"Oamenii depind unul de altul nu dintr-un simt viril de solidaritate in fata haosului spaimei-ci dintr-un vid interior. Fiecare se teme sa ramana singur. Daca se intampla sa fie singuri, citesc sau dorm. De intrebat nu se intreaba niciodata; se tem ca vor gasi nebunia, in Dumnezeu sau in diavol, amandoi chipul spaimei omului care nu stie ce vrea. Intrebarile din capul unghiului le evita toti. Unii dialectic, altii din prostie. Scopuri, teluri, idealuri, placeri; cu acestea isi justifica actele.Dar toate acestea sunt pretexte, vorbe fara miez, ascunzand un singur sentiment, vast si umilitor, pe care il indura toti oamenii si nimeni nu il poate zdrobi: spaima de singurate, spaima de intuneric...(...) De ce pornesc oamenii in trenuri? De ce se aduna oamenii in gari? De ce vor sa plece? Sa plece unde? Pot pleca acolo unde oamenii sorb miere si sunt nemuritori?Ei schimba numai tarile.orasele.Cred ca fetele necunoscute pe care le intalnesc sunt fetele fericitilor. Dar cine poate fi fericit-cand toti se tem? El stie ca se tem.Alminteri nu s-ar aduna in vagoane,sau in piete, sau in cetati-ci ar vietui fiecare in bordeiul lui, pentru ca,daca fericirea ar fi posibila, ea ar fi numai in singuratate. Dar ea nu e. Nimeni nu ramanne singur"

Mircea Eliade-" Lumina ce se stinge.."