"Eu nu sunt ceea ce ascund ci ceea ce devin prin vointa"

H.R Patapievici

Problema nu era sa devin cineva ci sa vad cine eram cu adevarat,ce vroiam,ce ceream de la viata in sine…mii de ganduri se zbateau in propozitii inutile care gaseau o cale cruda de a-mi arata drumul dificil de strabatut catre esenta firii mele…am inchis apoi ochii j am descoperit cu groaza ca nu sunt decat materie care circula prin vene continuu…dar totusi materia capata viata prin dragoste..
Ce eram inainte nu mai conteaza….fie ca eram praf…umbra,materie sau lumina,azi toate au pierit…
ce am devenit?Poate nimic sau poate tot…poate ca m-am schimbat sau poate ca am ramas aceiasi dar lumea in jur s-a transformat si m-a lasat in urma…

cu greu am putut atunci sa tip din adancul inimii mele ce simt si iata ca acum cand m-am nascut din nou din mainile tale,am ramas muta.
sarace sau nu, cuvintele parca si-au pierdut adevaratul inteles si nu mai merita sa fie spuse,caci odata spuse se pot transforma in arme ca ranesc mai adanc decat cel mai ascutit cutit..ranile pe care mi le-au provocat cu ceva timp inainte inca sunt deschise si inca ma impiedica sa ma misc normal.
dar asta o stiu doar eu...
o mie de identitati intr-un singur corp,ca un puzzle din care lipseste o singura piesa pentru a fi intreg asa sunt si eu acum cand trebuie sa invat sa incep sa reascult glasul inimii care pana acum a fost anihilat de glasul mintii.
si poate am gasit piesa care ma completeaza dar imi este prea teama si totodata mult prea greu sa o accept,sa vad ca a fost mereu aici dar am fost prea oarba sa o pot vedea.
poate ea stie cine sunt,poate ma vede cu adevarat,mai bine decat ma pot vedea chiar eu si poate ca de asta imi este si frica.
daca eu tot nu stiu cine sunt..cum ar putea ea...EL sa stie..?

gandeste-te tu ce esti?ce ai ramas?ce ai vrea sa fii? MATERIE…? MATERIAL…? Sau…FIRE VIE? CONSTRUCTOR? DEMOLATOR…?Sau pur si simplu…NIMIC?...