black gold

mi-am anulat contul de hi5 ...nici nu stiu pentru cat timp.
M-am plictisit de tot.
Din toti oameni pe care ii credeam si ii aveam in suflet am ajuns sa am doar cati sa pot numara pe degete.Ma uit in jurul meu uneori si ma intreb ce naiba au toti.Toata lumea e importanta , toti au multe pe cap ..
Incep sa fiu dependenta de facultate ca sa mai pot si eu sa mai vorbesc, sa mai rad.Nu stiu daca toata lumea simte chestia asta dar e o sfoara in jurul gatului care strange tot mai tare.
Am ajuns la concluzia ca daca ai cu cine sa te certi esti fericit.Macar asa vezi si tu ca omul respectiv poate sa gandeasca, sa argumenteze, sa se impuna.
M-am plictisit de oamenii superficiali, de pseudo -intelectualii care miros de la o posta a prostie si ma fac sa rad cu statusuri "inteligente" copiate de pe net.
Nu mai pot sa citesc , descrierile mi se par lungi , sticloase , irelevante.
Mancarea are un gust ciudat iar noptile incep abia de la ora 3-4 dimineata cand deja incep sa-mi simt oasele si mainile tremurand de oboseala.
Arat ca dracu ,dar inca mai am pretentiile unui om absolut.
Sufar intens , traiesc emotii la o presiune maxima , incerc sa fiu calma cand de fapt as vrea sa tip sa urlu sa ma auda careva sa stiu ca nu's singura.
Imi impun cate ceva si ma trezesc ca ma tradeaza corpul.
Sunt un om slab pentru ca imi pasa si pentru ca ma stresez in detalii neconcludente pentru majoritatea.
Ma ustura ochii , m-am saturat sa vad atata nepasare si plictiseala peste tot.
Intre mine si lume e o prapastie.
Dar ma bucur ca pe bucata de pamant ce mi-a ramas mai sunt cativa oameni pe care nu vreau sa mi-i alienez pentru ca constientizez intr-un mod egoist ca depind de ei.Sunt oamenii care cred ca vad lumea asa cum o vad si eu, oamenii care ma inteleg si care daca ar dispune de acelasi lirism poate ca ar scrie ei insisi cuvintele astea.
.

2 comentarii:

dust spunea...

...poate ca inainte de toate ar trebui sa ma prezint...sa nu citesti aceste randuri fara sa le atribui un chip,o expresie....sunt eu...cineva din multime,un atom din intreg,la fel cum suntem toti in final...
Inchid ochii pentru a nu lectura framantarile tale prin prisma ratiunii ci a simturilor,sa ma transpun ...sa fiu ca sangele ce iti curge prin vine..insa stiu ca e o minciuna sfruntata si ca in cele din urma nimeni nu ne poate citi fondul ,clipele de extaz si de agonie...
Insa un zambet macabru imi apare pe chip cand descopar adanc intiparita in madularele tale acea betie a imaginii de sine ...” un om normal si totusi deosebit”...cu “pretentiile unui om absolut”...Nelinistea metafizica,nelinistea provocata de himerele pentru care si cu care te lupi , haosul pe care incerci sa -l napadesti intrucat simiti ca e gata sa ti devoreze intreaga fiinta...te rup din multime?Nu crezi ca pur si simplu te fac om in adevaratul sens al cuvantului?Cascada ce inglobeaza o larga gama de sentimente si se revarsa in adancurile fiintei si nu o lasa sa respire pentru ca apoi sa- i dea libertatea necesara sa acceada spre culmi nebanuie intr-un moment de nebunie iti demonstreaza de fapt ca esti om..un om ca oricare altul cu singura diferenta ca tu reusesti vezi tiranul ce incearca sa te devoreze si sa se infrupte din nelinistea ta...Da-mi voie..nu,nu sa te judec..caci noi oamenii nu suntem in masura sa o facem...ci doar sa incerc sa- ti arat ca nu esti singura... strabatuta de haosul primordial...nu esti singura care lupta pana cand iti sangereaza inima si te agati cu ultimele puteri,cu ultimul rasuflu de zidurle ce se deschid in fata ta...cu degetele inclestate,ca intr un spasm al fiintei ce incearca sa il escaladeze daca nu sa-l darame...asta te face om...dar nu ti confera dreptul sa -i dispretuiesti pe ceilalti,caci te -ai intrebat vreodata ce gandesc?Ce simt?de ce sufera?Ce vise au?Ai sa descoperi ca in fiinta fiecaruia exista duhul genialitatii desi majoritatea meschina nu-l observa.Esti in zorii vietii,nu respinge lumea si nu te transforma intr un produs al ei in mod involuntar!Esti om si nu poti sa nu cunosti absolutul in adevaratele lui manifestari..nimeni nu poate...sau poate ca da..poate ca intr- o clipa de nebunie il poti descoperi...dar oare ai cunoscut pana acum extazul durerii si agonia fericirii?Aburii fiintei umane te au lasat sa o faci?Poate ca par multe vorbe goale insirate pe un spatiu mult prea alb si sec insa am vrut cu adevarat sa te inteleg si sa ma inteleg...sa strabat lumea ce ne desparte si deosebirile..sa ajung in lumea ta..sa fiu o fantasma din exterior...un om al contrariilor...o persoana din preajma ta...

Cand eram mica ..mancam nisip spunea...

multumesc de comment.Am fost surprinsa oarecum sa vad acolo un raspuns.Incerc sa ma pacalesc in fiecare zi ca toate framantarile astea fac din mine un ALTFEL de om , pentru ca daca toti trec prin aceleasi experiente sau experiente similare si ajung ceea ce sunt e un sfarsit tragic pe care nu vreau sa mi-l asum...