"..Iubirea este cu atat mai intensa si mai profunda, cu cat distanta de persoana iubita este mai mare.Prezenta ei fizica face din sentimentul nostru ceva prea oriental,cu o directie prea determinata, incat ceea ce este in noi cu adevarat traire erotica, pur elan subiectiv, ne pare veni din afara,desprinzandu-se de prezenta fizica a persoanei iubite.Numai iubirea de departe, iubirea care creste alimentata de fatalitatea spatiului, numai aceasta se prezinta ca stare pura. Atunci ai priza directa pe adanca ei interioritate, atunci traieste iubirea ca iubire, adancindu-te in zvacnirile unui sentiment, in farmecul lui voluptos, care face suferintele fluide, le topeste ca intr-o iluzie..
La oamenii cu multa imaginatie si cu o viata interioara complicata, se gaseste nu arareori o astfel de purificare a iubirii intrucat ei traiesc elanurile iubirii in ceea ce ele au suav, virginal, in volutele vitale ale iubirii, in pulsatiile ei pure, in potentialul erotic ca atare, inainte ca o fiinta sa fi trezit la viata si sa fi actualizat acest potential.Contopirea in tremurul vital in iubirea ca germen, in iubirea ca dorinta, face din sufletul acestor oameni fantani nesecate de stari cristaline in puritatea lor.
Iubirea care ramane dorinta si creste numai in dorinta, nu este decat o manifestare a acelei iubiri care nu vrea sa se realizeze de teama de a nu muri(..) Prin femeie, ne realizam mai repede si murim mai repede;(..) Nu este mai putin adevarat ca numai prin femeie putem vedea pana la ce nivel se ridica intensitatea iubirii noastre, pana unde adancimea ei neaga tendinta spre cunoastere si pana unde adevarul este infrant de iubirea care ne face prea vii pentru a putea fi obiectivi.
Iubirea este o sursa de existenta. Suntem prin iubire. Cautam iubirea pentru a scapa de prabusirea in nimic prin luciditatile cunoasterii noastre. Dorim iubirea pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si de cunoastere. Caci existam numai prin iluziile, deznadejdile si greselile noastre, deoarece numai ele exprima individualul. Generalul cunoasterii si abstractia adevarului (chiar daca adevarul nu exista, exista totusi pornirea spre adevar)sunt atentate la iubirea noastra si la dorinta noastra de iubire. Va putea oare Erosul sa distruga in cele din urma logosul?
(...)Suntem siliti sa invatam ce inseamna a trai numai dupa lungi tristeti. Si invatam sa traim numai prin reactiuni. Invatam sa traim luptand impotriva propriei noastre fatalitati si in lupta noastra nu facem decat sa secam fantana tristetilor noastre. Ne pompam pe noi insine, doar vom putea odata, secati de tot, sa incepem astfel de la inceput, cu un izvor mai pur, cu alte adancimi si cu alte tristeti.."
Bineinteles.. preferatul meu E.Cioran-"Melancolie si iubire", din "Sfarsitul care incepe",ed.Pentagon-Dionysos, Craiova, 1991.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu