dilema

Te-am cautat intre cele doua cuvinte care imi apasau atat de tare emisfera cerebrala stanga si ma faceau sa vibrez de o veselie inconfundabila.
te-am cautat intre extreme dar m-am dus mult prea aproape de ratiune si m-am inhibat, m-am inchis in sine si am inceput din nou sa-mi analizez demersurile. Nu stiam de ce desi unite cele doua emisfere se certau atat de mult.

am tacut.
dar a venit seara.

ma simteam straina printre pernele mari care-mi ridicau gatul si ma faceau sa suspin la fiecare intoarcere. O invidiam cu fiecare incordare de muschi pe Marusia care parea atat de linistita dormind.Gaseam in mintea mea obosita milioane de motive pentru care unii oameni adorm atat de repede pe cand altii se chiuie pana cand rasare soarele. Insomnia ma facea sa incep sa-mi schitez fel de fel de scenarii care incepeau intotdeauna cu noi doi si se sfarseau cu cele mai banale intamplari de peste zi. Nu m-am inteles niciodata, si nu am reusit sa imi fac o ordine in ganduri in asa fel incat sa compartimentez, un mic spatiu in timp pentru fiecare, si sa ierarhizez aceste unitati temporale dupa importanta persoanei/evenimentului carora i le atribui.
Am inceput sa ma joc cu degetele si cu tavanul. Muzica ce-mi rasuna in timpane ma ajuta. Urasc unele melodii in timpul zile si le ador noaptea pentru ca ma linistesc si ma ajuta sa ma inchipui mai bine.
Si incep sa desenez cu varful degetelor o casa.[Mereu desenez case si femei goale.imi plac formele voluptoase la fel de mult cum imi plac ferestrele mari si gardurile albe.]Ce bine ca e intuneric si nimeni nu ma poate vedea cum incerc cu mainile tremurande sa-ma inchid intr-un univers propriu. Mi-ar spune poate acel cineva, oricare, ca sunt nebuna, sau poate m-ar compatimi considerand ca sunt o persoana trista, singura, plina de idealuri si frustrari a caror presiune ma apasa si ma face sa delirez. Daca l-as surprinde privindu-ma, nu m-as opri. As sti ce gandeste si l-as spune ca e prost si ca cel mai inteligent lucru pe care il poate face e sa paraseasca spatiul, ca e mereu substituibil cu un copac. Si ce bine s-ar vedea un copac acolo in tocul usii. O mica axa a lumii perfect incadrata sub toc.
Marusia inca doarme.
E liniste.
Cand e noapte simturile ti se amplifica. Ma gandesc cu mainile in aer ce bine ca nu am ceas in camera sa-i aud ticaiturile enervante. Noaptea timpul devine dens si curge greu ca sa ne arate ca toata viata noastra simtim mai mult singuratatea decat iubirea. E bine asa pentru ca iubirea ne ascunde pe noi de noi, e o forta perfida oarecum care ne face sa fim orbi sa nu gandim la acele temperaturi normale. In singuratate in schimb ne constientizam mai bine pe sine. Ne descoperim ca fiinte cu o multitudine de posibilitati ale existentei. In noapte putem fi orice, oricine. Ziua in schimb nu putem fi altceva decat al lui/ al ei/ acel el/ea concret ca existenta specifica.
Dar e buna iubirea. Pentru ca ne face sa gandim pozitiv.
E deja aproape dimineata.
Eu inca te caut intre cuvintele alea si nu stiu unde sa te pun...pentru ca analizand verbul asta malefic si manipulator gasesc in miezul lui o farama de egoism. Daca l-as putea inlocui cu ceva mai bun...Sau daca nu le-as mai spune...dar trebuie sa spun ceva, avem nevoie de confirmari..si eu am nevoie de confirmari.Sunt slaba. Sunt un om slab. Nu stiu ce vreau.Sunt plina de contradictii si in unele zile mult prea plina de propria existenta.

s-a facut zi.
ma ridic din pat. tremur din toate incheieturile. ma uit la telefon nimic. Cu usa intredeschisa incerc sa respir. Aerul rece si incarcat ma face sa ma simt grea si transpirata in hainele astea care cad greu pe umerii mei.Imi umplu plamanii si ma duc la baie. In curand o sa se trezeasca tata, nu aprind lumina ca se va trezi sigur. Intru asa. Ma uit in oglinda si-mi vad parul ravasit. Ochii s-au micsorat deja si se tin cu greu ridicati. Dau drumul la robinet sa curga apa rece si ma stropesc peste fata infierbantata. Cativa stropi aluneca usor pe linia gatului si intra pe sub tricoul larg facandu-ma sa ma infior si sa-mi imaginez cat de mult as prefera in locul apei de canal deloc idilica un sarut uscat care coboara din acelasi loc si se opreste imediat la alunita mica de pe jumatatea burtii.Zambesc.

de la usa pana in pat sunt exact 4 pasi. Il iau pe domnul peste in brate, il mototolesc de vreo doua trei ori pana ce capata forma corpului meu, ma uit la telefon, imi imaginez cam ce faci tu in momentul ala si adorm.

*

Poate nu ar trebui sa te pun intre cele doua cuvinte. Mai bine am sa te asez deasupra lor.
Da..