Cel mai tare urasc starile alea cand ai atat de mult de lucruri de facut dar nu stii de unde sa incepi. Si stai asa, analizand totul, facand planuri si liste detaliate cu absolut toti pasii pe care trebuie sa-i urmezi desi stii ca in final ai sa te duci la culcare si ai sa abandonezi toate proiectele pentru urmatoarea zi, sperand ca iti vei gasi elanul necesar de a incepe.
Si n-ar fi atat de obositor daca macar ai gasi acel ceva care-ti face sufletul sa taca, sa respire linistit si sa se bucure de timpul liber. Lipsa de activitate ar trebui sa fie placuta. Ar trebui sa fie relaxanta.
Ar trebui.
Multe lucruri nu sunt asa cum ar trebui.
Nu ar trebui sa ne anihilam instinctele, nu ar trebui sa ne mintim pe noi insine, nu ar trebui sa asteptam o alta zi pentru a ne rezolva treburile, nu ar trebui sa lasam timpul sa ne vindece toate ranile.
Ar trebui si ar trebui sa nu ne mai complicam. Dar este greu.
Asa ca lasi pe repeat o melodie care ti se pare ca te intelege mai bine cat oricine si ignori toate lucrurile care aparent merg bine, care aparent prevestesc vremi mai calduroase.
De ce trebuie sa fie mereu greu sa accepti ca ai pierdut, ca n-ai facut alegerea corecta, ca iti este dor sau ca pur si simplu esti departe de toate lucrurile care te fac sa te simti bine indiferent de orice. Cum ai putea sa fii motivat cand simti ca pierzi tot, ca indepartezi pe toata lumea?..
Trebuie sa merg mai departe imi spun.
Imi dau parul din ochi si respir adanc
Ma imaginez acolo unde vreau sa ajung si sper ca o sa reusesc.
Pentru un minut sunt acolo
Ma simt libera..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu