de la altii citire

Am citit acum cateva momente o postare cu niste sfaturi ,sau tehnici mai bine zis ,prin care am putea trece mai usor peste o despartire.Chit ca o sa spuneti ca am ramas in pana de idei , nu pot sa ma abtin de la comentarii pe tema aceasta.
In primul rand , cu tot respectul pentru cei ce vor sa-si ajute prietenii daca se intampla sa treaca prin situatii de astea , consider ca decat sa incerci sa dai sfaturi... mai bine il chemi la tine sa vedeti un meci sau stiu eu sa jucati un fifa in 2..ca e mai romantic la naiba.
De ce zic asta..? pai nu o fac din rautate , doar ca empatizez cu astfel de situatii si ma gandesc la ce m-ar facea pe mine sa ma simt mai bine.Plus ca in momentele alea suntem atat de antipatici si atat de raniti in amor propriu incat avem impresia ca nimeni nu ne poate intelege , ca suferinta noastra e cea mai mare , ca sunt experiente de care altii nu se pot lega si fata de care nu pot face aprecieri de valoare intrucat nu au trecut prin ele.Ca la sfarsitul fiecarei experiente ne trezim si noi si ne dam seama ca orice sfarsit marcheaza un nou inceput, ceea ce e bine...asta e o alta poveste.
In al doilea rand...cred ca nu exista un ghid de reguli pe care trebuie sa le urmam ca sa ne simtim mai bine.Cred ca este necesar dupa astfel de momente sa fim pe cat se poate de echilibrati , sa analizam ceea ce s-a petrecut, sa ne bucuram de clipele frumoase si sa ne dam seama ca mai bine ca s-a intamplat acum..decat pe viitor.Ceea ce un bun prieten trebuie sa faca este sa-ti fie aproape , sa te suporte cu toate ifosele tale inevitabile si sa incerce oricat de greu ar fi sa te te distraga de la gandurile legate de domnul/doamna X.
Sunt situatii si mai dureroase din punctul meu de vedere.Intr-adevar in clipele alea poate sa ne fie foarte greu , si nu este ruptura cea mai dificil de suportat pe cat este gandul dezamagirii si poate chiar sentimentul ca am fost tradati..ca am iubit si nu am fost iubiti..ma rog ...sunt multe la mijloc.Cred ca ideal este sa incercam ,desi este greu ,sa nu cadem in mainile propriilor slabiciuni si frustrari.Putem discuta cu persoana de care tocmai ne-am despartit , o discutie care poate sa contina sarcasm si ironii , insa in limita bunului simt , pentru ca asa cum in timpul relatiei au fost doar doi [teoretic asa ar trebui..but let's not get kinky] , asa si la sfarsitul ei dezbaterile se tin tot in doi.Este de asemenea foarte important sa intelegem ca reprosurile si greselile facute nu mai pot fi reprosate . S-a terminat si asta e singurul lucru pe care trebuie sa-l intelegem si cu care trebuie sa ne resemnam.
Nu vreau sa par altceva decat sunt.Si eu am trecut printr-o despartire dureroasa cand eram ceva mai tanara si chiar am simtit ca e sfarsitul lumii. Atunci am fost intr-adevar cu moralul la pamant si nu acceptam pe nimeni langa mine. Imi placea sa traiesc intr-o drama totala doar ca sa pot spune ca nu am avut nicio vina pentru ceea ce s-a intamplat. De fapt, nu este in totalitate asa..nu exista nevinovati si nici victime colaterale , ci doar oameni ori prea plini de sine ori prea ignoranti. Fiecare are o parte din vina , poate tocmai de asta orice relatie nu se termina in momentul in care unul din membrii decide sa puna punctul pe I, ci mult mai inainte.
E frumos sa ai prietenii langa tine in astfel se situatii , insa oricat de multe sfaturi ne-ar putea da cred ca tot mai tare ne-ar incalzi doar prezenta si incercarile lor de a ne distrage , de a ne amuza si de a ne face sa vedem ca maine e o zi noua in care putem intalni o noua iubire.
Mai mult decat atat , un rol esential al prietenilor este acela de a face tot ce le sta in putinta pentru a ne ajuta sa nu incepem sa generalizam si sa desconsideram restul femeilor/barbatilor doar din cauza ca am fost dezamagiti.
Nu sunt acum doctor in ale iubirii , mai ales ca am si eu dificultatile si defectele mele pe care incerc sa le atenuez , insa cred ca sunt momente in care nu ne putem ridica decat de unii singuri. Pentru ca noi pentru noi vom fi intotdeauna acolo , noi vom stii exact ce sa ne zicem sa ne mai indulcim , cat sa injuram sa ne mai descarcam si ce sa facem sa trecem mai departe. Trebuie sa avem tot felul de experiente pentru a deveni ceva mai bun , asa putem si noi sa invatam sa reactionam si practic... sa iubim .
Sunt oameni si oameni .Oameni care trec prin viata noastra si iau cate ceva fara a da nimic in schimb , si oameni care ne daruiesc cele mai frumoase lucruri voluntar si neconditionat . Toti acei oameni se petrec la timpul potrivit , sau cel putin asta gandeste partea visatoare din mine . Chiar si oamenii care ne dezamagesc au un rol pozitiv :ne intaresc si ne ajuta ca pe viitor sa fim mai vigilenti ; important este sa nu regretam niciodata nimic din noi si sa incercam cu toata puterea noastra sa ne pastram personalitatile imuabile.
Particularizand toate argumentele astea la situatia mea personala, as putea zice ca am trecut prin de toate .Cu toate astea nu am renuntat niciodata sa cred in dragoste si in marile iubiri care vin doar atunci cand ai intr-adevar nevoie de ele , nici nu am schimbat vreo ceva in modul meu de a fi. Sunt fericita ca am reusit sa experimentez diferite trairi in diferite ipostaze pentru ca numai asa pot si sigura ca tot ceea ce simt acum este autentic si pe de alta parte , acum pot sa constientizez cand un sentiment este nou si sa ma bucur din plin de el.
In concluzie...uneori e bine sa ne lovim singuri cu capul de unii pereti...prietenii sunt buni in cazurile alea sa vina din urma sa puna cate un post-it mare pe peretele respectiv , ca data viitoare cand trecem p'acolo sa nu ne mai izbim de el .In definitiv , uneori prezenta face de 1000 de ori mai mult bine decat un cuvant , iar linistea si introspectia sunt singurele care te pot ajuta intr-adevar sa-ti dai seama de ce este in tine si de ce trebuie sa faci in continuare.

Cam atat infidels.
Noapte buna!