Capul meu sprijinit de pieptul tau si mana ta intinsa.
Ne uitam la cer.
Imi ridici mana care se joaca cu buricul tau,si cu degetele desenam norii.
Unul e o stea.
Altul e o inima .
Iar unul isi cauta continuarea spre dreapta.
Intre atatea necuvinte respiram linistiti ca si cum timpul nu ar trece peste noi.Uniti pe deplin in calmul momentului, tu descoperi ca esti EU ,iar eu ma descopar prin tine de milioane si milioane de ori,de fiecare data cand norii imbraca alte fete.
O bataie mai puternica a inimii ma face sa tresar.
*
Nu sunt pe pajistea verde iar tu nu esti langa mine invatandu-mi degetele sa deseneze.
Si respir greu si nu-mi doresc decat sa plec de aici pentru ca stiu ca undeva acolo e pajistea mea verde unde pot sa stau si sa fac nimic si tu sa fii langa mine.
Vreau sa plec.
Vreau sa plec.
Vreau sa plec.
vreau sa plec...
Pentru ca aici nu stiu ce imi apartine.Daca imi apartine vreo ceva,daca apartin cuiva...
Vreau sa plec si sa zambesc intr-o lume noua ,unde pot sa fiu asa cum sunt fara sa imi fie teama de mine,de tine ,de noi.
Vreau sa plec si sa te iau cu mine.
Intr-o lume mai buna,cu pajisti mereu verzi,unde norii se nasc in varful degetelor noastre intr-o lume in care dragostea exista cu adevarat,o lume in care putem adormi in fiecare noapte unul in bratele celuilalt..
[pajistea mea verde.tu.eu.norii]
LINISTE.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu