Miscare

*

Toate in jurul nostru se schimba mult prea repede.
Tot incercam sa tinem pasul dar parca presiunea este prea mare.
Deja ma gandesc la anii care urmeaza .Desi simt asa o reticenta, nu pot sa spun ca imi este teama.Cred ca am devenit de mult adult dar nu am vrut sa arat asta.Mai mult sunt scarbita , cand vad cat de usor ne sunt anihilate toate eforturile de a ajunge cineva.In societatea de azi valorile sunt mai putin recunoscute.Se lasa loc prostilor, idiotilor,cretinilor , lingusitorilor, iar oamenii competenti, sinceri , adevaratii lideri par mai degraba o specie pe cale de disparitie.
Niciodata nu mi-a placut sa-mi fac planuri.Am avut repere , prioritati insa nu planuri de viitor.Stiu ca vreau sa ajung sus pentru ca simt ca pot sa ajung sus.Am un potential destul de mare sa realizez tot ce imi propun , dar nu am suficiente posibilitati care sa ma incurajeze.Iar increderea de sine nu e in permanenta constanta.
Intr-un fel pot mai degraba sa spun ce nu vreau sa fiu decat ceea ce vreau sa fiu, asa cum pot sa-mi imaginez viitorul in loc sa-l planific.
Toti in jurul meu imi spun ca daca esti ambitios reusesti ,insa incurajarea asta mi se pare cam rupta de contextul in care traim.Si parintii, bunicii incearca sa ne spuna ce sa cerem de la viata si ce sa facem ca sa reusim, dar intr-un final poate nu sunt chiar sinceri.Poate nici macar viata lor nu este cum si-au imaginat-o la inceput dar s-au adaptat pe parcurs si acum nu li se mai pare nimic neobisnuit.
Cu toate astea..viata e frumoasa.Si nu trebuie sa existe un scop standard ca sa fim fericiti. Viata trebuie reinventata de fiecare data astfel incat sa nu devina monotonie.
Fiecare moment are importanta lui, mai ales cand ai pe cineva cu care sa il imparti.
Fiecare gand este o caramida in temelia unui mare plan.Dar acel mare plan nu e nimic daca nu e impartasit , daca nu este realizat in echipa.
Nu stiu daca inca este momentul sa luam pe umerii nostrii responsabilitati pe care nu le putem duce la bun sfarsit.Cred si simt ca inca trebuie sa traim anumite momente specifice.Pentru toate exista o varsta, pentru toate exista un plan.
Nu vreau sa-mi imaginez ce servici am sa am , vreau sa-mi imaginez ca am sa ma intorc acasa zambind pentru ca o sa fie EL.
Nu vreau sa ma gandesc cate intrebari o sa am, vreau sa ma gandesc ca EL imi va da raspunsurile.
Nu vreau sa ma gandesc ca am sa imbatranesc, vreau sa ma gandesc ca pentru EL am sa fiu aceiasi.


Intr-un final , cel mai important , este sa ai pe cineva care crede cu adevarat in tine , cineva care trece prin aceleasi nelinisti ca si tine , cineva care e dispus sa stea langa tine , cineva caruia sa-i apartii si care sa-ti apartina.Iar eu sunt norocoasa si tocmai de asta pentru mine viitorul poate sa inceapa chiar azi.

*