8->

misterios si pretios
ca punctul din care se vede lumea toata
privesti si astepti
ca timpul sa se opreasca intre sprancenele tale
mereu incruntate.

ca intr-un joc absurd
iti insusesti universul si-i devii centru
si ma tragi tot mai aproape de tine
ca sa te intregesti.

paradoxal,as vrea sa ma prabusesc
in cel mai abrupt colt al inimii tale
insa simt cum inca nu e loc pentru mine
nu destul...

ma impotrivesc cu fiecare bataie de cord
si pentru ca ne anihilam unul sub altul
ajungem amandoi ingenuncheati
intr-o lupta din care nu vom iesi nicicand.


iar eu tot astept sa cad
si sa ne risipim in emotii ca nisipul printre degete
dar e prea devreme
ca sa te las sa castigi
razboiul cu tine
razboiul cu mine..