:)

["Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al
plîngerii. Port un doliu din nastere — doliul acestei lumi."-E.Cioran]

*

Trebuie sa inteleg multe lucruri.
Sunt multe lucruri pe care trebuie sa le invat.
Si imi este teama ca nu am timp suficient.Nu ma mai pot dedica mie cu aceiasi voluptate cu care ma dedicam acum ceva timp si simt cum greutatea gandurilor mele imi impovareaza pe zi ce trece mintea.Poate de asta ma doare capul atat de tare in ultima vreme.
Si cel mai deprimant este sa ma trezesc in fiecare zi, sa ma duc la scoala si sa vad cum unele persoane fug de oamenii ca mine preferand sa zaca in platitudinea lor atat de confortabila si convenabila in acelasi timp.
Nu ma cred cine stie ce,insa sunt constienta de faptul ca tocmai asteptarile astea inalte si standardele astea ridicate pe care le am ma condamna la o tristete incurabila de care nu pot iesi decat daca ies din mine.
Nu mi-e frica de ratacire atat timp cat nu stiu de unde vin.
Si pana acum am tot incercat sa aflu,dar nu am gasit nici un raspuns care sa ma multumeasca.
Imi place sa-mi instig mintea sa creeze perspective noi de care sa ma agat si pe care sa le urmez,numai ca observ ca nu prea sunt aplicabile lumii in care traim.M-am cam saturat de indiferenta asta generala si de oamenii astia care traiesc dar nu-si constientizeaza existenta,nu-si pun intrebari...oameni care isi bat joc de tot ce au.Eu stiu ce as face din viata mea daca as avea resursele necesare,numai ca pana acum tot ce am vrut sa fac s-a cam prabusit sub zambetul meu de "sunt ok.n-am nimic"care ascunde de fapt un tipat launtric sfasietor.
Frustrarile mele acum sunt legate in mare parte de viitorul meu.Imi este atat de teama ca nu am sa fac nici macar 10 % din ce mi-am propus si asta nu din cauza ca nu pot ci din cauza ca intotdeauna cel slab il va domina pe cel puternic intr-o societate mizerabila ca asta in care traim.
In momntul de fata cred ca cel mai bun lucru pe care as putea sa-l fac este acela de a-mi incuia gandurile astea ,plictisitoare pentru unii,undeva intr-o cutiuta ascunsa a cerebralului meu ,sa astept sa mai treaca timpul, sa se mai prafuiasca pentru ca apoi sa le redescopar pentru a le da un sens nou.
sper sa pot.
pana atunci.."Smile and wave"ca un idiot si gata.
Am o consolare.
Mereu exista o consolare.
Consolarea mea este ca inca mai sunt oameni care ma fac sa zambesc si care ma fac sa ma simt in largul meu.Mereu exista un refugiu cand este cineva care sa te ia in brate asa cum mereu exista zambet cand ai la cine sa te gandesti.
Momentan zambesc...