alte vremuri

poate ar fi fost alte vremuri pe care trebuia sa le traim.
alte materiale din care sa ne creem
astfel incat sa fim exact cum ar fi trebuit sa fim.

e ca o melodie pe care am uitat-o pe repeat.
e melodia care ne obsedeaza si care se pare
ca surprinde tot ce simtim.
si desi dupa un timp oprim volumul
ea inca mai rasuna in urechile noastre cu un ecou
aproape surd.
si pe masura ce o ascultam
ne intristam mai mult
sau ne inveselim mai mult.
in definitiv realizam ca sunt atatea lucuri
pe care am uitat sa le spunem,
atatea greseli pe care le avem de reprosat,
atatea neajunsuri.
si ne intrebam daca suntem fericiti.
si in mod normal am spune da.
sunt fericit , sunt stabil, zambesc din cand in cand
sa arat lumii ca am si dinti.
dar e melodia care ne face sa zicem nu.
lispeste ceva.
poate un cuvant pe care nu l-am auzit,
poate o clipa de dor,
poate un regret.
tindem sa ne fatalizam.
suntem nascuti pentru a suferi
si facem din tot o mare pierdere
ale carei victime suntem irevocabil noi.
mereu aceiasi noi.
dar poate si fericirea are un pret.
pe care inca nu suntem dispusi sa-l platim.
sau poate ca fericirea ne e atat de accesibila
incat fugim de ea de teama sa nu ne insele
si sa se transforme in contrarul ei.
cati din noi au curajul sa puna in joc tot?
chiar daca versurile or sa dispara din mintea noastra
si o zi- doua o sa ne simtim mai bine
si o sa zicem iar:"sunt fericit!"
odata si odata , in maxi taxi , pe strada, sau de la vecinul de langa
o sa auzim iar acea melodie
si o sa ne dam seama ca nimic nu s-a schimbat.
pentru ca noi nu ne-am schimbat,
doar ne-am acoperit , temporar ,
cu un val de indiferenta.
timpul le vindeca pe toate nu?
nu chiar.
timpul fie te ajuta sa-ti deschizi ochii
sa vezi ca ai fost prost,
fie te inseala.
nimic nu dureaza.
fals.
lucrurile care persista sunt lucrurile pe care le iubim.
lucrurile in care investim emotii, sentimente.
daca nu ar fi asa..
atunci de ce atatia oameni "inconstienti" au iubit o viata cu aceiasi pasiune?
de ce unele lucruri au ramas in istorie?
totul depinde de noi.
pacat ca nu suntem puternici.
pacat ca uneori suntem singuri.
pacat ca suntem orbi.
pacat ca nu avem curajul sa dam tot de frica de a pierde in definitiv...nimic
pacat.


poate ar fi fost alte vremuri pe care trebuia sa le traim.
alte materiale din care sa ne creem
astfel incat sa fim exact cum ar fi trebuit sa fim.