cateodata nu mai e loc..

De fiecare data sarbatorile m-au facut sa ma simt ciudat. Poate ca e din cauza ca inca nu stiu cum ar trebui sa ma bucur de ele. Stiu ca suna oarecum melodramatic sa spun asta, dar cred cu tarie ca sunt una dintre acele persoane pentru care nimic nu este complet decat daca totul este perfect. E un pic tragic sa mai incerci cand stii ca totusi nimic din lumea asta nu va iesi ca la carte chiar daca ai planificat si te-ai gandit de 1000 de ori inainte, cu toate astea eu inca mai fac lucrul asta.

In ultima perioada m-am simtit un pic ciudat. Mi-am amintit de anul trecut pe vremea asta, de acum 2 ani pe vremea asta si tot asa. Este uimitor cum memoria mea inca mai pastreaza detalii dintre cele mai nesemnificative legate de acele timpuri, insa nu'si poate aminti numele acelei melodii care mi-a placut acum 2 zile.. 

Cred ca cine a zis ca timpul nu se intoarce s-a inselat si as putea sa demonstrez teoria asta pe baza ultimelor zile care m-au pus fata in fata cu situatii si sentimente pe care le-am evitat sau nu am avut ocazia sa le traiesc in trecut. Una din acele situatii ar fi impodobirea bradului de Craciun. Nu-mi amintesc sa fi avut Brad in ultimii 10 ani desi am ravnit destul de mult dupa unul. Anul asta voi avea brad, un brad superb si des pentru care imi voi consuma o zi intreaga sa-l impodobesc si restul zilelor de Craciun sa-l privesc. Am sa gatesc pentru tata si pentru Marusia, am sa merg la mamaia si am sa mananc turte, am sa-l colind pe tataia si am sa incerc sa fac ca sarbatorile astea sa compenseze pentru toate celelalte de care nu am stiut sau nu am avut ocazia sa ma bucur indeajuns.

Anul asta desi mi-a mers bine cu facultatea, nu prea am nimerit-o la capitolul viata personala. M-am agatat de niste utopii si m-am angrenat in mecanisme care m-au obosit si m-au facut sa simt la final, ca in inima mea nu mai e loc pentru iubire. Cateodata asta e riscul pe care toti ni-l asumam cand facem decizii referitoare la prioritati. Alegem sa ne investim toate resursele in atingerea unui anumit scop, si uitam de toate celelalte lucruri la care trebuie de asemenea sa muncim pentru a fi completi. La final, cand tragem linie, oricat de mult am vrea sa adaugam acea energie sau acele cuvinte, se intampla ca tot spatiul sa fie acaparat de lucruri mai putin necesare, se intampla ca pur si simplu sa nu mai fie loc. .. Eu nu stiu cum sa imi fac loc pentru inima si nici nu mai am curajul sa fac asta, si desi simt ca este un lucru necesar pentru mine in momentul de fata, reusesc sa am rabdare tocmai pentru ca sunt constienta ca lucrurile marete nu se intampla niciodata peste noapte..

Noapte buna infidels..

Love.