Ma suna. E inca dimineata, sau poate e dupa-amiaza.. nici eu nu mai stiu dar un lucru e cert: afara e ziua. Ridic ochii din perna ca si cum i-as ridica pentru prima data: greoi si plini de teama. Ma uit atent pe ecran si vad numele. Pentru un moment sunt uimita asa ca las capul din nou pe perna. Nu poate fi el, nu are cum sa fie el. Telefonul nu mai suna. Adorm iara, de data asta cu jumatate de cearceaf acoperindu-mi capul. In vis aud ca un cor malefic : SaP,PiS,PononS...prea multe inferente aseara.

Telefonul suna. E inca dimineata, sau e poate dupa-amiaza, afara e lumina. Ochii greoi, semi-orbiti de lumina prea vioaie a ecranului telefonului citesc:tot el.. :

"Alo..?"..

[de la celalalt capat al firului]:"Buna dimineata!"..

Ceva se intampla aici...

*

E seara. Telefonul suna. Mesaj. Zambesc. Dupa atat timp, inca se mai gandeste la mine, dupa atat timp inca mai pastreaza dorinta de a ma proteja de lume, de mine, prin cele mai simple si mai semnificative gesturi. Zambesc din nou surprinsa. Acum ma simt mai in siguranta desi sunt cateva cuvinte. .. as vrea sa-i multumesc dar cuvintele mele nu au fost niciodatat atat de relevante. In sinea lui stie cat de mult conteaza grija lui pentru mine.

*

3 dimineata. Nu pot sa adorm.

*

Prea dimineata, semi adormita. Telefonul suna. E el stiu ca e el. Mereu se trezeste devreme. Ridic telefonul cat sa-l apropii de ureche. Suna scurt. Inchid. E beepul din fiecare dimineata care ma anunta ca inca sunt primul lucru la care se gandeste prima oara cand deschide ochii. "Ce poate fi mai frumos?" imi spun..Adorm.

*

Ma simt insuficienta si confuza in fiecare zi. Toate lucrurile bune sunt incomplete si niciodata nu se petrec asa cum ar trebui sa se petreaca. Prefera sa se arate dupa ce deja li s-a simtit lipsa poate prea mult timp. 

S-ar putea zice despre mine ca sunt cruda si indecisa. S-ar putea spune ca imi place sa ma joc, ca mi-e teama sa ma las condusa, ca sunt instabila si incapabila de angajamente lungi.. S-ar putea spune orice. 

Am auzit de multe ori cuvinte dupa care multe altele ravnesc si tanjesc. Cu toate astea mi-a fost de fiecare data greu sa le cred. Poate din cauza asta nu am putut niciodata sa zambesc pana la capat, sa simt pana la capat, sa accept pana la capat toate imperfectiunile si defectele celuilalt. Despre mine as putea sa zic ca sunt complexa. Desi apar ca o persoana poate prea copilaroasa si naiva, sufar de boala analizei: disec fiecare moment, fiecare gest si fiecare act reflex pana cand ii descopar toate subtilitatile.Nu-mi place sa fiu surprinsa. In sinea mea, as putea sa zic ca sunt o persoana care si-a acceptat singuratatea, si care si-a creat in jurul propriului nucleu un univers particular in care nimeni in afara de mine nu poate intra. Imi place sa fiu atat de complicata incat toti cei ce ajung sa creada la un moment dat ca stiu cine sunt sa descopere peste foarte putin timp ca s-au inselat. Adevarul e ca nu prea ne intereseaza pe noi cine este cu adevarat omul de langa noi. In genere, nu urmarim decat sa aflam cine este el in raport cu noi, in raport cu ceilalti. Temerile, asteptarile si particularitatile lui nu fac altceva decat sa ne plictiseasca din moment ce suntem si vom fi intotdeauna preocupati numai si numai de noi. Sunt tare curioasa si as vrea sa cunosc pe cineva atat de om, incat uita de el, se compromite pe sine, renunta la egoism si incearca macar sa-l descopere pe celalalt in plenitudinea sa.. poate pana la urma nu ar trebui sa pledez pentru astfel de acte fiindca in definitiv exista intotdeauna posibilitatea de a fi dezamagit tocmai de acel om pentru care  ai facut supra-omenescul gest de a-ti arunca deoparte armura si de a te lasa in totalitate descoperit.

*

Telefonul suna... Timpul a trecut si trece si tot nu stii cui ii apartii, cui ar trebui sa-i apartii, care din ei e sincer, care din ei isi arunca armura si se lasa descoperit, care are nevoie de cineva sa fie mereu acolo, care din ei va fi mereu acolo ... Ramai confuza pentru ca niciunul din ei nu pune intrebarile corecte, niciunul din ei nu stie in sinea lui ce vrea, insa toti te resimt ca o lipsa fara de care Universul format in jurul propriului nucleu nu poate fi complet...