Insight

Sufletul meu e o casa
In care in functie de anotimp
Mai locuieste cate cineva.

Focul din semineu
Se aprinde destul de greu,
Se stinge lent,
Si nu a cunoscut nici azi 
Combustia spontana.

Nu am prea mult mobilier si nici rame
Din care sa zambeasca dezinvolt
Vreo prezenta.
Despre casa mea, as putea sa spun ca nu are acoperis
Si tocmai de asta la furtuna
Se umple de picaturi de ploaie,
Care darama putin cate putin
Strania ei fundatie.

Pana acum au trecut vremuri grele,
Dar casa mea,
Inca sta in picioare.

Sufletul meu e o casa cu o singura camera,
In care in functie de anotimp
Se mai refugiaza cate cineva.
Nu ma inconjor cu garduri
Si nici cu restrictii mazgalite pe bucati vopsite de tabla.

Pana acum am fost o gazda buna,
Dar chiar si asa nu am putut tine prea mult timp calatorii
Care dupa sederi scurte
Si-au sters picioarele pe presul de la intrare
Pe care scrie : "Bine ai venit!"
Si apoi.. au plecat.

Stiu,
Unele povesti sunt sezoniere.
Inainte sa-ti dai seama ca ar trebui sa te bucuri mai mult..
se termina.
Alte povesti, mai dureroase
Ne tin ancorati o viata intreaga
Ne fac chiar sa ne sfarsim...
Inaintea lor.

Eu nu sunt nimic mai mult
Decat un narator indecis
Care numara 
Pe degetele de la o singura mana,
Oamenii care pleaca
Si care se intorc
Doar pentru a pleca din nou.

City and colour-like knives