Fericirea adevarata e totdeauna o clipa

"iata acuma un atom spiritual pierzandu-si echilibrul.Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete, barbat si femeie sortite de acum vietii materiale.Urmeaza cai diferite spre aceiasi tinta.Trebuie sa treaca prin toate planurile existentei pamantesti , purtand pretutindeni dorul lor de unire si permanenta nostalgie dupa lumea spirituala.In clipa cand sufletul gol se intrupeaza , incepe viata omului.Pentru suflet e incercarea suprema.Incatusat complet in coaja materiala trebuie sa-si recunoasca anevoie cunostinta de sine si sa urmeze supus legile vietii materiale.Mereu treaza staruie doar trebuinta de a-si gasi perechea lui de echilibru.Barbatul si Femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti.Un barbat din milioanele de barbati doreste pe o singura femeie , din milioanele de femei . Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca , inconstienta si irezistibila , e insusi rostul vietii omului. Pentru a inlesni cautarea aceatsa se fac , se refac si se defac toate legile si conventiile morale si sociale , tot ceea ce se numesre emfatic progresul omenirii.Instinctul iubireii e reminiscenta originii divine.Prin iubire numai se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala,Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc .
Dumnezeu sub chipul iubirii traieste in om.
Iubire si Dumnezeu , constient sau inconstient , trebuie sa alcatuiasca suprema preocupare a sufletului omenesc.Fara de ele omul nici nu ar putea exista!
o viata omeneasca nu ajunge insa pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia.Spatiul si timpul sunt piedici e care sufletul strns in obezile materiale numai treptat le poate invinge.Apoi chiarcand le-a invins , intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decat puterile orcarui om.Avantul sufletului se sfarma in clipa prabusirii trupesti.Moartea materiala descatuseaza sufletul fara a -i inlesni posibilitatea de unire cu sufletul pereche.Unirea lor numai in viata materiala poate fi mantuitoare.Asa sufletul slobozit dupa intaia incarnare va pluti in alte planuri ale lumii ca o sarmana constiinta pura , asteptand prilejul unei noi intrupari omenesti.A doua viata pe pamant incepe , si moartea o curma iar, si sufletul tot nu-si-a dobandit perechea adevarata.Apoi urmeaza a treia viata , secerata de a treia moarte.Apoi alta si iar alta.Poate ca in timpul unei reincarnari celalalt suflet a ramas in vreo sfera indepartata; atunci omul simte cumplit zadarnicia vietii pamantesti si a tuturor zbuciumarilor sale , incercand sa se apropie de Dumnezeu prin singuratate si meditatie.(...)
Fiecare moarte materiala pecetluieste regretul zadarniciei.In ochii muribundului , in lumina ultimei clipe , tremura durerea neputincioasa a sufletului.A trait in zadar.
A saptea viata aduce de abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia.Fiindca moartea a saptea inseamna sfarsitul existentei materiale si inceputul intoarcerii in lumea spirituala, sufletul retraieste intre-o strafulgerare toate vietile anterioare pentru a se bucura mai deplin de stralucirea vietii noi, eterne , ce-l asteapta.De -acuma nu va mai rataci in sferele lumii materiale , ci, transformat in principiu pur , redevenit de asemenea principiu , isi va relua existenta divina in planul spiritual.
Si iata cercul inchis!Spiritul regenerat prin materie , materia animata prin spirit !Unitatea desavarsita prin dualitate."

L.Rebreanu-"Adam si Eva"