*
Stai langa mine.Rezeama-ti timid capul de umarul meu.Fara sa-mi zici nimic am sa inteleg tot.
Nimeni nu stie cine esti sau cine sunt.Poate de asta uneori uitam si noi.
Nimeni nu stie ca eu si tu suntem un univers.Un univers care nu se poate autodistruge decat prin propria forta..
Si toate corzile s-au dezlegat.
Si norii s-au risipit
si intre mine si tine s-a nascut cunoasterea.
Misca-ti buzele.Vreau sa le vad cum se frang uscate si se umezesc usor.Ca intr-o pelicula veche in care imaginile se misca incet ,asa si timpul se risipeste in unitati echilibrate intre noi doi.
Imi spui ca lucrurile sunt simple.Dar nu e asa.Lucrurile sunt complicate,pentru ca le vrem asa, pentru ca ne instiga,pentru ca ne fac sa vrem mai mult.
Iar intre mine si tine lupta de abia incepe.
Cu vulnerabilitate ne-am expus mizele si asteptam sa cucerim
cate un pic
cate un pic
fiecare din fiecare
pana cand unul din noi o sa ia tot
si impreuna o sa fim acelasi intreg nascut din lupta.
Iar eu sunt imperiul ascuns dupa zidurile inalte,si tu cuceritorul insetat de victorie si de sabie.Ai trecut de fortificatiile mele,le-ai ars din temelii si le-ai inlocuit cu altele mai inalte,nu inainte de a ti gasi loc in centrul meu.Te-ai declarat stapan peste tot ce aveam,si ai gustat cu voluptate din tot ce e mai bun ,iar eu ca te-am incoronat rege peste toate teritoriile mele.Cand ai crezut ca ma detii metru cu metru,te-ai trezit inchis fara scapare intre zidurile pe care le-ai ridicat, si te-ai prabusit cu toata maretia ta in pamantul meu,mi-ai devenit prizonier,si te-am legat cu lanturi sa fiu sigura ca nu ai sa pleci nicicand.
Dar lanturile s-au spulberat cu o incordare a mainii tale.
Cand credeam ca ai sa pleci si-ai sa ma lasi pustie,ca un pamant sterp,te-ai reinventat ca forta,mai puternica decat oricand ,m-ai tras langa tine si m-ai sarutat.
Timpul a tacut.
Zidurile au cazut.
Oamenii au pierit.
Si am ramas doar noi.
Doi demiurgi primordiali
Unul haos
Altul ordine
Unul cer
Unul pamant
Tu foc
Eu foc
Impreuna apa...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu