astea m-au facut sa cresc
Poate mai repede decat ar fi trebuit.

Din tot ce am citit,
Din toate povestile pe care le-am ascultat
Si din tot ce am trait pana acum
Nimic nu mi-a aratat ce inseamna sa fii fericit.

Cu picioarele infipte tot mai adanc in pamant
Zi dupa zi descopar ca as putea oricand infrunta intreaga lume
Dar ca inca nu sunt pregatita sa infrunt ceea ce sunt
Si tot ce am ascuns in mine atat timp.


Sunday kind of love



Special day

She is a friend of mind. She gathers me. The pieces I am, she gathered them and gave them back to me in all the right order. La multi ani draga mea <3 !!! 










Finitoooooo!!!! Let the summer begin <3



miros de vacanta

  
Bilete cumparate
Examen germana promovat
Prezentare pentru maine in curs de finalizare
*
Miroase a vacanta <3


Nb

"Elle a la forme de mes mains
      elle a la couleur de mes yeux..."
      Paul Éluard


Homero Aridjis

I

Cirabel
llego siempre a tu aposento
con una confusión de bocas
y una zozobra de hombre
a traerte la ofrenda cotidiana
de mis manos huecas
Más o menos
cuando la ceniza de la noche
se derrama sobre tus pupilas
igual que ante una ciudad inerme
Anudado tu grito de silencio
no me dices nada
y nos contemplamos
como si no existieran nuestros cuerpos


II

Sé que piensas en mí
porque los ojos se te van para adentro
y tienes detenida en los labios
una sonrisa que sangra largamente
Pero estás lejos
y lo que piensas
no puede penetrarme
Yo te grito Ven
abre mi soledad en dos
y mueve en ella el canto
Haz girar este mundo detenido
Yo te digo Ven
déjame nacer sobre la tierra


III

Te me vas haciendo alas
ya eres menos física que una palabra
flotas sobre mí ligera como aire
Te me vas haciendo imagen
porque cuando estoy contigo
quiero decirte algo
y la voz se me hace una paloma abstracta
Estoy lleno de ti como la tierra
me tienes inundado con tus ojos
eres más inaplazable que un segundo
Todo lo has podido haciéndote aurora
yo no puedo nada soy demasiado noche
canto de luz muda luciérnaga


IV

Yo el antiguo el nuevo
por el derecho que me da mi cráneo
hablo
en nombre de los que no tienen la segunda boca
para romper sus cápsulas de angustia
y digo
Nadie ha sido penetrado
el hombre
en su siniestra vocación de polvo
es intocable


...

Cœur,
Chaque route m’emporte inévitablement vers toi…