*

[creditele melodiei ii apartin lui Andrei]

*

Nu sunt deloc o persoana puternica.

Se intampla uneori ca un simplu lucru, un simplu sunet, un simplu gest sa ma intristeze... sa ma indeparteze. Mereu sfarsesc prin a-mi pune milioane de intrebari, prin a ma indoi de multe clipe ce au trecut.

Nu sunt capabila sa fac bilanturi pentru ca nu sunt capabila,inca, sa recunoasc, ca in definitiv pana acum am iesit in pierdere. Nu are sens sa incerci sa te mentii asa cum esti. Toti in jurul tau au masti pe care le poarta in functie de situatie. Si atunci, daca esti sincer, daca te descoperi, daca lasi sa te vada toti asa cum esti, devii cel mai vulnerabil, indiferent de cat de puternic ai fi. Sinceritatea trebuie adaptata. Minciuna ocolita. Pare un drum incurcat, confuz, care nu-ti ofera prea multe alternative. Fie esti sincer si risti, fie minti si te injosesti, fie alegi sa ramai singur. Optimismul din mine ar inclina sa creada ca in ciuda riscurilor, sinceritatea totusi iti intoarce si sinceritate.. dar.. rareori.

Nu as putea sa gasesc cuvintele potrivite pentru a spune cine sunt. Multi pot spune ca au descoperit cine sunt abia dupa ce nu am mai fost. Incerc sa stiu ce vreau insa totul se lasa ca o perdea grea deasupra ochilor mei. O perdea care ma face sa-mi doresc sa ma ascund, sa nu simt, sa ma izolez, sa plec departe de tot ce stiu. Poate undeva unde nu as intelege pe nimeni si nimeni nu m-ar intelege. De ce imi este teama?.. Poate de ideea ca in definitiv toti suntem singuri, poate de faptul ca timpul trece si inca nu am gasit macar o singura persoana care sa nu ma dezamageasca. Poate si eu la randul meu am dezamagit. Vreau doar sa cred insa ca eu nu am ascuns niciodata cine sunt.

M-am saturat de complicatii, m-am saturat sa ma invinovatesc pentru ca am curajul sa incerc sa traiesc dezordonat, in singurul mod pe care il stiu. Invat in fiecare zi ca oamenii nu sunt ceea ce par si ca intotdeauna cele mai interesante discutii care se pot ivi in anumite grupuri au  in centru viata altcuiva. As putea sa spun ca sunt singura careia viata celorlalti nu-i starneste niciun interes.Poate din cauza ca inca nu mi-am descifrat propriul sens al vietii. 

Nu cer sa fiu iubita

Nu cer sa fiu inteleasa

Nu cer sa fiu tinuta in brate, mangaiata pe cap.

Nu cer afectiune si nici macar companie.

Prefer de 1000 de ori sa fiu un cal salbatic,nelinistit, vulnerabil,instabil,decat sa ajung un caine de companie care e gata sa se rostogoleasca, sa sara sau sa o faca pe mortu' numai de dragul unui os nou.