Maine anul se 'noieste

Nu vreau sa creez un precedent postand un articol care poarta acelasi nume ca o postare de acum un an.. dar nu stiu ce titlu sa-i pun. Urasc sa pun titlu.

Nu stiu cand am sa pot tine pasul cu trecerea timpului. Incerc sa ma gandesc la anul asta, care maine dupa 00:00 o sa fie deja "anul trecut" si imi vin in minte toate lucrurile care s-au petrecut in acest timp.

Am avut cam de toate: some fun, some stress, some cold case love, some hot love...

Inca nu stiu sa raspund la intrebarea :" Cine sunt EU?"  si lucrul asta imi provoaca o confuzie iremediabila. Nu stiu inca de ce pun atat de mult accent pe asta, am o viata inainte sa ma descopar asa cum nu m-am descoperit pana acum. Un lucru care imi e clar e ca anul asta am citit destul de mult, am aflat unele lucruri noi, si am fost mult mai calculata decat in alti ani.  Mi-am facut multi prieteni noi si am calatorit un pic. Sper ca in 2010 sa calatoresc si mai mult:D...

Astazi desi m-am epuizat mai mult decat intentionam la bucatarie, ma simt oarecum ok. Am pierdut ora de somn de la 19:00 datorita baietilor care au venit cu capra zguduind cu bataile lor podeaua apartamentului, da cred ca o sa dorm bine la noapte. Poate asa recuperez si pentru ultimile 2 seri.

Mi-ar placea sa fiu un pic mai spirituala la sfarsit de an dar de data asta trebuie sa recunosc ca mi s-au cam epuizat bateriile de lirism si emotie care ma alimentau la inceputul anului trecut.. n-am cuvinte mari si nici maxime de om intelept petrecut cu rost de toate zilele anului care apune dar am repere care imi pot aminti peste 10 ani  cum era viata mea la 19 ani, cum iubeam la 19 ani, cum petreceam, cum plangeam, cum invatam... 

Nu mi-a placut niciodata sa-mi fac planuri sau sa ma programez. Nu stiu cum o sa fie viata mea peste 5 ani si nici nu vreau sa incep sa fac diagrame si scheme care oricum sunt relative.. dar daca am vreo dorinta pentru noaptea de anul nou.. imi doresc sa aud un simplu : " Te iubesc.." asa cum mi-am dorit in fiecare an sa aud.

La multi ani infidels.

Va pup :*

Why do people have to decide for themselves?

Lucrul pe care il detest cel mai mult(cateodata) la natura umana este liberul arbitru. Stiu ca este o slabiciune din partea firii mele sa zic asta, si poate chiar o fuga de responsabilitati, da am observat ca noi, oamenii(eu) tindem sa complicam lucrurile, sa vedem anumite aspecte ale unei situatii care de fapt, nu exista.

E o mare durere de cap atunci cand trebuie sa decidem ceva. Mereu ramane alternativa scoasa din ecuatie care ne face cu ochiul determinandu-ne sa regretam oarecum alegerea facuta(care initial dupa analize anterioare era cea mai buna). 

Nu ma simt ca la 20 de ani, nu ma simt ca la 18 ani. Uneori am o gandire de octagenara trecuta de nebunia tineretii si frenezia deciziilor luate in graba care desi nu's cele mai bune sunt cele mai satisfacatoare, iar alteori ma ascund ca un copil in spatele sifonierului de haine, asteptand-o pe mama sa decida cu ce haine ma imbraca azi... mereu ma imbraca cu cele mai aiurea haine, dar cel putin daca intorcea cineva capul pe strada dupa noi, nu dadea nimeni vina pe mine pe bad clothing  choice.

Liberul arbitru nu ne ofera libertate. Ne ofera frustrare. Libertatea e inselatoare pentru ca e asa cum zicea si Noica, deschiderea care inchide. Sa explic si de ce are dreptate: pentru ca suntem liberi sa decidem pentru noi, insa de indata ce am ales intervine si costul de oportunitate si responsabilitatea de a ne tine de ce am hotarat.. 

Stiu ca acum sunt subiectiva si ca in curand am sa depasesc etapa asta incerta si am sa revin cu picioarele pe pamant. Stiu totodata ca deciziile pe care le iau nu sunt intotdeauna cele mai corecte, insa incerc pe cat pot eu sa ma tin de ele si sa nu caut vinovati in jur pentru tot ce aleg pentru mine. Mi-ar placea in schimb sa am o voce a constiintei mai puternica si mai hotarata care sa imi confirme(si sa-mi repete daca se poate) ca drumul pe care am ales sa merg este cel mai corect drum pe care puteam sa-l aleg din toate.

Cel mai mare inamic al ratiunii este inima. Pentru ca deformeaza si intervine in cele mai inoportune situatii. Mereu m-am considerat cat de cat cerebrala desi am stiut ca asta ma costa spontaneitatea si bucuria greselilor marunte. Desi nu regret nimic din tot ce a fost pana acum( si au fost cateva alegeri gresite care au potential mai mult decat suficient de a putea fi regretate) sunt constienta ca singurul lucru care ma impiedica sa vad ca imi pare rau este orgoliul meu si incapacitatea de a recunoaste ca nu am procedat corect intr-o anumita situatie. Orgoliul nu este un lucru rau atat timp cat nu lucreaza impotriva ta, atat timp cat nu te impiedica sa alegi din incapatanare stupida ceea ce tu in sinea ta stii ca e cel mai corect si mai bun pentru tine.

Intr-un glob de cristal in care esti inconjurat numai de zapada artificiala care graviteaza pe unde muzicale, esti protejat de mediul extern care ar putea inhiba cu totul, la cea mai mica crapatura, echilibrul din glob. Intr-un val de ignoranta in care nu stii nimic despre  tine, despre asteptarile tale, despre lume, despre rau sau despre bine si despre tot ce exista independent de minuscula ta existenta, ai putea lua, fara indoiala cele mai echitabile si mai corecte decizii. Din pacate nimeni nu traieste izolat, intr-un glob de cristal sau infasurat de un val de ignoranta. Nimeni nu este tabula rasa ci doar un cumul de constiinte interiorizate involuntar care apasa si apasa chiar si atunci cand decizi ca in drumul tau mai trebuie facut un pas in plus sau ca pentru a ajunge acasa este nevoie de un pas inapoi...

Amintiri din alte timpuri de Craciun

Recunoasteti personajul?

In Ajun..

Christmas Glitter

 

Craciun fericit tuturor>:D<

Christmas Party

Mi-ar fi practic imposibil sa scriu acum cat de tare m-am distrat aseara. A fost pentru prima data cand am fost OC , si desi stiam ca o sa iasa totul ok, nu stiam ca o sa fie totusi atat de bine.

Christmas Party-ul de anul asta a fost un succes datorita noua, a oamenilor care au venit si a eforturilor pe care le-am depus in echipa. A fost placut sa fac asta alaturi de voi guys. Sunt mandra de noi, si cred ca o sa fie greu pentru cei de anul viitor care vor fi organizatori sa ne depaseasca!>:)

Si chiar daca nu ma imaginam maturand si spaland podelele de la Pestera la ora 3jumate dimineata, cred ca asta a facut parte din tot farmecul sarcinii de OC.

Noaptea in sine a fost geniala de la inceput si pana la sfarsit, am dansat pe rupte (chiar si pe bar:))), am ras, am baut si ne-am simtit bine...

Stiu sigur ca toti s-au simtit ca mine si tocmai de asta nu mai cer fb.

Pozele sunt mai jos in cazul in care v-am facut curiosi.

Va pup infidels.

Enjoy and love..

Best party eva'

1,2,3

Mi-e dor de tine..

*

*

zbaaaaang

Numai ce am terminat de desenat si nu stiu ce m-a apucat asa o stare ciudata si o durere de cap cum n-am mai avut de mult. Imi place atmosfera din casa, imi plac cariocile si creioanele mele colorate insirate toate pe birou, imi place noua lampa care imi lumineaza mult mai bine camera si pe care am montat-o in dimineata asta impreuna cu tata, imi place paharul in care am baut azi cafea de la Mc' si care acum are Pepsi in el, si desi nu's fan Mariah Carey  imi place melodia asta:

Nu stiu de ce ma afecteaza asa de mult cand o aud.. cred ca e doar un efect al replay-ului care se continua de mai bine de jumatate de ora. Si mie imi este greu sa spun : "La revedere.." iar cand reusesc din cele din urma sa spun asta.. parca se intampla ceva care readuce persoana respectiva inapoi in inima mea. 

Craciunul ma face sa ma comport ciudat. Parca le-as striga in gura mare tuturor celor din jur ca-i iubesc. Chiar imi imaginez cum ar suna cuvintele astea iesind din gura mea. E o imagine pe care mi-e oarecum dificil sa o construiesc pentru ca n-am mai spus asta de foarte mult timp. Mi-e cam dor sa adorm in bratele cuiva, sa simt ca'i apartin cuiva. Ma intreb cu teama daca peste 5 ani voi fi tot asa... gandindu-ma la template-uri pentru felicitarile pentru cei dragi, petrecandu-mi tot timpul liber desenand sau citind singura la mine in camera...nu e nimic rau cateodata in a fi singur doar ca daca se repeta de prea multe ori situatia, ajungi sa te obisnuiesti si sa preferi sa te izolezi decat sa iesi sa-ti faci de cap ca un nebun, sa te bucuri de toate momentele astea in care trebuie sa iubesti si sa te dai cu capul de pereti pentru cele mai neinsemnate greseli..

Si ca sa ies din starea asta am sa scriu despre ceva la fel de important in ordinea zilei si anume ziua de nastere a cumnatului meu. La multi ani Cz, sa cresti mare si destept si sa ai grija de Marusia ca altfel ii trimit pe Nutu si pe Sile ambii descendenti din clanul camatarilor sa te aranjeze si sa faca totul sa para ca un accident. Sper sa fii fericit si sa ai un mandat bun ca VP (:))).xoxo. Si desi n-are nicio legatura cu nimic din ce-am scris pana acum , melodia asta e pentru tine.. pentru ca'mi place mie si nu'i emo:D 

Enjoy and Love!

Nopate buna infidels..

cateodata nu mai e loc..

De fiecare data sarbatorile m-au facut sa ma simt ciudat. Poate ca e din cauza ca inca nu stiu cum ar trebui sa ma bucur de ele. Stiu ca suna oarecum melodramatic sa spun asta, dar cred cu tarie ca sunt una dintre acele persoane pentru care nimic nu este complet decat daca totul este perfect. E un pic tragic sa mai incerci cand stii ca totusi nimic din lumea asta nu va iesi ca la carte chiar daca ai planificat si te-ai gandit de 1000 de ori inainte, cu toate astea eu inca mai fac lucrul asta.

In ultima perioada m-am simtit un pic ciudat. Mi-am amintit de anul trecut pe vremea asta, de acum 2 ani pe vremea asta si tot asa. Este uimitor cum memoria mea inca mai pastreaza detalii dintre cele mai nesemnificative legate de acele timpuri, insa nu'si poate aminti numele acelei melodii care mi-a placut acum 2 zile.. 

Cred ca cine a zis ca timpul nu se intoarce s-a inselat si as putea sa demonstrez teoria asta pe baza ultimelor zile care m-au pus fata in fata cu situatii si sentimente pe care le-am evitat sau nu am avut ocazia sa le traiesc in trecut. Una din acele situatii ar fi impodobirea bradului de Craciun. Nu-mi amintesc sa fi avut Brad in ultimii 10 ani desi am ravnit destul de mult dupa unul. Anul asta voi avea brad, un brad superb si des pentru care imi voi consuma o zi intreaga sa-l impodobesc si restul zilelor de Craciun sa-l privesc. Am sa gatesc pentru tata si pentru Marusia, am sa merg la mamaia si am sa mananc turte, am sa-l colind pe tataia si am sa incerc sa fac ca sarbatorile astea sa compenseze pentru toate celelalte de care nu am stiut sau nu am avut ocazia sa ma bucur indeajuns.

Anul asta desi mi-a mers bine cu facultatea, nu prea am nimerit-o la capitolul viata personala. M-am agatat de niste utopii si m-am angrenat in mecanisme care m-au obosit si m-au facut sa simt la final, ca in inima mea nu mai e loc pentru iubire. Cateodata asta e riscul pe care toti ni-l asumam cand facem decizii referitoare la prioritati. Alegem sa ne investim toate resursele in atingerea unui anumit scop, si uitam de toate celelalte lucruri la care trebuie de asemenea sa muncim pentru a fi completi. La final, cand tragem linie, oricat de mult am vrea sa adaugam acea energie sau acele cuvinte, se intampla ca tot spatiul sa fie acaparat de lucruri mai putin necesare, se intampla ca pur si simplu sa nu mai fie loc. .. Eu nu stiu cum sa imi fac loc pentru inima si nici nu mai am curajul sa fac asta, si desi simt ca este un lucru necesar pentru mine in momentul de fata, reusesc sa am rabdare tocmai pentru ca sunt constienta ca lucrurile marete nu se intampla niciodata peste noapte..

Noapte buna infidels..

Love. 

In ziua in care am implinit 20 de ani

In ziua in care am implinit 20 de ani, afara era zapada. Zapada groasa, alba ca gandurile unui nou nascut, zapada care ma acoperea si se prindea in fiecare fir de par, pe care il lasasem sa-mi cada din fesul calduros.

In aceiasi zi am descoperit prieteni pe care ii stiam, prieteni pe care nu ii stiam, prieten vechi si prieteni noi. Mesajele , urarile lor m-au facut sa ma simt binecuvantata, norocoasa ca pentru ei  am reusit sa devin o persoana importanta , careia  ei i-au  rezervat cateva minute din ziua lor pentru a-i ura : "La Multi Ani".

In ziua cand am implinit 20 de ani, singurele cuvinte care imi rasunau in minte erau: "Nu ai citit suficient de mult...", ciudat, inima mea ma facea sa ma simt nu ca si cum nu as fi citit suficient de mult ci ca si cum nu as fi trait suficient de mult.

In ziua de 20 m-am simtit ca la 14 ani. Am avut aceleasi emotii, am muncit la fel de mult la tortul de "La Multi Ani", am raspuns cu aceiasi timiditate la urarile celor din jur. Cu toate astea, ziua de 20 a fost diferita de alte zile. Am simtit nevoia de caldura, de intimitate, o oarecare oboseala interioara care ma avertiza ca timpul trece mult prea repede.

Ziua in care am implinit 20 de ani a fost frumoasa si incarcata si le multumesc pentru asta celor dragi si prietenilor mei care m-au facut sa ma simt ca o vedeta. 

Desi ziua in care am implinit 20 de ani a fost ieri, eu inca mai am aceleasi emotii.

 

Cea mai frumoasa aniversare

Maine am sa am cea mai frumoasa aniversare. Si asta pentru ca am zapadaaaaa:X

Point the finger

Point the finger - Nadia Ali

*You can try to point the finger at me
But you knew this would happen
I would move on and find someone who would see
I was worth everything
I was worth everything
Don’t you agree?*

Scrisori

"Asta e prima scrisoare care ti'o trimit,am scapat de instructie stiu ca voi avea mai mult timp,o sa iti scriu mai des,sunt intr-un tren militar ne indreptam spre batalion foarte lent,sunt cel mai bine pregatit dintre toti,cred eu,maresalul a spus ca avem sanse sa ajungem repede acasa.Timpul trece foarte greu fara voi,am emotii,nu vreau sa stau mult,din orizont se aud sunete de bombardament,luminile bombelor pe cer,pamantul zguduit,o sa participam la eliberarea orasului,stiu ca nu va dura mult,suntem toti entuziasmati,doar veteranul Mircea e ganditor si se roaga tot timpul,tremura imi spune ca nu e cum cred eu,dar cred ca o sa ii ingropam in pamant sunt sigur pe mine si infanterie,am ajuns in prima statie suntem intampinati cu urari si multa lume parca am fii eroi,a venit si gazeta locala ne face poza generalul spune ca suntem foarte bine pregatiti,maine o sa ajungem la "ziua cea mare" asa ii spunem noi e linia de front,am sa iti trimit poza de la gazeta locala sa ma vezi in uniforma..am inteles ca sunt slabiti si au probleme.suntem de partea binelui am auzit in cazarma ca armata noastra e neinfranta.ard de nerabdare sa trag cu arma,trebuie sa inchei comandantul tipa trebuie sa plecam...sper sa iti dau si alte vesti bune,desi nu sunt plecat de mult timp imi e dor de voi..simt ca inebunesc.."

Dragul meu.

Timpul care a trecut in asteptarea randurilor tale m-a facut sa constientizez cat de aproape sunt sa te pierd. Ma trezesc in fiecare noapte speriata, rugandu-ma ca tie, acolo, sa-ti fie bine. Uneori am cosmaruri teribile care imi par atat de reale incat , de multe ori ma fac sa ma simt pe front aproape de tine, la fel de nerabdatoare sa trag cu arma, la fel de constienta de moartea care ne sufla rece in ceafa. 

Stiu ca nu a trecut atat de mult timp de cand ai plecat, insa iti simt lipsa mai mult ca niciodata. Incerc sa fiu puternica pentru doamna Toma care de fiecare data cand mai vede cate o stire vine alarmata crezand ca esti si tu implicat. Mi-e greu, pentru ca stiu ca pentru o mama un ceai de tei nu este suficient sa-i linisteasca bataile inimii cand  simte ca ceva se intampla cu fiul ei.

Imaginea pe care o construiesc gandindu-ma la tot ce te inconjoara si la tot ce simti clipa de clipa, ma face sa ma infior si sa-mi doresc sa fii aici sa te strang in brate. Aseara ne-am adunat toti si am vazut din nou filmarea de la nunta noastra. Sunt mandra de tine si de omul de onoare care  dovedesti a fi in fiecare secunda.. Am incredere ca veti elibera oamenii care v-au asteptat si v-au intampinat cum trebuie: ca pe niste eroi, pentru ca in definitiv asta sunteti. Am incredere ca o sa-i salvezi, asa cum m-ai salvat si pe mine, in fiecare zi...

*

"A trecut foarte mult timp de cand nu ti'am mai scris,dar acum am timp sunt de garda,am sa iti spun ce sa intamplat.
Au fost 4 patrule,toti au stat de garda acum e tura mea,e dureros sa stiu ca nu te'am vazut de atata timp sunt si cativa imbracati in spate in haine de strada,militari ai armatei din care fac parte se pregatesc parca de parada,astia's bocanci,asta e uniforma,astia e munitia,uniforma nu e asa frumoasa precum ma asteptam,arma si restu echipamentului e destul de greu nu cred ca pot face fata eu si batranu Mircea stateam de vorba si mi'a spus ca deviza e sa te sui in tanc si sa tragi cat vezi cu ochii,nu se tine cont de morti,eu cred ca el incearca doar sa ma sperie..,dar pana atunci trebuie sa trec de mancarea inutila mancarea de dupa 3,la noi in unitate daca nu risti,risti sa fi tras la sort,mai am cateva luni sunt din vechea garda...harti ale razboiului doru de tine chinul din mine sunt doar ecouri ale razboiului.."

*

Dragul meu,

Am plans cand am citit ultimile randuri, pentru ca am simtit dezamagirea in cuvintele tale. Amandoi stim ca razboiul intotdeauna este mai rau si mai crud decat pare, iar viata de cazarma la fel. Nu pot lasa deznadejdea sa ma cuprinda tocmai acum. Trebuie sa fii puternic(regret mai mult ca oricand ca nu iti pot sopti asta la ureche) si sa te gandesti la noi, cei care te asteptam si ne rugam ca din toate acele gloante, care cad ca o furtuna devastatoare, sa nu fie niciunul cu numele tau incrustat pe el.

Am gasit acum doua zile in dulapul nostru de haine, tricoul pe care obisnuiai sa-l porti in fiecare seara de joi cand jucai baschet in curtea din spatele casei. Avea mirosul tau in fiecare fibra si nu m-am putut abtine sa nu ma imbrac cu el inainte de a ma aseza in pat sa dorm. Dimineata, te-am simtit langa mine mai mult decat oricand insa cand am deschis ochii era acelasi spatiu gol, pe care numai trupul tau, de care imi este atat de dor, il poate ocupa...

[Va urma]

2day

Astazi.

Astazi nu a fost o zi prea buna. A fost una din zilele alea in care m-am trezit greu dupa o noapte de cosmaruri. Imediat ce m-am ridicat din pat, mi-am insusit zambetul de zi cu zi si am plecat spre facultate unde involuntar am facut exces de cafea.

Astazi a fost o zi obositoare, o zi in care am retrait fara sa vreau unele sentimente peste care, in naivitatea mea, am crezut ca am trecut.

Astazi mi-am dorit sa plec cat mai departe de toata lumea, sa stau singura, sa nu ma cunoasca nimeni, sa nu ma intrebe nimeni nimic. 

Astazi desi nu simteam nevoia, am zambit.

Insight

Sufletul meu e o casa
In care in functie de anotimp
Mai locuieste cate cineva.

Focul din semineu
Se aprinde destul de greu,
Se stinge lent,
Si nu a cunoscut nici azi 
Combustia spontana.

Nu am prea mult mobilier si nici rame
Din care sa zambeasca dezinvolt
Vreo prezenta.
Despre casa mea, as putea sa spun ca nu are acoperis
Si tocmai de asta la furtuna
Se umple de picaturi de ploaie,
Care darama putin cate putin
Strania ei fundatie.

Pana acum au trecut vremuri grele,
Dar casa mea,
Inca sta in picioare.

Sufletul meu e o casa cu o singura camera,
In care in functie de anotimp
Se mai refugiaza cate cineva.
Nu ma inconjor cu garduri
Si nici cu restrictii mazgalite pe bucati vopsite de tabla.

Pana acum am fost o gazda buna,
Dar chiar si asa nu am putut tine prea mult timp calatorii
Care dupa sederi scurte
Si-au sters picioarele pe presul de la intrare
Pe care scrie : "Bine ai venit!"
Si apoi.. au plecat.

Stiu,
Unele povesti sunt sezoniere.
Inainte sa-ti dai seama ca ar trebui sa te bucuri mai mult..
se termina.
Alte povesti, mai dureroase
Ne tin ancorati o viata intreaga
Ne fac chiar sa ne sfarsim...
Inaintea lor.

Eu nu sunt nimic mai mult
Decat un narator indecis
Care numara 
Pe degetele de la o singura mana,
Oamenii care pleaca
Si care se intorc
Doar pentru a pleca din nou.

City and colour-like knives

..

Nadia Ali - People

You talk too much.
Maybe that's your way
Of breaking up the silence
That fills you up.
But it doesn't sound the same
When no one's really listening

pozi

Cu Mihai la o Perinita:*:*

Probabil va mira tinuta mea deloc de petrecere, insa eram in timpul sex change party-ului, iar eu purtam blugii lui Drogg si hainele cele mai largi pe care le luasem de acasa. Partea cea mai ciudata e tipul gras cu spatele plin de par imbracat in femeie, pe care l-am taiat de dragul vostru din poza.

[Beautiful moments ..]

Ha

Sfarsit de saptamana

Nici nu stiu cand a venit vineri, cand a mai trecut o saptamana. Desi ma doare capul ingrozitor de doua zile incoace, ma simt linistita, simt ca vreau sa dorm, sa recuperez toate orele care au ramas "neacoperite".

Mi-am pus city and colour si impreuna cu sfanta cafea si ceva dulce migrez spre alte taramuri. Langa mine, in gandurile mele sunt toti cei pe care ii iubesc, si chiar si cei pe care i-am iubit. Pentru ca nu mai e mult pana la 20, cred ca ar trebui sa fac un raport si sa vad cam cum a fost pana acum. Stiu, nu se merita sa privesti decat inainte, dar totusi sunt unele lucruri din trecut pe care nu le pot lasa in urma pentru ca le simt cum ma trag de maneca si asteapta sa fie redescoperite, retraite.

Am sa fac raportul, insa am sa-l tin numai pentru mine ca pe cea mai intima marturisire... Pana atunci mai ascult o melodie, ma pun in pat si imi amintesc de anul trecut, de acum doi ani si visez la cum as vrea sa fie timpul care urmeaza..

[Your words are like knives
They peel my skin and pierce my soul...
Your body will burn tonight...
Though your heart may still remain cold

*The Sheets are stained with...
Memories of your  kiss
Now this is all I have
Paper and pen to remember you with...]

mai e un pic pana acasa

Pe drum nu e nimeni.

Cateva mahalale umede, luminate sumbru de sub candelabrele vechi inalte si ruginite pe alocuri de la apa ploilor care le-au petrecut de-a lungul veacului. Namol, garduri de case vopsite in verde, si  caini care latra lugubru la luna.

Trece o masina. Cauciucurile se lovesc de pamant ca si cum ar turti sub greutatea lor intreaga suprafata a pamantului. Un caine negru , slab si schiop latra ragusit la roata masinii, alergand in zadar vreo 5 metrii in urma ei. Trece si se pierde in fundul strazii care da spre bulevardul cel mare.

Zgribulita in haina mea de stofa maro incerc sa-mi gasesc drumul spre casa. Parca niciodata nu a fost mai lung. Nu e frig da nici nu e cald. Cu capul ascuns in gulerul trenciului incerc sa-mi amintesc cum sa respir. Aerul e rece si umed. Il simt cum se scurge in plamanii mei ca un gaz inabusitor. E unul din momentele in care regret ca nu  fumez. Ma si vad stand pribeaga la un colt de bloc vechi de 20 de ani, fumand interesant ultima tigara. Degetele imi tremura, picioarele se incruciseaza, spatele nu e drept. Daca m-ar intreba cineva cum ma vad asta cred ca ar fi raspunsul meu: fumand singura, o ultima tigara la colt de bloc pe o strada singuratica , murdara si plina din cand in cand de latratul solitar al unui caine schiop.

Cu capul in gulerul hainei maro imi vad mai bine picioarele. Bocancii mei au culoarea argilei vara. Argila ma linisteste pentru ca-mi creaza starea de omogenitate. Toti suntem facuti din lut.

Cerul e senin. Deasupra mea se vede luna care sfideaza intunericul din jur. Ridic capul sa o privesc mai bine si mi se pare ca aduce cu o femeie care sta incruntata. Are cateva riduri acolo unde i se intalnesc sprancenele si pometii par supti ca si cum de atatia nervi a avut un spasm si a ramas incremenita pentru totdeauna. Partea intunecata ii cade ca o basma neagra peste ochiul stang. Ma intreb : Oare  luna poarta doliu?.

Nu stiu de unde vin, dar parca nu mai am mult pana acasa, unde stiu ca ma asteapta cineva. Nu stiu cat e ceasul. Poate sa fie ora 19:00 sau poate sa fie miezul noptii. Iarna intunericul are aceiasi intensitate. As fi impartit ultima mea tigara cu tine daca m-ai fi adus pana in fata blocului si ti-as fi spus poate "ramai cu mine" daca mi-ai fi dat macar o data de inteles ca iti doresti sa ramai... 

Namol, garduri de case vopsite in verde,caini care latra lugubru la luna.. eu ce culoare am pe dinauntru? 

Mai am un pic pana acasa. Imi  scot mainile din buzunar si le incolacesc in jurul trunchiului ca intr-o imbratisare. E cea mai trista imbratisare pentru ca mimeaza o pseudo prezenta... singurul lucru real e intunericul care cade si cade si cade...

*

-Mi-ar fi placut sa mai stam la povesti. Uneori amintirile din copilarie mi se pare ca sunt singurele care ne unesc... amintirile si cafeaua pe care uneori o imparti cu mine.

-Vorbesti prostii.

-Tu taci..

-Ce-ai vrea sa-ti spun? Stii ca nu's genul sa am mereu o intrebare de pus.

-As vrea sa-mi spui ca ti-e frica..

-De ce sa-mi fie frica?

-De mine..

-....

1 decembrie, NPS 2009 si altele

Da, stiu ca am cam abandonat in ultima vreme blogul, da fara sa par cinica si aroganta chiar am fost ocupata.

Incepand de miercuri am fost la Amara unde m-am distrat si am cunoscut multa lume noua. Mi-am facut o gramada de prieteni pe care abia astept sa ii vad si am invatat unele lucruri destul de interesante. Desi experienta cu mancarea nu a fost una chiar pe masura asteptarilor, am recuperat din plin cand am ajuns acasa. Urmeaza sa postez niste poze ca sa vedeti cam cum mi-am facut de cap. All in all NPS 2009 really was a godlike experience.

Trecand la numarul 2 in agenda, sarbatorile Galatiului nu m-au dezamagit atat de tare pe cat ma asteptam. Poate ca socul a fost mai putin puternic datorita faptului ca m-am distrat cu veveritele mele si ne-am dat in toate chestiile posibile si imposibile: ciocan, fifi dance, rocker , caracatita si asa mai departe.

Daca tot am amintit de Sarbatori tre sa-i zic inca o data la multi ani lui Andrei {avem motiv dublu sa sarbatorim}.

Chestia mai naspa, ca tre sa fie una calda si una rece, e ca azi am avut primul partial. In ultima vreme am o presiune enorma pe umeri, cred ca ma ambitionez prea tare si ma fortez, ar trebui sa iau lucrurile mai usor, sau cel putin sa ma organizez mai eficient. I have no fears in orice caz.

O alta chestie buna e ca in perioada asta a anului se pare ca imi culeg roadele de pe anul trecut, roade care ma ambitioneaza sa incerc pe cat pot eu sa ma mentin pe caleade pana acum. Dar sa nu credeti ca numai scoala e de domeniul intereselor mele. Cred ca e de vina perioada asta a anului care ma face sa-mi doresc sa-mi planific toate zilele pana la revelion. (Eu oare unde am sa petrec de revelion?).

Un alt lucru important de care vroiam sa amintesc e ziua de 1 Decembrie , pe care desi am lasat-o sa treaca "nepostata", am sarbatorit-o pe cat am putut eu de mult. Un lucru care m-a facut sa zambesc la conferinta asta , e ca am vazut ca inca mai sunt oameni care se mandresc ca sunt romani. Eu ma mandresc ca sunt romanca, ma mandresc cand stiu ca au fost oameni care au luptat ca sa nu disparem de pe harta, si pentru ei mai mult, tin atat de mult la ziua de 1 Decembrie. Cred cu toata taria in faptul ca avem o tara frumoasa care trebuie descoperita si ajutata sa se "deparaziteze". 

O sa revin in curand cu altele.

Va pup infidels.

LOVE!