Nici nu stiu cand a venit vineri, cand a mai trecut o saptamana. Desi ma doare capul ingrozitor de doua zile incoace, ma simt linistita, simt ca vreau sa dorm, sa recuperez toate orele care au ramas "neacoperite".
Mi-am pus city and colour si impreuna cu sfanta cafea si ceva dulce migrez spre alte taramuri. Langa mine, in gandurile mele sunt toti cei pe care ii iubesc, si chiar si cei pe care i-am iubit. Pentru ca nu mai e mult pana la 20, cred ca ar trebui sa fac un raport si sa vad cam cum a fost pana acum. Stiu, nu se merita sa privesti decat inainte, dar totusi sunt unele lucruri din trecut pe care nu le pot lasa in urma pentru ca le simt cum ma trag de maneca si asteapta sa fie redescoperite, retraite.
Am sa fac raportul, insa am sa-l tin numai pentru mine ca pe cea mai intima marturisire... Pana atunci mai ascult o melodie, ma pun in pat si imi amintesc de anul trecut, de acum doi ani si visez la cum as vrea sa fie timpul care urmeaza..
[Your words are like knives
They peel my skin and pierce my soul...
Your body will burn tonight...
Though your heart may still remain cold
*The Sheets are stained with...
Memories of your kiss
Now this is all I have
Paper and pen to remember you with...]
1 comentarii:
ma bucur ca pentru tine cafeaua e sfanta:)) da,intr-adevar,nici nu stim uneori cum trece timpul pe langa noi..
Trimiteți un comentariu