Pentru ca esti TU Pentru ca imi spui mereu numai adevarul, Pentru ca esti a2a persoana din lume cu care as imparti intotdeauna cafeaua de dimineata, Pentru ca ai stat langa mine cand eram EMO, Pentru ca imi suporti glumele proaste. Pentru ca stiu ca daca te-as invita la mine la petrecere te-as gasi undeva prin bucatarie spaland vasele. Pentru ca esti amuzanta si realista. Pentru ca imi esti aproape. Pentru ca azi e ziua ta si o sa bem pana nu o sa ne mai putem ridica de jos. Pentru toate si inca alte 10000000 de motive. Te pup si-ti spun
Imi place cand ploua, cand e racoare afara, cand aerul e umed. Sa stau la balcon si sa incerc sa numar picaturile de ploaie, sa-mi ridic mainile sa se ude.. sa stau si sa-mi imaginez fel si fel de romante pierdute sub greutatea apei care cade peste noi, tocmai de sus din nori. Sa stai in bratele lui, pierduti intr-o patura subtire, in acelasi leagan care danseaza domol, ascultand ritmul sacadat al ploii. Undeva din casa sa se auda fie Norah Jones fie Rain- Guano Apes. Sa nu mai fie inabusitor de cald, sa nu ne mai ferim unul de celalalt de teama temperaturii inabusitoare a corpurilor noastre. Sa ne fie racoare, poate chiar un pic frig si sa asteptam ca de dupa nori sa iasa curcubeul care nu vom stii nicicand de unde incepe si nici unde se sfarseste.
Cum se simte omul dupa o petrecere ca cea de aseara?..Fericit cred.. nu mai conteaza durerile talpilor care s-au inghesuit pe tocurile de 7, sau parul care statea mult mai bine inainte sa pleci de acasa. Cred ca a fost unul din cele mai reusite party-uri la care am fost. M-am simtit inconjurata de prieteni, am ras, am glumit, m-am relaxat dupa o sesiune urata..a fost super.
Happy 21 u! Sa ne traiesti si sa chefuim asa si cand om avea 50!
Erai tacut, plecat cu capul pe picioarele mele. Iti povesteam de noi si ma jucam in parul tau.
Sunetele alergau salbatic de pe buzele mele pana la buza ta de jos care pare alta de fiecare data cand zambesti.
Ti-am povestit marile pe care le-am inotat in vis, dealurile pe care le-am urcat, stelele pe care avea sa le numaram Impreuna...
Ma jucam in parul tau Si credeam in tine.
Pentru o clipa am tacut. Mi-as fi odihnit atunci corpul In bratele tale. Mi-era dor sa te aud vorbind, Continuand povesti cu noi, Insa tu Nu erai acolo..
Dormeai tacut pe picioarele mele, Traind poate povesti straine, Si am inceput sa plang incet De teama sa nu te trezesc, De teama sa nu te pierd, De tot...
Ziua de astazi a inceput numai bine. Trezita de la 8 in asteptarea telefonului lui Yoghi am lenevit in pat pana la vreo 12 cand m-am hotarat sa ma ridic si sa sar in dus, sa fiu ca scoasa din cutie pentru pranzul la bunica. M-am imbracat in hainele de duminica si mi-am pus sandalutsele luate de tata inca de anul trecut pe care nu le-am purtat pana acum si am plecat la masa. Desi aveam parul ud ca nu apucasem sa-l usuc, pana pe Brailei s-a uscat. Cand am ajuns mamaia m-a intimpinat ca de obicei cu zambetul pe buze. I-am sarutat obrajii, l-am salutat pe tataia si ne-am asezat la masa. Ador duminicile la bunici pentru ca ma simt rasfatata. Chiar daca tata are metodele lui sa ma binedispuna in restul saptamanii, vizita la bunici ma face sa ma simt oarecum relaxata. Dupa masa gustoasa pregatita de mamaia a urmat cafelutsa excelenta pe care am baut-o in timp ce i-am dezvaluit bunicii mele toate impresiile si trairile din saptamana asta. Am papat impreuna ciocolata, ne-am zis una alteia of-urile si am ras. Am cea mai buna bunica din lume pentru ca ma intelege si pentru ca pot vorbi absolut orice cu ea, pentru ca vede in mine si in Marusia ceva maret si are incredere, pentru ca e un stalp de sprijin in fiecare moment, si pentru ca face cea mai buna cafea din tot Universul. ...
Mi s-a zis azi ca ar trebui sa ma cizelez. Am ramas oarecum socata desi stiam ca am momentele mele cand tind sa fiu oarecum salbatica. Nu inteleg de ce trebuie sa fim robotii aia care traiesc viata dupa reguli. Sunt de acord cu faptul ca sunt unele norme de bun simt care intr-adevar trebuie respectate din buna crestere dar de aici pana a eticheta oamenii mi se pare cale lunga. Ma frustreaza cand vine un oarecare la mine care nu a facut nimic exemplar in viata lui de pana acum, si-mi arunca fraze gen:" Halal comportament demn de o fata" sau se uita asa la tine de sus pana jos. Refuz sa fiu o intepata, refuz sa nu ma comport natural, refuz sa devin altceva decat ceea ce sunt. Da imi place sa mananc cu degetele, da rad zgomotos, da cand sunt in casa ma imbrac larg si nu am parul pieptanat si DA MA ENERVEAZA CA TREBUIE SA INGHIT IN SEC SI SA TAC DIN GURA CAND DE FAPT AR TREBUI SA VA TRIMIT DE UNDE ATI VENIT. Dumnezeule ma intreb cateodata daca toti sunt asa experti in comportamente si in moduri de a fi, cum de altceva mai bun n-au putut cultiva in ei decat minunata vigilenta de a remarca inainte de propriile defecte, defectele celorlalti. M-am obosit sa fac pe plac celor din jurul meu si sa incerc sa par o domnisoara de portelan gata sa-si apere cu orice pret unghiutele proaspat vopsite. Pentru mine feminitatea nu inseamna ca la mesele cu prietenii sa stai ca o mimoza asteptand sa infloresti si sa razi cu jumatate de gura, sa refuzi sa mananci nu stiu ce la gratar pe motiv ca e prea gras, sau sa o faci pe fandosita doar de dragul gingasiei feminine. Gratia este atitudinea ta, modul in care reusesti sa fii cel mai bun in ceea ce faci, e farmecul tau, modul in care stii sa te faci placut , modul in care te reglezi pe tine ca fiinta in lume nu desupra ei. De cand daca stai in casa si te uiti la filme pana ti se inrosesc ochii inseamna ca esti fitsos si ca nu mai bagi lumea in seama???... Oare a-ti rezerva timp pentru tine e asa un mare delict??? Ma "bucur" totusi sa vad ca e normal ca o fata care e plina de machiaj si care se adreseaza prietenei ei cu "FA" sa fie considerata feminina si plina de gratie pe cand o fata de rand, cu idealuri in viata si cu rezultate destul de remarcabile care prefera sa stea sambata in casa si sa citeasca in loc sa iasa sa se distreze, e considerata tocilara, plina de aere, mofturoasa!..It makes me sick!
In final refuz sa-mi cer scuze pentru ceea ce sunt si pentru faptul ca nu vreau sa schimb nimic in ceea ce ma priveste. Iar toti cei care au o problema cu modul meu de a fi ma pot pur si simplu evita. I promiss you all that u won't be missed.
Am sa te caut Am sa te caut mereu… Si cand am sa te gasesc am sa-mi pierd viata intreaga Descoperindu-te..
Esti o piatra in temelia mea De neclintit Printre atatea alte pietre nu te stiu Dar fara tine m-as prabusi.. Esti o voce in mintea mea Care ma consoleaza si imi spune ca n-am ajuns la capat de drum O voce calda Care ma aduce acasa de fiecare data Cand ratacesc pe drumuri straine de mine…
Iar eu te caut in mine Te caut pe drum Te caut pe chipuri de om Te caut in nori Te caut si nu te gasesc Sa iti pot da viata…
Povara ta ma ingreuneaza Ma arde Ma distruge pe dinauntru de dor Ma face sa-ti simt lipsa Sa te simt ca un gol Pe care nu-l pot umple cunimic Altceva decat cu umbra ta…
Am sa te caut Si cu un glas cald te voi primi in bratele mele Care te-au asteptat dinainte de a se deschide pentru prima oara.. Am sa te caut pana in ultima clipa Pentru ca tu imi dai viata Tu ma creezi mereu Imi dai forma unei bucati de lut Care se modeleazadupa tine… Am sa te caut continuu… Si cand am sa te gasesc am sa-mi pierd viata intreaga Descoperindu-te..
Am avut o zi incredibila. De dimineata cafea in Tulcea, apoi pranz in Babadag si bineinteles retur Tulcea si Back home.
I REALLY NEED 2 CATCH SOME SLEEP.
Insa cea mai frumoasa parte a zilei a fost seara despre care am sa vorbesc cand am sa ma linistesc oleaca, dupa ce am sa dorm macar 8 ore si dupa ce o sa am timp sa analizez tot ce se petrece cu mine, cu noi. Am hotarat sa nu mai scriu de acum inainte despre lucrurile pe care le impartim in 2. Chit ca mi-e foarte greu, am sa incerc sa invat sa am curajul sa iti pot spune atunci si acolo absolut tot ce imi trece prin minte.
Vezi tu, cred ca singura noastra problema e ca semanam prea bine unul cu celalalt.
Hai ciocoflenderilor ca e faina melodia... chiar nu mi-l imaginam asa de roar pe Mraz asta.. cu cat innebunise lumea cu I'm Yours..Imi place..chiar as asculta de n ori melodia pana sa schimb la loc pe Placebo. Si chiar e de caterinca" beatboxul" pe care il fac la un moment dat.. Mesajul insa e mult mai profund. E cam cum ziceam odata ca fiecare lucru marunt ascunde in esenta chestii mult mai semnificative, mai incarcate de sens. E la fel ca intr-o relatie..da nu ma bag in capitolul asta ca mi-am dat seama ca nici eu nu stiu prea multe:">...
Pe final.. It takes no time to fall in love, but it takes you years to know what love is..
S-a terminat. Oficial am incheiat-o. Notele sunt numai de 10 , asa cum mi-am propus, ramane doar sa astept rezultatul ultimului examen care sper sa nu imi strice planurile. Vestea buna este alta: cererea pentru tabara studenteasca a fost acceptata deci este oficial... de pe 14 iulie pe 21 iulie ma gasiti in Costinesti simtindu-ma cat pot eu de bine. Ma simt eliberata, ma simt noua, ca o carte care abia a iesit de sub tipar. Ma simt multumita de mine si de faptul ca eforturile incep sa-mi fie rasplatite. Sunt optimista ca am avut curaj sa-mi indeplinesc una din fantezii:))[nu va ganditi la prostii:>:>] si ca am recapatat o parte din vlaga aia pierduta.
Vara asta vreau sa-mi pierd mintile, sa traiesc fiecare rand pe care mi l-am imaginat si pe care vi l-am impartasit de'a lungul postarilor mele. Renunt oficial la ratiune si ma las coplesita de emotii, sentimente si vise care POT DEVENI REALITATE. O sa ma bucur si de practica desi am auzit ca ne asteapta adevarate provocari;)) {fetele mele stiu despre ce vorbesc} si am sa numar zilele pana pe 14. Veveritselor mele (Daria, Violeta, Carmen, Flori si Tuluceanca aka Gogosel) vreau sa le multumesc ca au facut primul an de facultate sa zboare in cel mai frumos mod, ca mi-au aratat ca prieteniile adevarate exista. Pentru fiecare emotie impartasita, pentru fiecare gluma, ironie, zambet si lacrima le multumesc. Va iubesc pe bune si nu ma vad fara voi nici in anul 2, nici in anul 3, si nici in anii care o sa treaca muuuuuult timp dupa facultate. Cred ca e cum zicea Dariuca azi, mai in gluma mai in serios...True friends foreeeeeeeeeveeeeeer!!!!!....
Iti multumesc si tie pentru ca m-ai asteptat in prima sesiune cu covrigi in fata blocului si m-ai dus la cafea de fiecare data cand imi cadeau ochii'n gura. Sunt mandra de tine si ma bucur ca o sa fim colegi si in anul 2;)) . Indiferent de ce o sa ne aduca vara, vreau sa stii ca esti in gandurile mele. Cred ca nu o sa ne mai vedem deloc pana in toamna si stiu ca o sa-mi fie dor, insa cu asta trebuie sa ma descurc. Nu mai are niciun rost sa scriu acum lucrurile care ar fi trebuit spuse atunci cat poate inca mai contau si pentru tine. Ai sa citesti si ai sa intelegi ca de data asta nu mai e vorba despre mine, ci numai si numai despre tine, asa cum a fost aproape in fiecare postare.
Maine e ultimul. Pana acum toate au fost cu 10..sper sa nu se rupa"lantul de iubire" cum zice dragul Ciotoi;));)). Sper sa plec pe 14. ..Cat am vrut sa plec la mare. Numai cand ma gandesc ma apuca toti nervii. Zilele astea nu au fost chiar cele mai bune. Am vegetat si pe ultima 100 de metrii am invatat ce mi-a mai ramas de invatat. Da sa nu credeti ca sunt chiar abandonata de lume. Partea cea mai frumoasa a fiecarei zii care a trecut de mult timp pana azi a fost "momentul de table". Invat sa joc table de la cineva cinstit care ma initiaza in arta tablelor online..asta dupa ce l-am depasit la pool..:">:"> desi si acolo ma mai bate din cand in cand. Pe langa marti-ul devenit ceva obisnuit ma mai face sa zambesc si sa imi iau gandul de la lucrurile care ma frustreaza si ma intristeaza. Tot el mi-a zis sa am rabdare, si vreau sa il ascult desi mi-e teama ca o sa am rabdare da tot am sa ma impiedic la sfarsit de drum. Nu stiu daca e vina mea, daca sunt prea complicata sau prea aiurita, dar am nevoie de cineva sa ma imbarbateze si sa ma faca sa ma ridic pe picioarele mele. O despartire nu este o drama. Sentimentul ca te-ai inselat si ca ai fost dezamagit pentru a 100-a oara este... Cu toate astea exista si lucrurile bune pe care inainte le-am ocolit, desi erau chiar in fata noastra. De lucrurile astea ne agatam acum, si tot ele ne ajuta sa mergem mai departe. Singuri nu am putea sa ne refacem niciodata. Nu vreau sa cred ca unii oameni sunt facuti sa fie singuri. Pentru fiecare exista o pereche, pentru fiecare exista acel cineva care sa te trezeasca noaptea cu un mesaj zicand ca nu poate sa doarma. Cineva pentru care tu esti primul gand dis de dimineata.. Tie iti da primul beep ca sa se asigure ca stii ca se gandeste la tine.
Telefonul meu e mut de prea mult timp. Buzele deja mi s-au uscat, iar sentimentul ala de stomac gol nu e decat o amintire care ma mai strabate din cand in cand de fiecare data cand imi imaginez cate ceva.
Cam atat mes infidels..ma retrag in glorie.. maine am un 10 de impuscat;));)). Pentru onoarea mea, pentru o sesiune incheiata cu 10, pentru o viata noua, si pentru tine ca ai asteptat postarea:*.
Istovite amprentele pier. Parfumul lui, gustul lui Parca nimic nu a fost Decat o iluzie.
Vocea lui din departare Se mai aude ca un ecou Izbit singuratic de peretii inimii Care inca bate.
Imagini din iarna Imagini topite cu zapada, Si mana mea se pierdea in mana ta Cea rece.
Tacere. Incertitudine. Suspin . Furie.
Unde te pierzi, aceleasi carari Te fac sa te simti mai gol ca niciodata Si vrei sa tipi, si sa strigi Sa stie toata lumea ca te doare Ruptura.
Intrebari care isi pierd din sens Intrebari ce au durut atat de mult Si au simtit lipsa raspunsurilor Pe care eventual ti le-ai dat De unul singur.
Te intrebi unde s-a dus timpul Care altadata trecea asa de repede Si acum curge in unitati mici Sa iti arate cat esti de singur.
Zambetele si promisiunile Planurile si gandurile Oare au avut vreodata rost?
Ca doi straini Vom lasa in urma pacatul De a ne fi unit candva Pe perioade mult prea mici Destinul.
Ca doi straini Unul langa altul, nu vom avea curajul Sa rupem cercul Si sa spunem adio.
Tanjesti. Alergi. Te prabusesti.
Pamantul pare mai uscat, Singuratic si sfaramicios Nu te mai vrea Si nu-ti daruieste apa.
Pe acest pamant ai mai pasit candva Dar l-ai parasit Sperand ca nu-l vei mai calca nicicand.
E langa tine si vrei sa-l strangi in brate, Ca dupa o regasire. Ca dupa eliberarea de sub greutatea unei lipse Prelungi si tulburatoare. Sa-l strangi cu tot trupul tau, Cu fiecare fibra Ca si cand sufletul ti-ar apartine unui alt corp Pe care stii ca in alte circumstante L-ar fi iubit corect, dupa instructiuni.
Sa-l strangi fara a-i da vreodata drumul, Dorindu-ti parca sa-l sfarami si sa-l integrezi Intre celulele corpului tau Care fierb de dor de reintregire.
Sa il saruti, Acelasi gust de tutun sa te invadeze, Sa-ti faca sangele sa curga rapid, Sa te imbeti cu beatitudinea unei singure clipe De realitate.
Sentimentele sunt facute pentru a fi tinute intr-o cutie. Departe de lume si de oameni, sa le pastrezi ca ceva sfant, Ceva care face parte doar din tine.
Amintirile trebuie izolate. Ele nu sunt decat dovezi de slabiciune.
E ca si cum ai sta pe o culme. Inaltimea iti face sufletul sa se stranga. Te uiti in jos si simti ca totusi nu e o distanta atat de mare.
Nu atat de mare ca distanta care va desparte.
Si totusi ingheti. Nu ai curaj, nu mai ai demnitate, in sinea ta Tacerea te umileste. Iti spui ca mai astepti un minut. Poate ceva o sa se schimbe.
Lucrurile astea trebuie facute repede. Dor mai putin. Ezitarile si asteptarea Incertitudinea si nesiguranta Rod adanc tot ce a fost Si nasc furii care ne tin antrenati Intr-un mare nimic.
Mi-ai lasat pe piele franghii Care s-au intrupat si care nu ma lasa Sa ma desprind.
Niciodata nu am auzit mai mult ca acum Sunetul respiratiei Care se opreste sacadat Dupa fiecare zbucium, Care se ineaca nebun Si mi lasa goluri in piept.
E de ajuns o singura vointa Un impuls genuin de revolta Sa ma faca sa trag din franghii.
Voi plati cu o parte din mine Pe care ti-am daruit-o de la inceput, Care trebuia sa devina piatra de temelie in fundamentul tau, Dar pe care, Ca pe o grefa de piele deloc compatibila, Ai respins-o.
Voi plati cu partea cea mai buna Care m-a facut sa cred si sa simt un NOI Atat de ambiguu.
Voi plati pentru ca EA nu mi-a apartinut nicicand Nu e decat o unitate functionala Care se pierde la dezechilibre Ma tradeaza si ma arata mie slaba, Confuza, Bolnava de singuratate, Asa cum niciodata nu mi-am dorit sa fiu.
... E un abandon placut cel al carnii obosite, care se framanta lenes sub aceleasi cearceafuri albe incarcate de mirosul corpului asudat. Raze trec prin draperia verde strapungand din colt in colt intimul obscur al camerei. Mana, ridicata delicat in aer, ma face sa constientizez starea de latenta in care ma scufund voluptos. Gandurile se opresc in linistea primordiala ce inghite fiecare atom al aerului. Mii si mii de emotii se ingramadesc asteptandu-si sunetul corespunzator, dar silabele sunt scurte, iar vocalele astazi nu au aceiasi muzicalitate. Le refuz, asa cum un bolnav cronic isi refuza medicamentele stiind ca in definitiv, sunt inutile. Incerc sa reproduc senzatia Galatiului noaptea. In fiecare dimineata, Galatiul miroase diferit. Un miros specific imposibil de asociat oricarei alte esente ma arata mie completa. Cerul de vara e senin si incarcat de stele. Cand bei cafea esti mai fericit.
Resimt excesele de aseara. 2 cafele +2.5 litrii de cola de una singura. M-am culcat la 4 jum si m-am trezit la 7 jum sa ma vad cu laurentiu ca ma rugase sa stau cu el o ora jumate doua. L-am asteptat de la 8 la 8 jum in fata blocului dar nu a venit. M-am dus acasa si m-am pus in pat.Mi-a luat o ora pana cand am adormit din nou si acum jum de ora m-am trezit mai mult de gandul ca poate tata are nevoie de mine. Am o tona de invatat. Trebuie sa ma pun pe picioare si sa ma organizez..dar acum nu-mi doresc decat sa dorm. Ma doare carnea de pe mine, ma dor genunchii si ochii. Daca trec de ziua asta cu 10 cursuri invatate accept decoratia de "soim al patriei". Si o sa o trec. Sper doar sa ma pot concentra.
Astazi vreau sa scriu. Nu vreau sa invat, nu vreau sa citesc..vreau doar sa scriu, despre tot ce simt chiar acum. Mi-e dor de tine, uite ca am curaj sa o scriu si nu sa o spun. Imi plac pantalonii tai gri si tenesii albi pe care i-ai cumparat din magazinul ala mic. Ador sa te tachinez si sa par ca detin controlul cand de fapt nu mai am de mult siguranta actelor mele. Urasc cand taci si tu stii asta. Din toate momentele pe care le-am impartit, cel mai mult mi-a placut cand am fost in Open dupa ce mi s-a furat telefonul. La un moment dat mi-am lasat capul pe pieptul tau si tu m-ai intrebat ca niciodata daca fac "nani". Te-am simtit cald, m-am simtit in siguranta. Sunt prea orgolioasa. Esti prea orgolios. Unde ma sfarsesc ca personalitate Incepi tu. E un cerc din care mi-e greu Si din care nu-mi doresc inca sa ies. Tacerea ta, si faptul ca ma lasi sa-mi trag singura concluziile ma face sa cred Ca nici tu nu vrei sa iesi din el.
Spune-mi ca ma insel.
.....
Mi-ar fi placut sa ma nasc acum mult mai mult timp in urma. Sa scrie cineva cum s-a indragostit de mine numai privindu-mi in penumbra mana care se descopera usor pe masura ce-si intinde articulatiile. Sentimentele erau altfel atunci. Mai pure, mai sincere, poate mai putin complicate. Totul se traia cu o intensitate tragica, aproape sfasietoare. Orice minut putea fi ultimul minut, iar despartirile erau dureroase, profunde, marcante. Pe atunci viata omului nu se implinea cu succese pe plan profesional, orice viata putea fi implinita numai dupa ce se consuma pe sine intr-o mare si unica iubire. De ce imi place sa citesc..pentru ca gasesc de multe ori o parte din mine acolo, si nu ma mai simt singura. Se spune ca femeile nu vor scrie niciodata literatura, ca ele nu detin potential creator, nici macar unul afectiv. Ele sunt doar surse vii despre care poti scrie. Catalizatoare ale unor reactii creatoare marete incapabile de auto-declansare. Nu stiu cat de adevarat poate fi asta. S-au pierdut multe pe drum. Atat de multe s-au destructurat incat ne este aproape imposibil sa recreem totul de la 0. Imi place sa ma pierd ore in sir in povestile eroilor mei. Ei traiesc de cele mai multe ori scenariile pe care eu nici macar nu am curajul sa mi le imaginez, de teama ca nu se vor realiza. Ei iubesc cu voluptate, traiesc iubiri intelectuale, se rusineaza de geloziile temporare si se regasesc la final atat de singuri insa atat de impliniti. Fiecare parte a corpului iubitei este un detaliu care nu poate fi omis. Din centimetru in centimetru, pielea ei , incarcata de un parfum unic, capata alte nuante. Fiecare imbratisare, fiecare sarut ...totul e altfel. E o rugaciune, un legamant, o promisiune de care EL indiferent de riscul de a cadea in patetic, mediocru si banal, nu se teme... Mereu am visat ca imi va spune asa deodata sa ies la fereastra. Cand as fi iesit l-as fi vazut cum fumeaza misterios dintr-o tigara facandu-mi semne sa cobor. As fi vrut sa ma trezeasca in noapte cu un mesaj in care imi zice cat de mult ii lipsesc. Sau poate sa-l zaresc din departare cum ma asteapta la scari dupa lungi zile de distanta. In clipele alea sa-l strang in brate ca niciodata si sa-l simt ca este Al MEU. Fara sa ne temem de ridicol sa ne regasim unul pe celalalt ca la inceput. Ti-a fost teama, stiu. Ti-a fost teama ca cercul devine stramt. Spune-mi ca ma insel. Spune-mi ca nu ti-a fost teama de mine. Poate ti-a fost teama ca nu te vei ridica la acel fals nivel al asteptarilor mele. Nu ai stiut ca asteptarile vin cand cineva ridica pe altcineva pe un anumit piedestal, atunci cand ierarhizeaza. Nu ai stiut ca pentru tine nu am putut face asta, ca pe tine te-am asezat deasupra tuturor, asemenea unui demiurg al Universului meu atat de instabil si incert. ....
Am cazut o data de pe un pod foarte inalt. Pana jos nu mi-a fost teama. Iar cand mi-am simtit capul greu pe umeri, am oftat si mi-am zis ca nu o sa ma mai urc niciodata pe poduri. Da nu m-am putut abtine. Acum nu stiu daca sunt in cadere sau daca am ajuns deja pe pamant. Nu ma doare capul. Ma dor peretii camerei care ma inchid , si ma ineaca foile pe care le-am citit si care imi soptesc in continuare sa iubesc. Ma zvarcolesc ca pestele pe uscat si ma tot intreb ce e in neregula cu mine. As vrea sa-mi fac alte scopuri in viata. Mi-ar placea sa cad in platitudine si in superficialitate. Le-as da pe toate in schimbul apelor adanci si tulburi in care ma cufund orbeste fara a sti macar sa inot, sa ma tin la suprafata. Ma inchid in mine pentru ca gasesc mereu loc. Las usile deschise, multi au intrat dar nimeni nu s-a incumetat sa ramana. Dupa atat timp nu m-am decis decat asupra unui singur lucru: mi-e dor de certitudine, de concret. M-am plictisit de vanatoare. Tot astept pe cineva sa inteleaga , dar nici eu macar nu ma mai inteleg. E o confuzie si o aiureala in mine, ca o stampila personala, ca ceva ce ma reprezinta. Asa de aiurita sunt incat am inceput sa scriu si nu stiu cum termin. O las aici.
"...se nascuse numai si numai pentru mine.Am avut atunci revelatia adevaratului inteles al strigatului : a mea-al meu!. Posesiunea, oricat ar fi ea de perfecta,nu inseamna aproape nimic. Cel care a spus: amorul e o chestiune de epiderma se referea, fara indoiala, la aceste cunoasteri inferioare ale trupului, la faptul ca o posesiune e posibila numai in anumite conditiuni fizice si pentru anumite exemplare umane. Dar trupul poate revela mai mult. Dincolo de voluptate, dincolo de rut, este cu putinta o regasire desavarsita in imbratisare, ca si cum ai cuprinde pentru intaia oara- o alta parte din tine, care te "incheie", te completeaza, revelandu-ti alte experienta a lumii, imbogatita cu alte, noi dimensiuni..(...) Viata are sfarsit aici, pe pamant, pentru ca e fracturata despicata in miriade de fragmente. Dar cel care a cunoscut, ca mine, desavarsita integrare, unirea aceea de neinteles pentru experienta si mintea omeneasca, stie ca de la un anumit nivel viata nu mai are sfarsit, ca omul moare pentru ca e singur, e despartit, despicat in doua, dar ca printr-o mare imbratisare se regaseste pe sine intr-o fiinta cosmica, autonoma si eterna.."
Ma trezesc murmurand numele tau. Tremur din toate incheieturile si simt cum toate dorurile asteapta sa-mi izbucneasca violent din piept, sa-l sparga si sa ajunga ratacite la picioarele tale. Sa te simt aproape, sa te aud respirand sau macar sa te regasesc in altcineva pe strada. Dar dintr-atatea chipuri, niciunul nu seamana cu al tau. Te caut in ochii lor, in palmele lor, in buzele lor uscate de tutun, dar ei au alt parfum pe care pielea mea nu-l accepta. Te vreau atat de mult incat trebuie sa stau departe de tine.Trebuie sa te las sa-ti dai seama ce-ti doresti cu adevarat. Trebuie sa inveti sa lupti si sa te eliberezi pe tine de tine, sa lasi libere toate sentimentele si sa incepi sa simti asa cum te-ai ferit pana acum sa o faci. Si chiar daca e un razboi impotriva firii mele , am sa stau in picioare pana la sfarsit, pana cand ne vom fi ars din temelii tot, pana vom fi decis daca vom construi ceva nou, mai solid, mai rezistent, impreuna, sau separat. Mi-e teama. Mi-e intr-adevar teama ca unul din noi nu va fi suficient de puternic sa se tina in lupta. Unul din noi poate va renunta, va lasa armele jos si va pleca resemnat catre un inceput distinct de tot ce am cunoscut. Nu am sa cedez chit ca voi ramane singura intr-o lupta neintemeiata.
Inca ma mai trezesc murmurand numele tau, dorind sa te mai am in bratele mele macar o data.
Vorbeam mult si nimeni nu ma intelegea. Vorbeam in dodii uneori amestecand cuvintele, cautandu-le corespondente in alte limbi. Parul imi cadea neglijent in ochi si radeam zbuciumat asa cum soarele se chinuie sa iasa din nori dupa furtuna. Vorbeam mult si inca mai aveam atat de multe de zis. Ramaneam fara aer si radeam. Radiam pe langa mine energie si miros de boabe de cafea proaspat macinate. Vorbeam ca niciodata fara sa ma gandesc ca cineva, tinand pasul cu mine va putea sa descifreze din toate acele cuvinte insasi mesajul pe care involuntar il transmiteam. La un moment dat am tacut si am simtit cum Universul in jurul meu se misca cu repeziciune. Toti cei ce pana acum erau inghetati si inerti langa mine se miscau cu o viteza extraordinara, si ma chinuiam sa tin pasul cu ei. N-am incetat sa zambesc. In multimea aia in continua miscare erai si tu. Si am tipat sa te opresti, dar in zarva aia nu m-ai auzit. Am alergat dupa tine nebuneste sperand ca te vei opri, dar tu inca mergeai pe drumul tau. Cuvintele mele, gandurile mele frenetice, gesturile mele nu puteau distruge spatiul dintre noi, nu puteau ajunge pana la tine. Am tras aer puternic in piept, am numarat pana la 3, mi-am incuiat gandurile si cuvintele si am inceput din nou sa alerg. Erai cat mai aproape iar cand te-am gasit te-am apucat de mana si m-am oprit in fata ta. Vorbisem mult, prea mult si prea zgomotos incat dintr-atatia nu am putut sa te aud cum la randul tau ma strigai. Cand am ajuns in dreptul tau te-am sarutat. Te-ai oprit si m-ai privit ca si cum m-ai fi intampinat dupa o prea lunga si dureroasa despartire. De atunci nu mai vorbesc atat de mult. Las cuvintele sa treaca pe langa mine , ma chinui sa opresc, las energia lor sa se consume intr-un sarut si nu intr-un sunet. Si parca acum inteleg mai bine lumea, te inteleg mai bine ... ....
[P.S: un mix foarte bun al melodiei ii apartin celor de la Junkie XI..enjoy:*]
Noh pe bune ca sesiunea de vara e o corvoada. E imposibil sa te concentrezi pe asa o vreme frumoasa. Nu am chef de absolut nimic. E teroare mare. In afara faptului ca toata ziua stau si tanjesc sa ies p'afara (desi ajung ca trista sa ma invart singura ca titirezul prin casa la sfarsit), nu pot sa dorm. Adorm pe la vreo 3 -4 si ma trezesc pe la 10. Transpir si detest apa care curge de pe mine ca de pe calul asudat~X(. Cum naiba sa stai si sa te pui sa inveti nu stiu. E foarte greu chit ca ai 10 pagini sau 1000000 de pagini e cred aceiasi bataie de cap.
M-am gandit eu asa in timp ce incercam sa trag de un curs la un toolkit pentru sesiunea de vara:
1. Cola rece. Multa Cola rece. It's a must. 2. 3 in 1 merge cu cola, ne tine awake si merge la pauze. 3. Un caiet si un creion pentru scheme si chestii ca sa notam pe parcurs sa tinem mai bine minte. 4. "Biletelele minunate"(de asta va povestesc eu altadata) ca sa mai punem cate o intrebare sa radem la fiecare curs finalizat. 5. Fara calculator! Sincer e o ispita destul de buna ca mereu tinzi sa intrii pe mess cu pretexte self-indulging gen...eee sa vad daca a intrat .. sa vad cine mai e..poate fac rost de cursul x... No internet! Cu cat merge netul mai prost cu atat suntem mai bine motivati. 6. Telefonul. Trebuie sa fie langa noi. Mai trimitem un sms , mai facem o pauza de barfe la 3 in 1, ne mai uitam la cateva poze , mai citim cate un mesaj care ne face sa zambim, mai dam un beep. 7. Lumina naturala pentru introvertiti( care invata dupa cate se spune cel mai bine dimineata, la amiaza si in timpul zilei) si liniste deplina pentru extravertiti( care retin usor noaptea). 8. Un lucru important e sa evitam excesele. Nu va fortati incercand sa invatati tot deodata. Nu va luati din timpul rezervat meselor ca sa invatati. Am citit undeva ca e foarte bine la fiecare ora de studiu sa se faca o mica pauza. Merita sa incercati.
Cam atat de la mine. Daca reusesc sa ma mobilizez si sa termin sesiunea cu 10 asa cum mi-am propus e clar ca toolkitul meu e util si merge aplicat. Acum am sa inchid compul desi sunt foarte tentata sa raman(got my own reasons). Spor la citit si bafta multa la examene.
Incercam sa gasesc raspuns sufletului meu, Care se zbatea neputincios sa scape, sa respire, Sa se opreasca din vibrat….
Incercam sa descifrez, Bataile surde ale inimii , Care statea sa-mi sparga pieptul si Care avea propriul ei cod sa –mi spuna, Ca de fapt, Tot ce doare, Ce apasa greu si ma face sa uit sa fiu, Este nevoia de tine ce ma arde, Si orice as face,cu toata apa din lume, Nu pot sa o sting…
ah nuuu... am plans iar ca o baba la Crazy and Beautiful, nu trebuie sa ma mai uit la el cand sunt in stari de astea emo ca imi aduc aminte de toate supararile;));)). For those who still not kno'.. Crazy and Beautiful is one of my all time favourite movie.
Si dupa ce l-am revazut nu pot decat sa ma intreb semi-patetica asa cum sunt cu ochelarii pe jumatatea nasului si cu ochii mici mici si rosii...: In viata mea oare cine o sa faca un pic de ordine?
E doar o slabiciune de moment, o sa ma ridic pana dimineata pe picioare. Deocamdata vreau sa stau asa , sa ascult de vreo 10 ori melodiile din film, sa vad imaginile alea toate in minte. Poate am sa-mi fac o cafea si o sa mananc ceva dulce ca maine am cursuri de citit. ... [o sa va dau si voua cateva melodii ca's darnica helloooooo.. Nopate buna mes infidels pe bune ca je vous aime..]
When we two parted Insilence and tears, Half broken-hearted, To sever for years, Pale grew thy cheek and cold, Colder thy kiss; Truly that hour foretold Sorrow to this. The dew of the morning Sank chill on my brow It felt like the warning Of what I feel now. Thy vows are all broken, And light is thy fame: I hear thy name spoken, And share in its shame.
They name thee before me, A knell to mine ear; A shudder comes o'er me Why wert thou so dear? They know not I knew thee, Who knew thee too well: Long, long shall I rue thee Too deeply to tell.
In secret we met In silence I grieve That thy heart could forget, Thy spirit deceive. If I should meet thee After long years, How should I greet thee? With silence and tears.
*
Love
by Pablo Neruda
What's wrong with you, with us, what's happening to us? Ah our love is a harsh cord that binds us wounding us and if we want to leave our wound, to separate, it makes a new knot for us and condemns us to drain our blood and burn together.
What's wrong with you? I look at you and I find nothing in you but two eyes like all eyes, a mouth lost among a thousand mouths that I have kissed, more beautiful, a body just like those that have slipped beneath my body without leaving any memory.
i know everything about you. U know everything abot me. Know everything about us..
Am sa stau langa buzele tale inca putin Am sa ascult aceleasi povesti de care inca nu ma satur Pana ai sa ma alungi Pana cand nu ai sa mai ai nimic de povestit. * In parul meu se va impleti ploaia Eu tot am sa stau sa ascult Si sa astept Alte povesti. * In noi o sa bata alte inimi Poate ne vom uita de tot Chipurile, gesturile, tempo-urile. Sau poate vom ramane Unul pentru altul Mereu acelasi punct cardinal ce nu se schimba niciodata.
So. Da azi a fost o zi faina , desi a trebuit sa ne prezentam chez l'Universite de la ora 10. M-am trezit frumusel la 8, m-am dus mi-am luat cartea ca de mult tineam sa o citesc si apoi am venit acasa. Dupa ce am schimbat vreo 2 tinute si eram hotarata sa-mi iau sacou, Dariuca m-a anuntat ca vine in sacouas asa ca n-am mai ezitat. Cafea bineinteles si multa voie buna desi am intrat in sala aia de curs cu un sentiment ciudat care a trecut dupa cateva secunde. Desi am plecat home singura si imi uitasem ipodul acasa, am mers asa fara sa ma mai gandesc la ale mele. Cand era drumul tot mai singuratic , trece pe langa mine un baiat de varsta noastra, se opreste(mi-am zis ca e obsedat de ala cu glume proaste asa ca nu l-am privit prea mult) si imi spune cu un tremur timid in voce:"-Esti cea mai frumoasa parte a zilei de azi" si a plecat rosit un pic in obraji. Nici nu prea stiam ce sa zic. Recunosc m-am simtit flatata, m-am simtit ciudat pentru ca nu-i puteam spune asa cum fac de obicei :"-Stiu", si oricum chestiile astea nu ma mai incalzesc de mult pentru ca sunt in definitiv pretexte ieftine de a agata. Am plecat mai departe cu un zambet de copil care inca mai dainuie in coltul buzelor mele. Si desi nu am idee cine era baiatul respectiv, un lucru e clar: Mi-a facut ziua mai buna!..
Super. Un film pe care multi il ocolesc din cauza ca pare plictisitor. Ei bine, m-am uitat la "My blueberry nights" si parca am lasat un pic din furia pe care o aveam in suflet, sa-mi alunece prin pori, afara, impreuna cu raceala. Mi-a placut foarte mult loialitatea lui, si modul in care a vazut cat de deosebita e. 2 povesti de dragoste din care una nefericita si povestea care se termina normal, in mod fericit. La prima poveste mi-a placut momentul cand ea si-a dat seama ca lipsa lui efectiva si ireversibila o doare mai tare decat orice altceva pe lume. Iar la a doua mi-a placut delicatetea lui si modul in care a asteptat-o. Stiu ca e doar un film. Stiu ca de multe ori nu se intampla totul chiar asa, o simt pe pielea mea in fiecare zi. Trebuie sa recunosc ca eram sceptica la inceput, credeam ca nu am nevoie de asta la modul in care ma simt, insa cred ca mi-a facut mai mult bine decat orice altceva, pentru ca m-a facut sa incep din nou sa cred ca undeva, acolo exista dragoste pentru toti. Acea dragoste neconditionata, constient impartasita, care nu e complicata si care trece dincolo de orice bariera. O dragoste in care cuvintele exista pentru a fi spuse, respectul exista pentru a te tine lucid..iar sentimentele sunt..sincere. .. Cam atat. Sper sa va placa si voua la fel de mult.
Minunat. Imi cedeaza organismul. O simt cu fiecare celula. Am racit. Ma doare capul, ieri pentru prima data in viata mea am purtat ochelarii in oras, cand ii dadeam jos ameteam, vedeam totul parca eram high si nu era intocmai o chestie placuta. De dormit dorm mai rau ca un sac de cartofi, parca e totul intentionat sa am timp sa ma gandesc mai mult , iar cand adorm ma foiesc pe fiecare parte pana ce reusesc sa prind cateva ore de somn. Pastile nu pot lua, cafea nu pot sa beau ca inca mai are efectul de a ma tine treaza. Crappy , terrible week.
