maine anul se-nnoieste!....

Iata ca mai trece un an.
Daca stau sa fac asa un bilant,nu pot spune ca 2008 nu a fost un an bun pentru mine.
Cu toate ca am avut parte si de suisuri si de coborasuri, in 2008 am invatat multe lucruri si am reusit sa vad o buna parte din tara.
Pe langa astea,a fost un an linistit in care am reusit sa raman la fel.Am realizat tot ce mi-am propus si mi-am creat alte planuri.A fost un an plin de evenimente care au reusit sa ma tina antrenata.
Am cunoscut persoane noi si poate m-am mai maturizat oleaca.
Spea ca Anul ce vine,sa fie mai bun decat cel ce se incheie atat pentru mine si familia mea,cat si pentru voi.
Sper ca de data asta anul nou sa ma prinda cu bani,si ma rog sa nu mai alunec si sa dau cu fundul de pamant(ca data trecuta)exact la miezul noptii.Sper sa ma distrez la fel de bine....

Vom vedea...pana atunci LA MULTI ANI!!!

:-l

Cuvintele zilei:yeah....keep f***ing punchin'.

This is about love...
Daca as putea sa-mi umplu tot timpul liber si toate noptile in care nu am somn cu ceva,le-as umple cu dragoste.
Nu vad ce altceva ar putea sa-mi dea un sens.Sunt atat de zbuciumata,si mi-e atat de frica de tot ce implica iubirea,dar e singurul lucru care imi lipseste intr-adevar.
Si fiecare ora care trece ma ingrozeste,pentru ca ma aduce tot mai aproape de momentul in care realizez ca sunt prea complicata ca sa iubesc si atat.M-am dispretuit in fiecare clipa si ma dispretuiesc in continuare si ma doare ca golul din mine nu-l pot umple nici cu Dumnezeu nici cu altceva..pentru moment.
Sunt confuza si imatura.Daca as fi altceva ca alternativa,probabil as fi un mare nimic.
Nu vreau sa fiu altceva decat ceea ce sunt.De abia tin pasul cu mine asa.
Cel mai mult ma enerveaza ca uneori simt ca exista instructiuni pe care toata lumea le urmeaza pentru a fi perfecta,numai eu nu.Daca ar fi scrise undeva,mi le-as tatua pe talpa numai ca sa le calc in picioare in fiecare moment.
["M-as face canibal,nu din placerea de a manca pe cutare sau pe cutare,cat din placerea de-al vomita"]...
Incerc sa ma umplu cu iubire ca sa mai uit de tot ce nu sunt.Ceea ce inca ma face sa cred ca sunt om prost este dorinta de a fi acceptata...de a fi inteleasa.

*

This is about love nu?..da e about love clar.As musca din iubire ca din fructul interzis numai ca sa te vad cum cazi alaturi de mine.E doua dimineata si planul merge ca pe roate.Ma umplu cu ganduri despre iubire ,incerc sa analizez ce mai am de analizat si sunt asa de mandra de mine incat zambesc.
Vreau sa ma consum prin iubire,sa ma autodistrug prin ea,si sa ma fac om sau planta sau ce o fi...dar sa fie pur.Atat.

*

ICI-BAS

Ici-bas tous les lilas meurent,
Tous les chants d'oiseaux sont courts.
Je rêve aux étés qui demeurent
Toujours...
Ici-bas les lèvres effleurent,
Sans rien laisser voir de leur velours.
Je rêve aux baisers qui demeurent
Toujours...
Ici-bas tous les hommes pleurent,
Leurs amitiés et leurs amours.
Je rêve aux couples qui demeurent
Toujours...

Sully Prud'homme

Stai langa mine

stai langa mine
cand sufletul mi se zbate
doar un minut sa-mi stai aproape
te rog un minut.

stai langa mine
cand inima-mi vibreaza
de emotie,
de dor,
de imagine de tine
stai un minut,te rog un minut
sa stai langa mine.

am sa-ti spun o poveste
atat de frumoasa
pe care pana maine ai sa o uiti.
am sa-ti spun despre mine,
am sa-ti spun despre noi,
despre o imagine de doi
pe care nu pot sa o rup nicicum
din eul meu .
am sa-ti cant despre soare,
am sa-ti rad despre mari,
despre fel si fel de tari
pe care nu le vom vedea vreodata.


stai langa mine si
intr-un minut
vei vedea ca nu sunt
nimic altceva mai mult
decat dragostea ce ti-o port.

Seid alles ich will für Weihnacht !


Azi l-am vazut pe Mos!:X:X:X::X..
Cam banala scena insa pe mine m-a facut sa zambesc si sa -i fac cu mana;))..
era de fapt un pompier...;)) au trecut cu masinile prin centrul orasului.Eu ma dusesem sa mai cumpar cate cv,si numai bine ca exact cand eram in fata la potcoava a trecut si Mosul care era cocotat exact pe "capota" masinii[nu stiu sincer daca e cel mai adecvat cuvant..insa daca ati vazut vreodata o masina de pompieri intelegeti ce vreau sa zic].
In fine,mie mi-a mers direct la inima!M-am simtit ca un copil minunat de toata atmosfera Craciunului...si cred ca ziua asta o sa fie foarte frumoasa.
Chiar m-am apucat sa repet pentru examenul de germana..asta e ceva...
[Iar pe tine...pe tine te am in gand!...]

vise

[it's crazy ..this spell u have me under..]

*

sa ninga,
sa ninga peste noi cu iubire
sa ninga ca niciodata
iar noi sa ne luptam cu zapada
sa nu se topeasca
acaparata de caldura corpurilor noastre.

sa ninga,
sa ninga ca la inceputurile lumii,
sa ne acopere zapada cu greutatea ei
si sa ne facem unul
atat de inocent
ca si primul fulg de nea.

sa ninga,
sa ninga si sa ma tii in brate,
sa impartim aceiasi cana calda de cafea,
sa-ti sarut buzele inghetate
si sa asteptam ca noaptea
sa cada tandru peste noi.


*

:X

[Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Si desi atîta lume a sustinut aceastå afirmatie, este a nu fi încercat niciodatå iubirea, pentru a o declara banalitate. Så-ti vinå så plîngi atunci cînd te gîndesti la oameni, så iubesti totul, într-un sentiment de supremå responsabilitate, så te apuce o învåluitoare melancolie cînd te gîndesti si la lacrimile ce încå nu le-ai vårsat pentru oameni, iatå ce înseamnå a te salva prin iubire, singurul izvor al sperantelor. Oricît m-as lupta pe culmile disperårii, nu vreau si nu pot så renunt si så påråsesc iubirea, chiar dacå disperårile si tristetile ar întuneca izvorul luminos al fiintei mele, deplasat în cine stie ce colturi îndepårtate ale existentei mele. Prin orice pot cådea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu.]-Emil Cioran

*

"MAKE LOVE NOT WAR"...O fraza ce mascheaza in sine o mare farsa,o mare lene,o mare lasitate..Ce ar mai insemna dragostea si cum am putea noi sa o apreciem la adevarata ei valoare daca nu ne-am lupta,daca nu ne-am framanta,daca nu ne-am chinui si nu am plange dupa tot ceea ce ea ne ofera? CRED IN IUBIRE MAI MULT DECAT CRED IN DUMNEZEU Pentru ca simt ca Dumnezeu nu vine in totalitate din mine,nu e un produs al emotiilor mele,al framantarilor interioare ci mai degraba o imagine pe care am invatat-o prima data la 6 ani. IUBIREA MEA E DIFERITA Atat de diferita incat nu este inteleasa de toti. Hai sa te pup si sa-ti zic ca mi-ai lipsit sau sa-ti sar in brate si sa te mint frumos..ce te mai iubesc eu pe tine si ce te mai menajez...FALS. Nu am avut si nu o sa am nevoie niciodata de dovezi ale dragostei atat timp cat ma simt iubita si cat cred cu tarie lucrul acesta.Momentan,sunt detinatoare a unui potential afectiv mare.Sunt pregatita in acest sens sa ofer tot ce e mai bun din mine,pentru ca imi place sa cad,sa ma prabusesc si sa cad iarasi la nesfarsit pana nu mai ramane din mine altceva decat nisip. IMI PLACE TRISTETEA SI MELANCOLIA Pentru ca numai in clipele alea simt cu adevarat legatura cu tine.Acele clipe imi confirma faptul ca inca ma mai cunosc pe sine.Un om care ramane munte de neclintit dupa o astfel de rupere din punctul meu de vedere,nu e om pentru ca nu a cunoscut singura modalitate de a se intui :iubirea. IUBIREA EXISTA Ea este in tot.Iubirea nu tine neaparat de erotic.Eroticul tine de personalitate, de mental, de instinctual.

Nu am nevoie sa ma minti ca sa ma simt mai bine.Sinceritatea m-ar ajuta sa ma ridic mai repede pe picioare si sa invat . Nu ma menaja.Trateaza-ma ca pe egalul tau iar la sfarsit poate vei fi surprins sa vezi cat de puternica pot fi.Daca vreau protectie ti-o voi cere. Nu ma minti.Asta nu-mi arata decat faptul ca ma subestimezi. Iarta-ma cand nu imi pot cere iertare.Sunt mandra si nu recunosc cand gresesc.Ma supar fara motiv dar daca ma lasi sa ma calmez imi trece. Intelege-ma si fi mai rabdator decat mine.
Stai langa mine.
Asculta-ma.
Spune-mi cand iti lipsesc.
Ai grija de mine...

Love is the warmest place to be when it's cold outside

*

Stai langa mine.Rezeama-ti timid capul de umarul meu.Fara sa-mi zici nimic am sa inteleg tot.
Nimeni nu stie cine esti sau cine sunt.Poate de asta uneori uitam si noi.
Nimeni nu stie ca eu si tu suntem un univers.Un univers care nu se poate autodistruge decat prin propria forta..
Si toate corzile s-au dezlegat.
Si norii s-au risipit
si intre mine si tine s-a nascut cunoasterea.

Misca-ti buzele.Vreau sa le vad cum se frang uscate si se umezesc usor.Ca intr-o pelicula veche in care imaginile se misca incet ,asa si timpul se risipeste in unitati echilibrate intre noi doi.
Imi spui ca lucrurile sunt simple.Dar nu e asa.Lucrurile sunt complicate,pentru ca le vrem asa, pentru ca ne instiga,pentru ca ne fac sa vrem mai mult.
Iar intre mine si tine lupta de abia incepe.
Cu vulnerabilitate ne-am expus mizele si asteptam sa cucerim
cate un pic
cate un pic
fiecare din fiecare
pana cand unul din noi o sa ia tot
si impreuna o sa fim acelasi intreg nascut din lupta.

Iar eu sunt imperiul ascuns dupa zidurile inalte,si tu cuceritorul insetat de victorie si de sabie.Ai trecut de fortificatiile mele,le-ai ars din temelii si le-ai inlocuit cu altele mai inalte,nu inainte de a ti gasi loc in centrul meu.Te-ai declarat stapan peste tot ce aveam,si ai gustat cu voluptate din tot ce e mai bun ,iar eu ca te-am incoronat rege peste toate teritoriile mele.Cand ai crezut ca ma detii metru cu metru,te-ai trezit inchis fara scapare intre zidurile pe care le-ai ridicat, si te-ai prabusit cu toata maretia ta in pamantul meu,mi-ai devenit prizonier,si te-am legat cu lanturi sa fiu sigura ca nu ai sa pleci nicicand.
Dar lanturile s-au spulberat cu o incordare a mainii tale.
Cand credeam ca ai sa pleci si-ai sa ma lasi pustie,ca un pamant sterp,te-ai reinventat ca forta,mai puternica decat oricand ,m-ai tras langa tine si m-ai sarutat.

Timpul a tacut.
Zidurile au cazut.
Oamenii au pierit.
Si am ramas doar noi.
Doi demiurgi primordiali
Unul haos
Altul ordine
Unul cer
Unul pamant
Tu foc
Eu foc
Impreuna apa...

16 Decembrie

"Ce s-a petrecut în decembrie '89 n-a fost o revolutie, ci o restauratie: geniul politic al poporului român a atestat reasezarea în ordinea naturala. Asta s-a întîmplat atunci: o restauratio magna"
-Petre Tutea-

16 decembrie 1989 a fost, pentru timişoreni, un fel de miracol, cel al trecerii de la o măruntă nemulţumire locală, a evacuării unui pastor, la frenezia colectivă a rezolvărilor radicale.

*

Timişorenii au început să scandeze lozinci, un tânăr a oprit un tramvai şi a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!” Circulaţia a fost întreruptă de cele câteva mii de persoane care se strânseseră în centrul oraşului. Se striga "Libertate, Dreptate", se cânta "Deşteaptă-te, române" şi s-a jucat Hora Unirii. Acesta a fost, spun martorii, momentul declanşării Revoluţiei Române."

Sursa: Realitatea TV

16 decembrie a fost ziua in care m-am nascut.O zi tumultoasa in care romanii s-au ridicat ca o forta demolatoare impotriva unui regim tiranic.O zi in care vocea poporului roman s-a facut auzita pretutindeni.
Sunt mandra ca m-am nascut pe 16 decembrie,pentru ca simt ca port in mine spiritul revolutionarilor care au luptat vitejeste pentru idealurile lor.Au luptat pentru mine,pentru tine, si pentru cei ce vor veni.

Tot ce e de pret in mine este amprenta pe care acele clipe au lasat-o peste tot ce sunt.Chiar daca nu constientizez efectiv aceasta amprenta,o resimt in fiecare an ,in momentul in care Romania se opreste si se inchina la toti cei ce au demonstrat ca sunt cu adevarat romani.
Acele clipe cutremuratoare prin intensitatea lor nu le pot decat creiona vag in interiorul mintii mele.Imi este insa de ajuns chiar si cea mai firava idee ,pentru a ma umple de mandrie si de pace.
Ca si ei ,indraznesc sa spun ca sunt un luptator al revolutiei decembriste.Nu pot sa nu ma identific ca fire luptatoare din moment ce m-am nascut inainte de vreme ,si am reusit sa ma fac din 780 de grame om.Tata a vrut un baiat,dar dupa conjuncturile in care venisem pe lume nu-si mai dorea altceva decat sa traiesc.Si am trait,si astazi la 19 ani inca ma mai lupt cu mine si incerc sa duc la capat aceasta revolutie pe care o port continuu cu mintea mea si cu cei din jur.


In loc de final nu pot sa zic decat glorie lor,celor ce s-au jertfit pentru noi si..la multi ani mie...

0 infinit

si cadem haotic
ca intr-o imbratisare de forte
in care forta ta o anihileaza pe a mea
si devenim unul
sub o aceiasi rezultanta de valoare 0.


ne izbim unul de orgoliul celuilalt
si nici unul nu lasa nimic in plus de la el
pentru ca in sine
jocul e o lupta
din care cineva trebuie mereu sa iasa invingator.

atat de puternici si de neoprit
fiecare isi declara razboiul.

iar ochiul tau strabate campurile umarului meu gol
ca un cal salbatic,
si ma imbraca de mii de ori in mistere
pentru a ma dezbraca apoi
si a ma lasa goala ca trofeu
pe pamantul sau aspru.

mandria mea opune rezistenta
si-si construieste o cetate puternica
cu ziduri inalte,
de nedaramat
de nicio o arma de-a ta.

cu un sarut,lasam simultan armele jos
lasam calul troian sa ne intre in suflet,
pentru ca apoi sa ne arda
cu aceaisi putere cu care noi ne-am impotrivit
pana cand forta ta
devine forta mea
si ne anulam unul sub celalalt
cu o rezultanta egala cu 0
infinit.

pac pac

E frumos sa vezi cm de fiecare data cand esti trist se intampla cate cv care sa te scoata din acea stare.Indiferent ca e un beep sau ca e un mass prost care te face sa zambesti,exista amanunte care se intampla cu acel scop de a te face sa uiti motivul supararii.
Pentru ca nu avem ochii destul de mari uneori le scapam din vedere.

Uneori e bine sa privim in noi.

Vom gasi cu siguranta destule motive sa zambim.

Azi m-am trezit cu un sentiment de sambata.M-am trezit zambind si am baut doua cani de cafea asa sa ma incurajez si mai mult;)).
Incerc in ultima vreme sa mai descatusez lacatele cu care mi-am legat inima.o ordine in tot haosul imi arata ca e timpul sa las in urma mea anumite amintiri care ma leaga..
Intotdeauna in preajma sarbatorilor am avut asa un oarecare regret in suflet,regret datorat faptului ca uneori nu ii pot face pe cei din jurul meu fericiti.Fie ca e vorba de tata sau de Marusia,ma simt ciudat pentru ca nu le pot oferi exact lucrul de care au ei nevoie mai mult..e ca o obligatie care uneori ma face sa fiu foarte absenta,si care imi arata cat de neputincioasa sunt.
Daca privim cu atentie in jur, vom vedea ca Marele nostru Univers nu se reduce decat la cateva persoane.Iar posibiliul scop al intregii noastre existente este sa facem acele persoane cat mai fericite...mai mandre.

Pentru ca sfarsitul anului este perioada in care e timpul sa tragi linie si iei totul de la capat ,vad ca si eu trebuie sa-mi trag liniile si sa ridic capul sus sus sus sus sus de tot si sa multumesc pentru tot ce am,pentru faptul ca inca mai zambesc ,pentru faptul ca ii am langa mine pe cei ce ii iubesc si pentru ca spre deosebire de altii ,sunt cea mai norocoasa manatoare de nisip din lume.

nu vreau sa ma opresc



:D:D:D:D:D:D:D



ti-am zis ca nu vreau sa ma opresc?


:-\



e minunat.si vreau sa nu pierd niciun minut


pe lucruri prostesti cum ar fi....clipitul sau respiratul.

8->

pam pam pam..



hai sa deliram,hai sa cantam,hai sa sarim in sus,hai sa uitam de greutatile de pe umeri..pentru un moment hai sa uitam raul din noi si sa zambim..


sa zambim..



sa zambim prosteste cat mai avem dintii nostrii


ca niste copii de craciun


cand gasesc sub brad bomboane...(*)(*)(*)

meditativ

si simt cum imi scapa prin degete
bucuria lumii ,
din care gust cu teama ,
ca din cea mai dulce otrava.

ispititor m-atrage ,
tot si tot mai mult ma face sa zambesc,
si sa inteleg ,
mecanismul universal,
care sta la baza misterului ce sunt,
si a enigmei de nedezlegat ce-mi esti.

norii se desira pe chipul meu,
ca intr-o retea infinita de cuvinte,
din care numai cele demne
vor defini eternul.

iar tu ,ca o mana dreapta,
imi dai la o parte parul din ochi
si ma ajuti sa vad mai bine cunoasterea,
sa mi-o insusesc,
si sa accept ca port cu mine
cheia ce le rupe vesnic taina...

touching the sun

"..Totul este atît de perfect în primavara, încît numai înconjurîndu-l cu mine iau cunostinta de el, ca despre-o rasarire de iarba marturisita de cuvintele gurii care le rosteste. marturisita de gura inimii, de inima sîmburelui ei, cel în el însusi nemiscat, aidoma sîmburelui pamîntului care-ntinde jur împrejurul lui o infinitate de brate ale gravitatiei.."-N.Stanescu

Intre noi doi

*

intre noi doi e un spatiu,
pe care zilnic incercam sa-l umplem
cu cuvinte.


intre noi doi e o lume
care se misca in ritm sacadat
fara oprire...


iar noi ne privim cu teama
uitand din cand in cand sa respiram
...tacerea...


si e haos ,si e lupta,
si nu ne avem decat pe noi,
dar niciunul nu intinde mana sa fie ajutat.


intre noi doi e un joc
atat de profund, incat jucam tot ce e mai bun
pana cand nu mai avem ce sa pierdem.


intre mine si tine sunt dorinte
care ne ard pana in temelii
lasandu-ne insetati.


intre noi doi e un cerc
care nu vrea sa se rupa
inainte de vreme.


iar eu tanjesc spre tine,
si tu ma strigi,
dar sub timpul care trece peste noi
uitam sa mai reactionam.

*

[E ca atunci cand nu-ti place dar nu te poti opri.E un rau dupa care tanjesti si fara de care nu poti sa adormi impacat.E un secret care ramane intre noi doi,pentru ca amandoi il stim dar niciunul nu are curajul suficient sa-l rosteasca.E ceea ce ne face interiorul sa vibreze,sa se cutremure,sa viseze la mai mult.
Este emotia de care nu ne putem desprinde,pentru ca este adanc inradacinata in inima, si de fiecare data cand ne zmuncim sangereaza.Este materia primordiala,este necuvantul,este fundamentul lumilor noastre..este ceea ce fiecare cauta in celalalt....]

Green Fields

Pe o pajiste verde stau intinsa si nu ma mai gandesc la nimic.Nici macar la lucrurile pe care imi place sa le fac,nici macar la muzica pe care imi place sa o ascult.Pe pajistea aia verde,langa mine esti TU,si ca si mine taci.
Capul meu sprijinit de pieptul tau si mana ta intinsa.
Ne uitam la cer.
Imi ridici mana care se joaca cu buricul tau,si cu degetele desenam norii.
Unul e o stea.
Altul e o inima .
Iar unul isi cauta continuarea spre dreapta.
Intre atatea necuvinte respiram linistiti ca si cum timpul nu ar trece peste noi.Uniti pe deplin in calmul momentului, tu descoperi ca esti EU ,iar eu ma descopar prin tine de milioane si milioane de ori,de fiecare data cand norii imbraca alte fete.
O bataie mai puternica a inimii ma face sa tresar.

*

Nu sunt pe pajistea verde iar tu nu esti langa mine invatandu-mi degetele sa deseneze.
Si respir greu si nu-mi doresc decat sa plec de aici pentru ca stiu ca undeva acolo e pajistea mea verde unde pot sa stau si sa fac nimic si tu sa fii langa mine.
Vreau sa plec.
Vreau sa plec.
Vreau sa plec.
vreau sa plec...
Pentru ca aici nu stiu ce imi apartine.Daca imi apartine vreo ceva,daca apartin cuiva...
Vreau sa plec si sa zambesc intr-o lume noua ,unde pot sa fiu asa cum sunt fara sa imi fie teama de mine,de tine ,de noi.
Vreau sa plec si sa te iau cu mine.
Intr-o lume mai buna,cu pajisti mereu verzi,unde norii se nasc in varful degetelor noastre intr-o lume in care dragostea exista cu adevarat,o lume in care putem adormi in fiecare noapte unul in bratele celuilalt..
[pajistea mea verde.tu.eu.norii]
LINISTE.

Eu!

M-a intrebat odata un prieten de ce sunt atat de trista.Nu prea am stiut ce sa-i raspund avand in vedere ca sunt o persoana care zambeste aproape in fiecare minut.Adevarul e ca fiecare dintre noi are un "potential depresiv" care trebuie epuizat.Potentialul meu este intensificat in fiecare zi,pe masura ce descopar oamenii.
As fi cea mai naiva persoana din lume daca as admite ca viata este mereu frumoasa.Viata nu este frumoasa.Noi o facem frumoasa deci ca sa fie asa trebuie sa ne inconjuram de oameni de calitate.
Viata e trista in sinea ei[si acum n-am sa-l scot pe Eminescu prin cliseul:"ne nastem pentru a muri"atat de suprasolicitat].Viata este trista pentru ca reprezinta un chin.Sunt prea multe intrebari la care nu ai raspuns,prea multi oameni care sunt vii dar nu traiesc,oameni rai,societatea este mizera...ar trebui sa fii de-a dreptul in dungi sa vii sa zici :"da domn'le !...viata e frumoasa"
Viata nu e frumoasa,viata e o jungla.N-am evoluat deloc din societatea pe care ne-o prezenta Hobbes din moment ce tot lupi intre noi am ramas.

*

"Tot secretul vietii se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi gaseste însa unul."

*

Si iar ne subscriem unui cerc vicios.Are sau nu viata omului sens?
Eu una sunt ca intotdeauna de acord cu Cioran..Ne facem singur sensul.Pentru unii sensul e revolta,pentru altii sensul devine iubirea..iar pentru unii sensul se reduce la supravietuire.
Eu inca ma mai gandesc...


noapte buna mes infidels

jurnalul unei Eve

"Iubirea este o fuga de adevar.Si iubim cu adevarat cand nu vrem adevarul.Iubirea impotriva adevarului,iata o lupta pentru viata,pentru propriile extazuri si pentru propriile greseli.(...)Realitatea primordiala si efectiva este iubirea din noi.Pentru aceasta iubim.Iubesc iubirea din mine,iubesc iubirea mea.Femeia este pretextul indispensabil care-mi aduce intr-un ritm intens pulsatiile timide ale iubirii(...) Iubim o femeie pentru ca ne este scumpa iubirea noastra..."

E.Cioran

*

Pagina din jurnalul Evei:

Mi-au putrezit radacinile si m-au aruncat din haos pentru a ma face om.Si era bine pana cand am dat de Adam.Ordinea in care traiam s-a destructurat,iar apoi in semn de revolta am muscat din mar.Nu era o optiune,era o necesitate.
Pentru a iubi a trebuit sa ma autodistrug , si cum eu si el eram plamaditi din acelasi lut ,am cazut amandoi din primordii.
Drumul parcurs a fost stancos,dar el a stat langa mine ca un caine credincios.
Dragostea noua a tinut insa pana cand le-a cunoscut pe celelalte Eve.
Acela a fost momentul in care am zarit sfarsitul care incepe.Ciudat e ca in mine au aruncat cu pietre iar pe el l-au facut Zeu.
El zambeste si conduce,iar eu dupa atatia ani inca mai sangerez..

[to be continued..]

Atb

A mai trecut inca o zi ca o furtuna

Pam paaaa pa poaaaaaammmm...azi am fost harnicutsa.Am fost la fizio,am facut piata,am spalat,am gatit si toate peste toate...am terminat proiectul la sociologia culturii:D.Nu prea sunt eu multumita(a naibii fire de perfectionista),dar cred ca e ok.Acum sa vedem ce-o sa zica si proful..:D

Intre timp mes infidels,va anunt ca am inceput sa citesc o carte noua,din care va voi da un micuts citat(vezi sfarsitul blogului:P)..sper sa ma tina setea asta mult timp.

Pup pentru cine se stie...si noapte buna:-$

*

Quote of the day:"Entre les sages l’univers n’était qu’un mort"

:)

["Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al
plîngerii. Port un doliu din nastere — doliul acestei lumi."-E.Cioran]

*

Trebuie sa inteleg multe lucruri.
Sunt multe lucruri pe care trebuie sa le invat.
Si imi este teama ca nu am timp suficient.Nu ma mai pot dedica mie cu aceiasi voluptate cu care ma dedicam acum ceva timp si simt cum greutatea gandurilor mele imi impovareaza pe zi ce trece mintea.Poate de asta ma doare capul atat de tare in ultima vreme.
Si cel mai deprimant este sa ma trezesc in fiecare zi, sa ma duc la scoala si sa vad cum unele persoane fug de oamenii ca mine preferand sa zaca in platitudinea lor atat de confortabila si convenabila in acelasi timp.
Nu ma cred cine stie ce,insa sunt constienta de faptul ca tocmai asteptarile astea inalte si standardele astea ridicate pe care le am ma condamna la o tristete incurabila de care nu pot iesi decat daca ies din mine.
Nu mi-e frica de ratacire atat timp cat nu stiu de unde vin.
Si pana acum am tot incercat sa aflu,dar nu am gasit nici un raspuns care sa ma multumeasca.
Imi place sa-mi instig mintea sa creeze perspective noi de care sa ma agat si pe care sa le urmez,numai ca observ ca nu prea sunt aplicabile lumii in care traim.M-am cam saturat de indiferenta asta generala si de oamenii astia care traiesc dar nu-si constientizeaza existenta,nu-si pun intrebari...oameni care isi bat joc de tot ce au.Eu stiu ce as face din viata mea daca as avea resursele necesare,numai ca pana acum tot ce am vrut sa fac s-a cam prabusit sub zambetul meu de "sunt ok.n-am nimic"care ascunde de fapt un tipat launtric sfasietor.
Frustrarile mele acum sunt legate in mare parte de viitorul meu.Imi este atat de teama ca nu am sa fac nici macar 10 % din ce mi-am propus si asta nu din cauza ca nu pot ci din cauza ca intotdeauna cel slab il va domina pe cel puternic intr-o societate mizerabila ca asta in care traim.
In momntul de fata cred ca cel mai bun lucru pe care as putea sa-l fac este acela de a-mi incuia gandurile astea ,plictisitoare pentru unii,undeva intr-o cutiuta ascunsa a cerebralului meu ,sa astept sa mai treaca timpul, sa se mai prafuiasca pentru ca apoi sa le redescopar pentru a le da un sens nou.
sper sa pot.
pana atunci.."Smile and wave"ca un idiot si gata.
Am o consolare.
Mereu exista o consolare.
Consolarea mea este ca inca mai sunt oameni care ma fac sa zambesc si care ma fac sa ma simt in largul meu.Mereu exista un refugiu cand este cineva care sa te ia in brate asa cum mereu exista zambet cand ai la cine sa te gandesti.
Momentan zambesc...

"Românismul a însemnat, pentru generatia noastra, sa fim noi însine. Ca a fi la stînga înseamna a fi în pom. Fiecare popor vrea sa fie el însusi. Si am vrut si noi, astia de dreapta, sa fim români.
Sînt român si ca român ma socot buricul pamîntului. Ca daca n-as fi român, n-as fi nimic. Nu ma pot imagina francez, englez, german. Adica nu pot extrapola substanta spiritului meu la alt neam. Sînt român prin vocatie. Tot ce gîndesc devine românesc.
Daca exista o stiinta a natiunii, eu sînt de meserie român."-Petre Tutea..
La multi ani Romania!...

e 1 an.
uhmm..La Multi Ani tuturor Andreilor si Andreelor si mai ales celor pe care ii cunosc personal:p..
azi zambim e zi de petrecere:P

:-<

Azi a fost o zi obositoare din toate punctele de vedere.Si totusi incerc sa sper ca pana la sfarsit isi va schimba cursul.
am realizat azi ca imi place sa ma inconjor de oameni care ca si mine sunt inchisi in sine si prefera sa taca si sa isi rezolve singuri problemele decat sa ceara ajutor...ca si mine gandesc ca nimeni nu ii poate ajuta din moment ce nu au trcut prin aceiasi situatie prin care trec eu.Adevarul e ca de multe ori cel mai mare ajutor ni-l poate oferi o persoana care sa stea si sa ne asculte.Doar sa ne asculte.Stiu cat de mult tanjesc dupa cineva care sa aiba rabdare sa asculte toate nelinistile mele existentiale dar si toate prostiile pe care le coace mintea mea.Uneori pentru ca nu vorbesc se aduna in mine atat de multa furie incat singurul lucru pe care il pot face este sa cad in genunchi sa tip si sa plang ca o nebuna pana cand de abia pot sa ma ridic.Imi place tortura asta,ma autoiluzioneaza ca am trecut peste..insa adevarul este ca ma mint.De cele mai multe ori persoanele demne sa ma asculte nu sunt in preajma..
Dupa cum ziceam si in postarea anterioara e bine sa te inchizi fata de anumite persoane..insa trebuie sa le recunosti pe cele bune si sa le lasi sa te ajute prin prezenta lor,prin tot ceea ce sunt...este egoist,dar este numai spre binele tau.
Eu asta am sa incerc sa fac de acum.
Sper sa fiu si eu acea persoana pentru cineva.
Fiecare om are nevoie de alt om pentru a se salva asa cum avem nevoie de conceptul de Dumnezeu pentru a ne mantui...OFFF....

live and learn

wow deci e o stare incredibila.ma tocilaresc pe zi ce trece.
incerc sa ma regasesc asa cum eram acum cativa ani.intr-un fel sunt surprinsa de cat de multe din mine am pierdut pe drum si pe de alta parte ma gandesc ca ele inca exista in mine insa nu am gasit acea persoana care sa le reinvie.
lucrurile pe care le faceam atunci fara ezitare,sunt lucrurile carora le duc dorul acum.imi lipsesc cum imi lipseste acel cineva caruia sa-i pot spune"te iubesc bai" fara sa ma gandesc dupa daca simt cu adevarat asta.
merg pe strada cu muzica in urechi si ma apuca sa dansez.altadata faceam asta.radeam si nu-mi pasa ca baba legata la cap cu o chestie care seamana a fular scapa printre dinti supra -folosita expresie:"genaratie de copii tampiti"...la urma urmei fac ce simt!
de multe ori suntem prizonierii propriilor dorinte.de multe ori ne gandim atat de mult si planificam viata pas cu pas,incat orice am face nu mai retraim acea intensitate dupa care tanjim.
simt ca in ultima vreme am pus vietii stop.
mi-am sugrumat copilul din mine,i-am acoperit glasul si entuziasmul lui a incetat sa ma mai faca sa zambesc.
nu stiu in totalitate ce vreau dar sunt constienta ca sunt lucruri pe care le doresc atat de mult incat orice as face in afara acelor lucruri nu ma simt implinita.
cineva mi-a zis ca nu stiu sa comunic,ca nu ma deschid si ca nu las pe nimeni inauntru[..dar cum sa primesti in casa ta un strain,mai ales cand ai un copil mic care trebuie protejat de orice primejdie?].usile trebuie sa inveti sa nu le deschizi oricui. dar nici sa le inchizi cu 1000 de lacate.
poate ai si tu dreptate,prea multe lacate azi in mine.
iata ca le deschid.
le deschid pentru a le putea arata si celorlalti copilul din mine.poate impreuna o sa zambim mai des...

Redescoperirea lui Tutea

Astazi a fost o zi foarte frumoasa..o zi in care m-am simtit copil din nou si o zi in care l-am redescoperit pe Tutea.Multe din vorbele lui mi se par ca iesite din propria mea gura insa am gasit una ce e mai degraba un indemn care pare sa raspunda la multe din intrebarile mele:"autodispretuieste-te in fiecare zi tot mai mult,si lasa golul pe care il creezi in tine sa fie umplut de Dumnezeu."In mod clar nu's o persoana religioasa,nici macar spirituala insa am ramas surprinsa de cata lejeritate si seninatate am simtit dupa ce am terminat de citit aceasta din urma fraza.
Am descoperit multe laturi ale filozofului roman si chiar am sa postez cateva lucruri in zilele urmatoare,lucruri pe care le consider geniale:
" Desi sînt bolnav si neajutorat, nu îmi pare rau ca exist. Încerc eu sa-mi para rau, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, în mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide - indiferent de starea mea, sanatate sau boala - fiindca nu m-am facut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele."

cuget

Dragostea va veni atunci cand vei avea intr-adevar nevoie de ea 8->8->

Love road

it's a closed road this road of love.once u get at the end of it u cannot distinguish what u are really feeling:if it's love or just an illusion,if it's real or just a passing-by sensation.the difficulty comes once u have to figure out if u have ever reached its end.
passion is often confused with <3.it burns your soul so deeply and it takes in all your senses.it's like an interior force that makes u linger for a response coming from the opposite sex.
this road has many paths,some of which are hard to pass through.some are dark,some are windy,some are bumpy and some are just impossible to follow.the advantage is that there is always a convenient alternative.managing to finish passing through all these paths means loving for real.it's the final confusion that torns us apart...because if u realize that all the sacrifices were in vain u realise that it's slightly hard to find another road and sometimes there's no more time left in order to try getting to its destination .
but,since i've mentioned the end of the road it's important to assume what we can find here.
some find regret,others find happiness.some find true love..others hate.some find themselves ..others find the person they <3.
me,myself i hope never finishing this road.it's the journey that teaches us the real essence of all things,is the difficulty to overcome all the obstacles that makes us truly appreciate and realize what we are fighting for,it's the curiosity that makes us want to discover more and more,are the baby steps that show us the sense in our existence.
a closed road opens wounds,question marks that put off our feelings.it is painful having second thoughts concerning something that made us come such a long way.it's even more devastating finding out that all this time you've been traveling alone,or that there's nothing there waiting for you.
chasing dreams is never bad.on the other hand it's ideal chasing dreams that are possible,that have the quality of being built on reality...

inner peace

me and you
and this space between...
this walls, this world
can not remove
this quietness
inside...
an island
we're there
and we just listen
to the sea's voice
taking its waves to meet unknown shores
just like love takes us away to meet ourselfs.
me and you
the wind,the storm,the war,
the guns willing to burn us to the ground
explosions in the sky
cannot compete with your hand in mine...

Partial!!

..vine luni vine si primul meu partial..n-as putea sa zic ca mi-e teama dar..:D:D: sper sa nu fie chiar atat de rau..
tineti-mi pumnii infidels.


noapte buna ..

Om nou.

Daca as putea,
m-as face din nou om.
As invata regulile de adaptare pe de rost
si mi-as pune o masca potrivita
pentru fiecare din voi.
As parcurge de-abusilea cetatea
si la capatul ei as medita.
Alfabetul l-as scrie pe o foaie
si l-as ingropa in cel mai adanc colt
al gandirii mele.
Poate daca m-as face om nou cu toate acestea
poate atunci de abia
as incepe sa traiesc cu adevarat.

...Winter time...

pam pam pa paaaaam.... a venit iarna mes infidels...\:d/..
a venit iarna deeeci..
de ziua mea e posibil sa am ZAPAAAAADAAAAA!!
..deja simt mirosul de cozonac cald in cuptor si vin fiert..colinde peste tot,mii de luminite,globuri colorate...
vasc...[iarna asta vreau sa ma prinda sub o ramurica de vasc:">]
ador zapada..ma face sa zambesc
...\:d/...:X:X:X:X...8->8->

Vineri seara..

Nu ma asteptam ca ziua de azi sa mearga atat de bine dupa ce dimineata am avut.Dar iata ca acum ma trezesc in fata tastaturii zambind.Nu stiu de ce sau cum...sau poate ca stiu dar inca nu mi-am dat seama.E ciudat cum se pot schimba lucrurile intr-o fractiune de secunda.
Chiar daca mi-ar fi placut sa ies la o tura in masinute,descopar poate aceiasi placere intr-o cana calda de cafea si un pahar cu cola(cineva ar zice ca e prea tarziu pentru amandoua..dar cu totii avem viciile noastre care ne confirma statutul de muritor)..
Am sa incerc sa profit de starea asta a mea si sa-mi incep proiectul la sociologia culturii.Ii aud si-i visez de vreo saptamana pe Nietzsche si pe Freud cum ma indeamna sa ma apuc de treaba..cred ca azi o sa doarma si ei fericiti;))...
Daca ma razgandesc si nu mai fac nimic legat de scoala azi...nu se supara nimeni...ca doar atat Nietzsche cat si Freud au dormit destul pana acum;)).

..

m-a muscat de sanul drept ,iubirea,
si am inceput sa sangerez amar
dar tu nu mi-ai acoperit la timp rana
nici cu un sarut,
nici cu un cuvant
sau o privire macar...
iar acum
amarul ce curgea din mine
e venin.
M-a lasat goala,iubirea,
iar trecatorii de pe strada
aruncau cu pietre.
Dar eu am inspirat in pantec nemurirea,
pe care ei..
nu pot s-o ierte.
m-a acoperit de tot,iubirea,
m-a consumat si mi s-a scurs
prin piele,
s-a tras din bratele mele
ca un copil ingrat.
M-a batut,iubirea,
ca pe un cui in scandura,
atat de adanc,
atat de jos,
si am ramas doar eu pribeaga
pe un pamant pe care
nu il mai cunosc..

friday morning

nici mie nu-mi vine sa cred ca e ora 5:48 iar eu m-am trezit din pat.urasc diminetile astea cand te trezesti de nevoie sa te duci la bucatarie sa-ti faci un ceai cald ca sa poti lua o amarata de pastila si sa te bagi din nou in pat.
vreau o dimineata sa pot fi trezita cu cafea calda si eventual un mic dejun.
daca asa e inceputul zilei de azi pentru mine..well se anunta o zi proasta..vom vedea..
in the meanwhile..buna dimineata infidels!

Inainte de culcare

Uneori as vrea sa fiu mai puternica..as vrea sa uit din mine golul pe care nu-l mai pot umple nici macar cu umbra ta candva atat de incapatoare.
As vrea ca noaptea sa pot adormi usor,sa nu ma mai framant de atatea ganduri ce ma chinuie ca o durere constanta pe care nu o pot anihila cu niciun sedativ.
Daca cineva zicea ca in tristete zace platitudinea..eu zic ca in ea zace cea mai profunda forma a simtirii..
Am obosit.
Poate ca trebuie sa incetez sa vreau sa schimb lumea si sa incep eu insami sa ma schimb .
Dar nu stiu de unde sa incep...

Eu si tu

trantiti lenes pe pat,ascultam la nesfarsit aceiasi melodie.mana ta se joaca in parul meu iar eu parca nu ma mai satur sa te privesc.si vorbele se astern intre noi ca niste frunze care cad usor in bataia vantului si ne mangaie buzele care se inchid suav intr-un mic sarut.

pernele moi sub noi capata forma trupurilor noastre care se rostogolesc unul peste altul si apoi pe rand fiecare in paturile pufoase.
e cald aici la noi.cu naturalete iti asezi mana pe marginea patului iar eu imi sprijin capul de ea.nu m-am simtit nicicand mai confortabil.
vorbim despre maine,despre azi iar tu te ridici usor si incepi sa-mi canti.te opresc cu un sarut care ma face sa nu vreau sa ma mai opresc dar mai repede decat credeam ma trezesc si eu cantand...
ma ridic din pat si dansez copilareste iar tu razi...caldura din ochii tai si modul in care obrajii se pierd in gropite ma fac sa cred ca am ajuns acasa.
obosita ma asez din nou langa tine.
fiecare clipa e o noua provocare...
fiecare minut creaza dependenta...

[fiecare cuvant asternut ma ajuta sa am rabdare sa astept pana cand ai sa fii real si pana cand voi putea sa-ti dansez si sa-ti cant...pana atunci nu ma opreste nimeni sa visez]

..

as fi putut sa te inchid intr-un cerc
atat de strans
incat lumea sa ne vada ca un intreg
imposibil de separat...

as fi putut sa te ridic de pe jos
si sa te port cu mine
ca o amuleta
si sa ma mint ca-mi vei aduce noroc


as fi putut sa raman langa tine
ca o piatra de neclintit din temelia ta
insa apa puternica m-a azvarlit
prea departe de malul tau

De ce nu?

Hai sa uitam de lume
Sa fugim catre nicaieri si sa ne trezim maine ca am pierdut ziua de ieri iubindu-ne…
Hai sa uitam de toti
Sa nu privim in urma cu regrete…
Sa nu ezitam decat atunci cand trebuie sa ne dam drumul la mana…
De fapt…hai sa nu ne mai despartim niciodata
Caci doar asa vom putea invinge soarta
Nu ma privi asa!
Stiu ca ma iubesti…
Ti-e teama sa lupti alaturi de mine…pentru mine?
Stiam eu…
Si eu te iubesc…
Hai sa uitam de lume..
De reguli,
De tot..
Sa fim doar noi
Hai sa ne iubim…

Ploua…

Peste mine torente de ganduri curg,
Inundandu-mi fruntea tematoare
Ce se cutremura de fiecare data
Cand tuna…

In sufletul meu e furtuna…
Astept sa vina calmul dar…
mi-e greu…
nu pot minti la nesfarsit
ca inca sunt eu
cea care se lupta cu marea…

Ma uit spre zare sa gasesc
un far sa ma ghideze catre tarm
sa nu ma abandoneze-n larg
asa cum numai tu faci mereu…

poems

pentru ca simt nevoia sa scriu..am sa postez in continuare cateva din poeziile mele preferate..sper sa le cititi cu drag si sa zambiti!..lectura placuta..

PLEACA TRENUL.

Cand stai in tren si pleaca trenul vecin,
De ce ai impresia ca ai plecat
Tu?

Primavara si toamna
Te tot uiti pe cer, pierdut in ganduri,
Stoluri de pasari vin,
Stoluri de pasari pleaca,
De ce ai impresia ca mergi tu?

Toata viata m-am uitat pe fereastra,
Pironit intr-un colt
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de caruta
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orase, continente
De ce sunt coplesit de atatea emotii,
De ce am impresia
Ca am cunoscut lumea?


Autor: Marin Sorescu

............

Mircea Cartarescu -Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

...............

Nichita Stanescu- Ce bine ca esti


E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfârsire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.

................

Nichita Stanescu-Semn 12

Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet de vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatra stârnind în apa inele,
stea înlauntrul genunchiului meu,
cer înlauntrul umarului meu,
eu înlauntrul eului meu.

.............
Nichita Stanescu- Catre Galateea

Îti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sânul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprâncenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si ma rog de tine,
naste-ma.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngâna.
Si ma rog de tine,
naste-ma.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfârsitul cuvântului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - miscatoare umbre ale sângelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe care mi-i plec în fata ta si ma rog de tine,
naste-ma. Naste-ma.
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.

....................

Nichita Stanescu - A Unsprezecea Elegie

Intrare-n muncile de primavara

I

Inima mai mare decît trupul,
sarind din toate partile deodata
si prabusindu-se din toate partile-napoi,
asupra lui,
ca o distrugatoare ploaie de lava,

tu, continut mai mare decît forma, iata
cunoasterea de sine, iata
de ce materia-n dureri se naste din ea însasi,
ca sa poata muri.

Moare numai cel care se stie pe sine,
se naste numai cel care îsi este
siesi martor.

Ar trebui sa alerg, mi-am spus,
dar pentru asta va trebui mai întîi
sa-mi întorc sufletul
spre nemiscatorii mei stramosi,
retrasi în turnurile propriilor oase,
asemenea maduvei,
nemiscati
aidoma lucruilor duse pîna la capat.

Pot sa alerg, pentru ca ei sunt în mine.
Voi alerga, pentru ca numai ceea ce este
nemiscat în el însusi
se poate misca,
numai cel care e singur în sine
e însotit; si stie ca, nearatata, inima
se va prabusi mai puternic spre propriul ei
centru
sau,
sparta-n planete, se va lasa cotropita
de vietati si de planete,

sau
întinsa va sta pe sub piramide,
ca înapoia unui piept strain.



II

Totul e simplu, atît de simplu încît
devine de neînteles.

Totul este atît de aproape, atît
de aproape, încît
se trage-napoia ochilor
si nu se mai vede.

Totul este atît de perfect
în primavara,
încît numai înconjurîndu-l cu mine
iau cunostinta de el,
ca despre-o rasarire de iarba marturisita
de cuvinte gurii care le rosteste.
marturisita de gura inimii,
de inima sîmburelui ei,
cel în el însusi nemiscat, aidoma
sîmburelui pamîntului
care-ntinde jur împrejurul lui
o infinitate
de brate ale gravitatiei,

strîngînd la sine totul si deodata
într-o îmbratisare atît de puternica,
încît îi sare printre brate miscarea.



III

Voi alerga, deci, în toate partile
deodata,
dupa propria mea inima voi alerga,
asemeni unui car de lupta
tras din toate partile simultan
de o hergelie de cai biciuiti.



IV

Voi alerga pîna cînd înaintarea, goana,
ea însasi ma va întrece
si se va îndeparta de mine
aidoma cojii fructului de samînta,
pîna cînd alergarea
chiar în ea însasi va alerga, si va sta.
Iar eu ma voi prabusi asemeni barbatului tînar
Întîmpinîndu-si iubita.



V

Iar dupa ce voi fi facut ca alergarea
sa ma-ntreaca,
dupa ce
miscîndu-se-n sine va sta
ca de piatra, sau
mai degraba asemeni mercurului
înapoia geamului
oglinzii,
ma voi privi în toate lucrurile,
voi îmbratisa cu mine însumi
toate lucrurile deodata,
iar ele
ma vor azvîrli înapoi, dupa ce
tot ceea ce era în mine lucru
va fi trecut, de mult, în lucruri.



VI

Iata-ma
ramînînd ceea ce sînt
cu steaguri de singuratate, cu scuturi de frig,
înapoi, spre mine însumi alerg,
smulgîndu-ma de pretutindeni,
smulgîndu-ma de dinaintea mea,
dinapoia mea, din dreapta, si
din stînga mea, de deasupra, si
de dedesubtul meu, plecînd
de pretutindeni si daruind
pretutindeni semne-ale aducerii-aminte:
cerului - stelele,
pamîntului - aer,
umbrelor - ramuri cu frunze pe ele.



VII

... trup ciudat, trup asimetric,
mirat de el însusi
în prezenta sferelor,

mirat stînd în fata soarelui,
asteptînd cu rabdare sa-i creasca luminii
un trup pe masura.



VIII

A te sprijini de propriul tau pamînt
cînd esti samînta, cînd iarna
îsi lichifiaza oasele albe si lungi
si primavara se ridica.

A te sprijini de propria tara
cînd, omule, esti singur, cînd esti bîntuit
de neiubire,
sau pur si simplu cînd iarna
se descompune si primavara
îsi misca spatiul sferic
asemenea inimii
din sine însasi spre margini.

A intra curatit în muncile
de primavara,
a spune semintelor ca sînt seminte,
a spune pamîntului ca e pamînt!

Dar mai înainte de toate,
noi sîntem semintele, noi sîntem
cei vazuti din toate partile deodata,
ca si cum am locui de-a dreptul într-un ochi,

sau un cîmp, pe care-n loc de iarba
cresc priviri - si noi cu noi însine
deodata, duri, aproape metalici,
cosim firele, astfel ca ele
sa fie aidoma tuturor lucrurilor
în mijlocul carora traim
si pe care
inima noastra le-a nascut.

Dar mai înainte de toate,
noi suntem semintele si ne pregatim
din noi însine sa ne azvîrlim în altceva
cu mult mai înalt, în altceva
care poarta numele primaverii...

A fi înauntrul fenomenelor, mereu
înauntrul fenomenelor.

A fi samînta si a te sprijini
de propriul tau pamînt.

.................

G.Bacovia-Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

..............

A.Macedonski-Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, si mor si-n mine --
S-au fost atât de viată pline,
Si azi se sting asa usor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orisicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăsaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-si pleacă fruntea lor... --
E vremea rozelor ce mor.

.....

Intro

M-am intrebat intr-o zi ce ma face pe mine fericita.
Dupa cateva ore de gandit am realizat ca nu sunt o persoana foarte greu de multumit,in ciuda aparentelor.Nu este nevoie de vreun act supra-omenesc ca sa ma faci sa zambesc.
Nu multi sunt cei ce reusesc sa treaca de zidul din jurul meu si sa vada cine sunt cu adevarat.Da! sunt rea,sunt sarcastica,sunt orgolioasa..incapatanata si altele.Imi place sa fiu ironica si cateodata n-am cele mai bune glume in program.
Sunt capricioasa pentru ca imi cunosc foarte bine standardele.Dar pe de alta parte un om care se respecta este normal sa nu se preteze la orice...iar eu ma respect,vreau ce e mai bun pentru mine,si nu astept sa-mi vina pe o tava ci dimpotriva sunt gata sa lupt si sa muncesc ca sa-l obtin.
In ultima vreme...cam toata lumea a incercat sa-si dea cu parerea la intrebarea"Cine este Cza?"
Am auzit multe opinii..unele m-au facut sa zambesc si sa ma bucur ca n-am iq-ul sub nivelul marii iar altele m-au ranit profund.Dar vreau sa cred ca nu am aratat ca sunt lovita in ego-ul meu cel mare pentru ca intr-un final"orice sut in fund e un pas inainte".
Lasand la o parte studiul lor de caz in ceea ma priveste am incercat sa scriu pe o foaie cine sunt si ce ma face sa fiu asa cum sunt,ce ma multumeste,ce ma face sa zambesc... iata rezultatele:
cine sunt:
-cristina-elena p,sau Cza...studenta in anul 1 sociologie..
-sora ,fiica,nepoata..bla bla bla
-amica pentru muuulti..prietena pentru cativa
si cam atat
lucrurile care ma fac sa zambesc:
-zambetul unui copil care incearca sa ma imite cand ii arat limba pe strada;
-catelusii;
-oamenii prosti;
-discutiile lungi cu marusia;
si altele..
Fiecare om este un univers individual.Asa sunt si eu.Nu sunt decat "o alta" care incearca sa-si gaseasca drumul si sa-si traiasca viata dupa propriile reguli.Imi place mult sa scriu pentru ca e singura cale prin care ma pot deschide cu adevarat.Sunt multe lucruri care ma intristeaza ,insa trec cu usurinta peste ele pentru ca in final,vreau sa cred ca lucrurile bune sunt cele din care iti poti invata caracterul.Sunt o fire complexa,ciudata as spune..insa daca ai rabdare poti vedea ca in lumea mea lucrurile sunt mai simple decat par..

Resemnare

lumea in jur ma priveste atat de gol,
si aproape ca cerul a uitat sa-mi aduca soarele...
m-am ascuns in cautarea lui printre nori,
si astept sa vina vara..
oamenii in jurul meu taios ma condamna,
ca spun ei am uitat ce este dragostea,
dar eu ma intreb daca am avut macar ocazia sa o cunosc,
caci astazi nu-mi simt talpile calcand vreodata
pe acel pamant...
daca am simtit ce e dragostea,
de ce m-a durut atat de tare?
de ce m-a orbit si nu mi-a aratat cine esti cu adevarat...?
am gresit cand ti-am aratat de atatea ori drumul spre mine,
si totusi se pare ca nici macar asa n-ai reusit sa il gasesti...
poate de asta o parte a spiritului meu
inca te mai asteapta ...
dar este frig
si palmele mi-au inghetat
si cauta alte maini...
si amintirea trupului meu
care s-a frant de atate ori sub imbratisarea ta
ma arde ca acidul pe dinauntru,
si ma face sa sangerez
si sa plang de fiecare data...
cum pot ei sa ma condamne ca am simtit ,
ca am avut curaj sa lupt,
ca mi-am invins temerile,
ca m-am lovit si am cazut,
dar m-am ridicat
si am mers mai departe?
privirile lor le simt trecatoare
ca vantul care imi trece prin par..
ma fac sa tremur pentru un moment
insa ma obisnuiesc si imi continui calea...
nu stiu de ce a trebuit sa fie atat de greu sa redevin eu...
insa stiu ca a meritat...
emotiile drumului nou ma imbata
si zambesc ca un copil privind cerul...
nu imi este teama sa cad din nou...
mi-am pierdut de atatea ori umbra,
si am simtit de atatea ori singuratatea
incat m-am resemnat oarecum
cu gandul ca drumul s-ar putea inchide
la un moment dat...
atunci..
intr-o alta clipa,
intr-o alta poveste,
intr-o alta bataie de aripi,
o alta privire,
o alta mana ,
o alta gura,
un alt capitol...va incepe
pentru acelasi vesnic eu....

cine sunt?

cine esti?
cine sunt?
aceiasi furtuna..
acelasi cuvant...imbratisati profund
intr-un singur rotund
tu imi esti apa
eu iti sunt pamant.
ecou in zare de nepatruns adanc,
imi cauti fiinta
iar eu ma ascund..
cand tu imi esti stanca
eu iti sunt vant
ma vrei mai aproape
dar nu si in gand...

"Eu nu sunt ceea ce ascund ci ceea ce devin prin vointa"

H.R Patapievici

Problema nu era sa devin cineva ci sa vad cine eram cu adevarat,ce vroiam,ce ceream de la viata in sine…mii de ganduri se zbateau in propozitii inutile care gaseau o cale cruda de a-mi arata drumul dificil de strabatut catre esenta firii mele…am inchis apoi ochii j am descoperit cu groaza ca nu sunt decat materie care circula prin vene continuu…dar totusi materia capata viata prin dragoste..
Ce eram inainte nu mai conteaza….fie ca eram praf…umbra,materie sau lumina,azi toate au pierit…
ce am devenit?Poate nimic sau poate tot…poate ca m-am schimbat sau poate ca am ramas aceiasi dar lumea in jur s-a transformat si m-a lasat in urma…

cu greu am putut atunci sa tip din adancul inimii mele ce simt si iata ca acum cand m-am nascut din nou din mainile tale,am ramas muta.
sarace sau nu, cuvintele parca si-au pierdut adevaratul inteles si nu mai merita sa fie spuse,caci odata spuse se pot transforma in arme ca ranesc mai adanc decat cel mai ascutit cutit..ranile pe care mi le-au provocat cu ceva timp inainte inca sunt deschise si inca ma impiedica sa ma misc normal.
dar asta o stiu doar eu...
o mie de identitati intr-un singur corp,ca un puzzle din care lipseste o singura piesa pentru a fi intreg asa sunt si eu acum cand trebuie sa invat sa incep sa reascult glasul inimii care pana acum a fost anihilat de glasul mintii.
si poate am gasit piesa care ma completeaza dar imi este prea teama si totodata mult prea greu sa o accept,sa vad ca a fost mereu aici dar am fost prea oarba sa o pot vedea.
poate ea stie cine sunt,poate ma vede cu adevarat,mai bine decat ma pot vedea chiar eu si poate ca de asta imi este si frica.
daca eu tot nu stiu cine sunt..cum ar putea ea...EL sa stie..?

gandeste-te tu ce esti?ce ai ramas?ce ai vrea sa fii? MATERIE…? MATERIAL…? Sau…FIRE VIE? CONSTRUCTOR? DEMOLATOR…?Sau pur si simplu…NIMIC?...