Etichete:
frustrari cotidiene,
stress
:-<
Azi a fost o zi obositoare din toate punctele de vedere.Si totusi incerc sa sper ca pana la sfarsit isi va schimba cursul.
am realizat azi ca imi place sa ma inconjor de oameni care ca si mine sunt inchisi in sine si prefera sa taca si sa isi rezolve singuri problemele decat sa ceara ajutor...ca si mine gandesc ca nimeni nu ii poate ajuta din moment ce nu au trcut prin aceiasi situatie prin care trec eu.Adevarul e ca de multe ori cel mai mare ajutor ni-l poate oferi o persoana care sa stea si sa ne asculte.Doar sa ne asculte.Stiu cat de mult tanjesc dupa cineva care sa aiba rabdare sa asculte toate nelinistile mele existentiale dar si toate prostiile pe care le coace mintea mea.Uneori pentru ca nu vorbesc se aduna in mine atat de multa furie incat singurul lucru pe care il pot face este sa cad in genunchi sa tip si sa plang ca o nebuna pana cand de abia pot sa ma ridic.Imi place tortura asta,ma autoiluzioneaza ca am trecut peste..insa adevarul este ca ma mint.De cele mai multe ori persoanele demne sa ma asculte nu sunt in preajma..
Dupa cum ziceam si in postarea anterioara e bine sa te inchizi fata de anumite persoane..insa trebuie sa le recunosti pe cele bune si sa le lasi sa te ajute prin prezenta lor,prin tot ceea ce sunt...este egoist,dar este numai spre binele tau.
Eu asta am sa incerc sa fac de acum.
Sper sa fiu si eu acea persoana pentru cineva.
Fiecare om are nevoie de alt om pentru a se salva asa cum avem nevoie de conceptul de Dumnezeu pentru a ne mantui...OFFF....
Publicat de
Cand eram mica ..mancam nisip
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu