m-a muscat de sanul drept ,iubirea,
si am inceput sa sangerez amar
dar tu nu mi-ai acoperit la timp rana
nici cu un sarut,
nici cu un cuvant
sau o privire macar...
iar acum
amarul ce curgea din mine
e venin.
M-a lasat goala,iubirea,
iar trecatorii de pe strada
aruncau cu pietre.
Dar eu am inspirat in pantec nemurirea,
pe care ei..
nu pot s-o ierte.
m-a acoperit de tot,iubirea,
m-a consumat si mi s-a scurs
prin piele,
s-a tras din bratele mele
ca un copil ingrat.
M-a batut,iubirea,
ca pe un cui in scandura,
atat de adanc,
atat de jos,
si am ramas doar eu pribeaga
pe un pamant pe care
nu il mai cunosc..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu