man on the run

nu mai vreau timp
nu mai vreau ore
care curg strain pe langa mine.
incarcata de dureri mute
vreau sa zac goala pe podeaua rece
si sa ma scriu din nou
fara greseli
fara ezitari.
e o nebunie nesfarsita in mine
cu care ma complac naiv
dar care sapa tot mai adanc
in fiecare din incheieturile mele.
vreau sa cad din nou si din nou
pana ma epuizez pe mine de mine
si vreau sa tip
cum nu am avut curajul sa tip nicicand
si vreau sa simt cum fiecare vena sta sa explodeze
ca la sfarsit
sa nu mai simt nimic.
inima mea
peste care au trecut pasii tai
ma tradeaza neputincioasa
si ma face sa-mi doresc sa o smulg din piept
cu ura
sa o vad cum cade adanc spre centrul sau
pana cand nu mai ramane nimic din ea
asa cum a ramas nimic din mine
fara ea.
ma invart in cercuri
pana cand miscarea devine nemiscare
si ma prabusec in umbre
care asteapta insetat
sa ma domine.
goala pe podeaua rece
vreau sa scriu cu ungiile roase de la mana stanga
cuvintele pe care nu am avut ocazia sa le scriu
la timp.
nu exista inceput si nici sfarsit
pentru haosul din mine
cara ma ridica si ma coboara
ca un val
pana ce ajung sa ma dezintegrez de tot.
culorile isi pierd din intensitate
si nu mai gasesc nimic pentru care sa lupt
nici macar pentru cine eram
inainte sa ma uit.
tine-ma si nu-mi da drumul
chiar daca ti se pare ca sunt to mai grea
tot mai alunecoasa
tot mai departe.
si cand n-ai sa mai stii pe cine incerci sa salvezi
aminteste-ti ca sunt acelasi
man on the run
care se frange pentru toti
pana cand din el nu mai raman decat resturile
pe care nimeni nu le vrea.
sunt randurile fara sens
asternute in nelinistile din toti
si nimeni nu ma intelege
si nimeni nu ma vrea
in profundul sau.
poate de asta nu te deschizi nici tu
ti-e teama sa nu te ard din temelii
si apoi sa nu mai am forta
sa te reconstruiesc
de la zero..