Nu stiu daca am eu un magnet asa pentru toti oamenii ciudati sau doar sunt omul nepotrivit la timpul nepotrivit.
Azi am hotarat sa ies afara. Cum altfel sa combat starea in care sunt decat la o cafea cu Ilham? A fost o seara aproape perfecta pana cand am hotarat sa cerem nota de plata si sa plecam. Ne plimbam noi ce ne plimbam cand deodata incepe Ilhamu sa-mi povesteasca de un nebun care i-a iesit odata in cale cu aia scoasa din pantaloni. Nici nu termina bine fraza si ne apare acelasi onanist in cale.. bineinteles cu aia scoasa. Prima data nici nu am inteles prea bine ce se intampla. Ceva intre rasu si plansu, pana cand ne dam seama ca vine inspre noi. Am strigat ca un copil tampit wanker! si am inceput sa alergam crezand ca poate asa se calmeaza, din cate stiu ei nu prea insista..da de unde.. asta traverseaza dupa noi si chiar incepe sa alerge sa ne prinda din urma:)).. am tras-o repede pe Ilham si am inceput sa tipam ca doua disperate.. asta alerga dupa noi. Am intrat in stef si ne ascundeam pe dupa obloane. Chelnerul din Stef se uita la noi si pana la urma a venit sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva. I-am zis bineinteles despre ce e vorba si a iesit afara cu noi. Onanistul care ne astepta sa iesim, cum l-a vazut pe chelner a rupt-o la fuga fix la blocul meu. Ma gandeam cu teama cum mai ajung eu pe acasa. Norocul cel mai mare a fost ca in timp ce o duceam acasa pe Ilham m-am intalnit cu dearest Murphy. Nu m-am bucurat niciodata mai mult sa vad pe cineva. Am dus-o acasa pe dear si cand m-am intors m-a condus Andrei pana in fata blocului si a stat cu mine cat sa ma calmez si sa incep sa respir normal.
Cred ca ar cam fi cazul sa ma gandesc la un spray cu piper sau o alta metoda sa ma apar ca deja e culmea.
Toate peste toate.. parca nu a fost o seara asa rea;)).
Noapte buna wankers;));)).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu