Cand s-a deschis usa a doua oara mi-a fost oarecum teama. Nu imi pot explica de ce dar pentru un scurt moment inima mi s-a facut mai mica.
Fum, ras, libertate, el..poate asta este de fapt viata pe care abia acum incep, cu pasi de bebelus, sa o traiesc. Nu notele conteaza, nu ma mai incalzeste cu nimic faptul ca am terminat primul an de facultate cu 10 pentru ca in definitiv clipele astea care trec langa persoanele potrivite, noptile care ma desprind de stressul cotidian, doar astea raman si conteaza.
E a treia noapte cand renunt la analiza. Este insa prima noapte cand renunt la ea in totalitate. E atat de bine.. ma simt ca si cum as fi dat jos de pe mine o haina de iarna prea groasa care nu-mi lasa pielea sa respire.
Aer. Naturalete, confort. Nu ma simt vulnerabila. Am garda lasata jos dar totusi simt ca orice lucru nebunesc pe care as putea sa-l fac ar fi scuzat iar orice lucru care m-ar putea afecta nu m-ar putea afecta atat de mult incat sa ma raneasca.
Il ating din cand in cand sa-l simt langa mine ca pe un reper constant si imuabil. El rade. Nu stie exact ce e in mintea mea si-mi atrage in mod constant atentia insa nu ma pot abtine. Ca intr-un monolog ii confirm prezenta fizica si-i atribui in mod egoist un pronume de posesie care ma face sa zambesc :"Al meu". Astazi sau maine o sa-mi spuna ca iar aveam fixatie si ca-l atingeam din orice motiv. El nu stie ca ma asiguram ca e acolo. Ca e inca acolo. Iar am uitat sa-i amintesc sa imi puna o intrebare pe care vroia sa o puna de mai demult dar nu putea sa o faca "la telefon"... Un instinct intrinsec ma face sa cred ca totusi nu era momentul sa-i amintesc asta.O sa-l las pe el sa aleaga momentul potrivit.
Stomacul imi pluteste confuz in suc amestecat cu alcool iar capul devine din ce in ce mai greu. Trec cu repeziciune prin fel de fel de stari pe care nu le pot controla. Oare chiar sunt high sau doar m-am imbatat?:"> Am uitat de mult de toate frustrarile cumulate zilele astea si ma las dominata de o senzatie de abandon si nepasare pe care incerc sa o prelungesc minut cu minut.
Nici nu stiu cum de s-a facut dimineata. Undeva intre prima inghititura si primul fum orele s-au scurs parsiv dezvaluindu-ma vulnerabila, naturala, lipsita de griji .. Daca ar fi sa ma gandesc la noi, la cei de aseara, as spune ca suntem mai mult decat boemi, suntem curiosi, suntem demoralizati si incercam sa iesim din rutina, sa ne mai eliberam de griji.Unii suntem responsabili poate prea mult pentru ca ne-am auto-asumat indatoriri care ne impovareaza si ne imbatranesc prematur dar pe care le acceptam cu demnitate, iar altii sunt inca in cautare de principii, de valori , de emotii.
Afara e cald dar imediat ce ies din scara simt un fior rece care imi face pielea sa se zburleasca si sa se stranga. Ma urc in maxi cu dresurile mele rupte un pic rusinata [ca aseara] ca cineva m-ar putea vedea. E semn ca analiza s-a reinstalat in coltul mintii care i se cuvine. Cu parul zburlit si ochii mici pasesc usor in camera sa-mi iau hainele sa ma schimb. E ora 8. Peste jumatate de ora Marusia se va trezi si ma va ruga sa merg cu ea la shopping. Mi-e somn si mi-e frig si in mine incolteste un oarecare sentiment de tristete care parca imi face in ciuda si ma anunta ca nu are de gand sa ma paraseasca curand. Am sa-l inhib cu un zambet in drum spre bucatarie in timp ce incerc sa-mi amintesc cine sunt...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu