Etichete:
ganduri de zi cu zi
live and learn
wow deci e o stare incredibila.ma tocilaresc pe zi ce trece.
incerc sa ma regasesc asa cum eram acum cativa ani.intr-un fel sunt surprinsa de cat de multe din mine am pierdut pe drum si pe de alta parte ma gandesc ca ele inca exista in mine insa nu am gasit acea persoana care sa le reinvie.
lucrurile pe care le faceam atunci fara ezitare,sunt lucrurile carora le duc dorul acum.imi lipsesc cum imi lipseste acel cineva caruia sa-i pot spune"te iubesc bai" fara sa ma gandesc dupa daca simt cu adevarat asta.
merg pe strada cu muzica in urechi si ma apuca sa dansez.altadata faceam asta.radeam si nu-mi pasa ca baba legata la cap cu o chestie care seamana a fular scapa printre dinti supra -folosita expresie:"genaratie de copii tampiti"...la urma urmei fac ce simt!
de multe ori suntem prizonierii propriilor dorinte.de multe ori ne gandim atat de mult si planificam viata pas cu pas,incat orice am face nu mai retraim acea intensitate dupa care tanjim.
simt ca in ultima vreme am pus vietii stop.
mi-am sugrumat copilul din mine,i-am acoperit glasul si entuziasmul lui a incetat sa ma mai faca sa zambesc.
nu stiu in totalitate ce vreau dar sunt constienta ca sunt lucruri pe care le doresc atat de mult incat orice as face in afara acelor lucruri nu ma simt implinita.
cineva mi-a zis ca nu stiu sa comunic,ca nu ma deschid si ca nu las pe nimeni inauntru[..dar cum sa primesti in casa ta un strain,mai ales cand ai un copil mic care trebuie protejat de orice primejdie?].usile trebuie sa inveti sa nu le deschizi oricui. dar nici sa le inchizi cu 1000 de lacate.
poate ai si tu dreptate,prea multe lacate azi in mine.
iata ca le deschid.
le deschid pentru a le putea arata si celorlalti copilul din mine.poate impreuna o sa zambim mai des...
Publicat de
Cand eram mica ..mancam nisip
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
nu cred sincer ca ai putea sa spui "te iubesc bai" asha fara ca tu sa fii convinsa, cred ca dragostea apare in urma unor experientze traite impreuna cu el, daca tzii neaparat sa o zici fara nici o obligatzie........ o poti spune soferului de maxi-taxi in timp ce te duci la scoala, l-ai face sa zambeasca. referitor la faptul ca nu lasi pe nimeni in inima ta... nici nu stii cata dreptate ai :))
dar nici nu ai cum sa-ti dai seama cine merita, recomandarea mea personala: cere sfatul, macar asa o sa ai pe cine sa dai vina. copilul din tine nu o sa moara niciodata doar ca el se va comporta ca si un copil si cand se va simti ignorat se va ascunde, cat sa-l scoata cineva la suprafata...nu stiu la ce circumstante te referi, poti fi perceputa ca si iresponsabila, imatura sau naiva.
ti-e dor? de cine? de tine?
ciudat ca vorbesti despre tine la persoana a doua.
intr-o dimineata in oglinda vei realiza cat de frumoasa esti cu buzele care s-au oprit in mijlocul unui cuvant vrand parca sa-i lungeasca efectul "fericire", ochii tai curiosi care-ti dau impresia ca nu au stare, urechile care se inrosesc atunci cand esti nervoasa, pielea alba a fetei in care isi face loc o alunita ioncercand sa atraga atentia asupra ei.......... in acel moment vei realiza cat esti de speciala, nu atat de speciala incat sa neseciti internare :)) (glumesc) postarile tale ma fac sa scriu si sa am ocupatie la 4 dimineata, critic pentru ca-mi place, nu stiu dak ash fi in stare sa creez, poate imi e frica sa nu fiu la randul meu criticat :D
stii care e problema noastra? ca lasam grijile sa puna stapanire pe noi...ca intr-o zi o sa ajungem ca parintii nostri. plini de riduri, satuli de munca si satuli de viata asta de cacat...
o sa ne trezim intr-o zi cu 2 copii si un sot, o casa de ingrijit, rate si tot felul de plati...
azi am mai facut un pas spre acel punct. maine al doilea pas...si tot asa. oricat de mult ne dorim sa ne intoarcem la dansurile in centrul orasului sau rasetele zilnice nu mai suntem capabili...nu mai vrem...sau pur si simplu am obosit.
viata noastra a devenit o monotonie cumplita...o monotonie de care fugeam pana acum cativa ani cand le spuneam prietenilor: eu nu o sa fiu ca ai mei...si totusi ajungem ca ei...
te inchizi cu 1000de lacate pentru ca te acresti de nimicurile care roiesc in jurul tau...e normal, e firesc, e logic...toti o fac si nimeni nu spune nimic de asta
Trimiteți un comentariu