Greoi, imi las trupul sa se ridice
Ca aburul din pamant la primavara
De sub imbratisarea ta usoara
Care ma-nlantuie si ma robeste.
Nu vreau sa te trezesti.
Am nevoie sa te simt aici,
Sa te aud respirand,
Sa te privesc vibrand,
Cu fiecare miscare a pieptului tau.
Camasa ta cea alba si rece
O trag peste trupul meu gol,
Care absoarbe, putin cate putin,
Intreg parfumul tau.
Cu pasi marunti alergi spre inima mea
Tacut si inocent
Ca un puritan sensibil.
Bati timid la porti pe care le-am inchis
Cu lacate.
Te las sa intrii cu primele raze de soare,
Care ma scalda pe dinauntru
Dintr-un centimentru intr-altul
Al firii mele vii.
Te las sa intrii fara sa ezit,
Si fara sa te intreb : "cine esti?".
Te las sa ma invadezi cu fiecare litera
Ce-mi paraseste gura si-ti ureaza,
Calm, cu glas de copil : "Bine ai venit!.."..
Te simt in fiecare vena,
Alergand salbatic spre inima.
Imi inchid ochii si respir
Pentru ca vreau sa te aud mai bine.
Niciun cuvant pe care l-ai putea spune
Nu m-ar face sa te iubesc mai mult
Decat te iubesc cand te vad intins,
Vulnerabil si firav,
Pierdut sub cearceafurile mele.
Dezbrac incet camasa
Si ma asez langa tine.
Vreau sa fii primul lucru pe care il vezi
Cand iti deschizi ochii...
Ca intr-o unitate indivizibila
Ne reintregim
Sub aceiasi prea mult asteptata-mbratisare.
Imi saruti umarul arcuit,
Imi mangai pielea care inca miroase a tine
Si a boabe de cafea.
Iar eu nu simt timpul care trece
Amenintat de bataile de ceas de pe noptiera.
E un miracol marunt
Exprimat in cantitati de temperatura
Spatiul dintre noi.
Cand nu esti mi-e frig,
Atat de frig incat ma strang in fascicule de dor
Care imi ocupa tot spatiul,
Si ma face sa mi- te imaginez
Sub alte grade,
Aproape,
Atat de aproape,
Aproape de mine..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu