Soc! M-am casatorit.

Nu nu m-am casatorit desi exista niste glumite destul de amuzante la mijloc cu un bun prieten. Revenim.

Dis de dimineata, m-am trezit, m-am pieptanat, m-am imbracat in hainele mele de duminica, mi-am pus si ochelarii de vedere[ametita fiind de nesomn] , am trezit-o si pe Marusia si impreuna ca doua veveritse ne-am prezentat la tribunal.

Surprizele nu au intarziat sa apara. In afara de faptul ca procesul pentru care fusesem citata trebuia sa inceapa la 8:30 si a inceput la 9:30 , o ora a trebuit sa indur prezenta oamenilor care m-au traumatizat cel mai mult de cand ma stiu eu pe lumea asta. Si colac peste pupaza, unul din ei, minor fiind venise cu maik'sa care o adusese si pe fiica cea mica[ sa-i dea un exemplu probabil, Slava Domnului ca e prea mica si sigur nu o sa-si aminteascaziua de azi,  pentru ca ma indoiesc ca prima audiere in calitate de inculpat intr-un caz de talharie a fratiorului este un moment de pretuit si memorat in familie]. Bineinteles ca nu m-au recunoascut de prima data, insa in sala de tribunal au avut un flash de memorie si m-au identificat.

A fost totusi bine sa o am pe Marusia langa mine. M-a facut sa rad de vreo doua ori cand a pronuntat niste apelative destul de "frumoase" la adresa celor 5 delicventi. Eu inca eram in stare de stupoare definitiva cand am auzit ca ei pana acum fusesera in libertate. Nu-mi vine sa cred cu cata nonsalanta se manevreaza cazurile astea. Adica frate.. azi fura un telefon, maine dau in cap si violeaza, pentru ca eu nu cred nici in ruptul capului ca am fost prima fraiera careia i s-a furat telefonul, poate au fost altele care au patit-o mai tare si au tacut.. dar da ati ghicit.. am fost prima fraiera care a avut "tupeul" sa se duca la politie si pana-n panzele albe sa se faca dreptate. Numai ca dreptatea asta este cam sparta daca tu permiti infractorilor de gen care sunt pe bune lipsiti de scrupule (femeia din grupul de delicventi avea un tupeu extraordinar si o atitudine sfidatoare. Ei stateau la tigari afara si eu imi rodeam ca o amarata unghiile pe bancile din fata salii de judecata pentru ca in viata mea nu mi-a fost mai teama decat in seara aia, iar acum fierbeam de nervi). 

Am intrat in sala de judecata, astia erau in turma in fata cu minele alea de oameni nevinovati, intrase si mama minorului cu tot cu copilul ala mic, am prezentat buletinele, m-au intrebat daca vreau sa ma constitui parte civila( am zis nu ca deja mi s-a acrit de tribunale si de interactiuni de suprafata cu patura criminala a urbei mizerabile in care traiesc), si pentru ca avocatul unuia dintre agresori era in concediu de odihna termenul s-a amanat.

Socul adevarat a venit afara. Dupa ce am iesit din sala aia de tribunal nu vroiam decat sa plec acasa, sa nu le mai vad fetele. Imi era sila, frica, ciuda si aveam un gol in stomac de marimea chinei desi savurasem de la prima ora un minunat 3in 1[dar asta e o alta poveste]. Cand colo, nici sa cobor bine treptele tribunalui ca ma inconjoara trupa de delicventi si mi se adreseaza. Ce vroiau ei de fapt? Unul din ei m-a intrebat daca as fi de accord ca in schimbul unei sume de bani sa las toata chestia asta sa se auto-dizolve[nu in termenii astia bineinteles, dar refuz sa parafrazez]. Incepusera sa se certe intre ei, cel care m-a lovit in seara asta parea destul de speriat de ideea de a se duce la inchisoare in urma unui "fapt minor"[ am innebunit pur si simplu cand am auzit asta. Frate! Cum naiba sa fie fapt minor cand tu iei o fata care in viata ei nu a fost abuzata fizic, daramite speriata in asa hal, trantita pe jos, luata de par, lovita cu genunchiul, o furi, stai cu nonsalanta in fata ei cat ceilalti se uita la ea ca o nebuna, care din cauza ta isi petrece noaptea singura intr-o duba si apoi o sectie infecta de politie scriind declaratii si  apoi zile intregi la politie pentru portrete, recunoasteri si alte chestii de astea, fapt minor? Nu zic acum ca's victima secolului dar Dumnezeule ei chiar au trait in grote, au fost batuti de mici cu pietre, subnutriti, legati in beci cu lantul de au impresia ca asta e "fapt minor"?????]. Satisfactia mea deplina nu e ca imi ofera bani, ca eu nu am nevoie de banii lor si nici macar nu vreau sa considere ca o suma de bani ar putea sa stearga zilele alea din mintea mea. Bine ca acum au bani sa-mi inchida gura da cand mi-au furat telefonul pentru ce l-au furat? Pentru amuzament, pentru adrenalina?.

A fost pentru prima data in viata mea cand mi-a parut rau ca nu stiu sa injur si sa scuip. As fi facut-o numai din dorinta de a-i face sa se simta jalnic, sa se simta umiliti. Macar eu sa am puterea sa-i aduc aici daca justitia Romana ii lasa sa scape cu avertizari si amenzi de doi lei dupa asemenea fapte. Sau poate si justitia Romana considera asta un "fapt minor". Este ingrozitor ca singurul mod prin care poti sa tragi semnale de alarma e sa-ti faci dreptate cu mana ta. Justitia incurajeaza toate manifestarile astea, pentru ca procesele astea si modul in care se "rezolva " problemele in Romania seamana izbitor cu un spectacol de circ in care Infractorii si Justitia vizioneaza iar noi fraierii care o patim suntem clownii care jongleaza cu sanatatea mintala si cu demnitatea lor. In seara aia puteau sa mi se intample lucruri mult mai rele. Daca eram mai slaba de inger si-mi pleznea inima in mine si cadeam acolo in strada, atunci ce mai facea JUSTITIA?

Singura potentiala satisfactie pe care o pot avea este aia ca poate fapta asta o sa ramana mereu in dosarul lor acolo undeva, desi pana si faptul asta este supus indoielilor. Intre timp ei o sa se plimbe in libertate cu adidasii lor nike in picioare, si cu tupeul de marimea unui alter-ego defectuos care niciodata nu o sa fie capabil sa-i aduca  in randul OAMENILOR. Imi vine sa-mi smulg parul din cap acum ca mi-a fost mila la recunoastere mai ales de cel minor. E clar ca pe cat esti de bun pe atat esti de prost. 

Am lasat-o pe marusia sa le zica cateva de bine, si recunoasc ca m-a surprins cu curajul ei. Si acum astept cu "nerabdare " urmatoare infatisare. Care sper sa fie si ultima.