Song of my day

[So young and full of running, all the way to the edge of
desire,
Steady my breathing, silently pleading, I have to have
you now,
Wired and I'm tired, think I'll sleep in my clothes on
the floor,
Maybe this mattress will spin on it's axis and find me on
yours...]

*

Bineinteles ca am un moment emo. Nu stiu daca e din cauza ca n-am dormit suficient de mult, sau din cauza ca intru iar intr-o perioada de aia tampita de-a mea cand simt ca stau cu un picior pe pamant si unul in prapastie. Am lasat melodia asta pe repeat pentru ca practic ma hipnotizeaza. Imi pune un nod in gat si-mi aminteste de tine, de modul in care ma faci sa ma simt atunci cand te am langa mine.. aproape ca imi este teama ca nimeni nu o sa ma faca sa ma simt vreodata asa. Doamne femeile astea's niste plangacioase.. Incerc sa ma directionez spre politicile mele sociale dar m-am indragostit din nou de tine printr-o singura melodie si nu pot sa pun play oricat de fragila si vulnerabila m-ar face sa ma simt .

Incerc sa-mi gasesc cuvintele sa pot sa scriu ceva care sa ma elibereze de starea asta. Avea dreptate Marcuse cand zicea ca arta, muzica, exprima mai multe decat ar putea vrodata limitatul nostru limbaj sa exprime. Peste o saptamana plec. Nu stiu daca trebuie sa intru inca in panica, nu stiu cum o sa ma simt sau ce o sa se intample cu mine. O sa-mi fie atat de dor si stiu cat de rau imi face dorul insa nu am ce sa fac. Mai rau e ca sunt constienta de toate lucrurile astea. Cred ca sunt asa cum zic toti : curajoasa. Mereu am fost.

In fiecare dimineata cand ma privesc in oglinda imi spun : " Astazi o sa fie diferit.. astazi am sa fiu fericita".. da, sunt un fan al auto-sugestiei si merge destul de bine. Pana in punctul cand gasesti cate cv care trezeste tot ce e latent in tine. Toate slabiciunile, toate dorintele, toate lucrurile pe care esti constient ca le-ai fi putut face mult mai bine decat le-ai facut, sau mai rau, nu le-ai facut. Ma ajunge si pe mine tristetea Marusiei. Ma ajunge si-mi trezeste toate neajusurile dar trebuie sa imi inhib toata furia asta si sa ii spun ei ca lucrurile bune pentru noi urmeaza sa apara. Mereu am zis ca viata nu trebuie sa fie asa. Fiecare isi stabileste propriile valori si chestii care il fac fericit. Valorile astea nu's universale. Nu putem lupta toti pentru acelasi lucru. Ar fi o utopie mai mare decat utopia masei eliberatoare a lui Weber sau a statului ideal a lui Hitler. E trist ca e asa si tocmai lucrul asta ne dezbina din start ca omenire.. ar fi bine daca am avea toti macar un lucru comun pentru care sa luptam . un lucru pe care sa-l stim din start si spre care sa ne indreptam fara oprire..

Raman in tristetea mea generala, asa baba cum sunt. Am 20 de ani si simt greutatea lumii pe umerii mei in cele mai nepotrivite situatii. Urasc sa fiu singura, ma indragostesc mereu de cine nu trebuie, nu uit nimic si sunt un analysis- freak. Mananc ca un baiat, rad zgomotos si vorbesc mult. Nu sunt gratioasa si nici nu am pretentia sa fiu vreo Audrey Hepburn.. si desi ar trebui sa fac cu totul si cu totul alte lucruri la ora asta, am sa stau cu capul pe biroul meu si am sa ascult melodia asta over and over again, poate am sa ma comport ca o femeie tipica si am sa bocesc putin, iar maine dimineata am sa-mi zic iarasi ca totul o sa fie diferit, ca am sa fiu fericita, si poate chiar o sa se intample..

In the cold light of morning

Buna dimineata!

ura fata de secret

" ura fata de secret, in fond, nu este altceva decat una dintre formele urii pentru tot ceea ce depaseste nivelul "mediu", ca si pentru tot ce se departeaza de uniformitatea care se vrea impusa tuturor; si totusi exista, chiar in lumea moderna, un secret care e mai pastrat decat oricare altul: este acela al formidabilului plan de sugestionare care a produs si intretine mentalitatea actuala, si care s-ar putea spune ca a format-o, a fabricat-o, in asa fel incat ea nu mai poate decat sa-i nege existenta si chiar posibilitatea, ceea ce este desigur, cel mai bun mijloc, si un mijloc de o indemanare cu adevarat "diabolica", pentru ca acest secret sa nu poata fi niciodata descoperit"- Rene Guenon- "Domnia cantitatii si semnele vremurilor"

2

"Sa mor daca vreau sa-l mai vad vreodata. E ultima oara! jur !e ultima oara cand il las sa-mi intoarca spatele ca unui caine plouat si sa ma faca sa tip dupa el in mijlocul strazii cu sacosele izbite pe trotuar. Unde sunt si unde s-au dus toate povestile de dragoste pe care le auzeam cand eram mici de la parintii nostrii nu stiu.. la naiba cu ele, la naiba cu tot.. La naiba ca nu stiu cum am sa car sacosele astea de una singura pana acasa..parca il vad asteptandu-ma fumand o tigara cu fata aia de je ne sais pas que est-ce-que ce passé avec toi ma petite.. Da nu mai sunt eu fraiera.. daca inca nu e acasa ii fac bagajele si la usa I le las…sa si le culeaga si sa se duca unde o vedea cu ochii ca la mne nu mai e loc…
imi ridic sacosele doua cate doua in fiecare mana si pornesc cocosata spre apartamentul de pe brailei. Norocul meu ca ma intalnesc cu vecinul de la scara doi care ma ajuta sa-mi urc sacosele fara sa ma lungesc pe langa ele. Pentru un minut invoc dorinta aia realmente stupida care indica faptul ca lumea ar fi fara indoiala un loc mai bun daca toti baietii ar fi ca vecinul meu.. dar nu ma arunc prea departe in introspectiile mele.. cine stie ce schelete are si el ascunse prin dulap..
Nu a ajuns acasa. Las toate cumparaturile trantite in mijlocul bucatariei si ma duc in dormitory. Deschid furioasa usile de la sifonierul mare, cobor trollerul jerpelit cu care acum cativa ani ne taraiam prin strazile mici si ingramadite de tarabele comerciantilor din costinesti si incep sa trantesc una cate una camasile lui pe care le tine cu cea mai mare sfintenie pe umerase, asezate una langa alta dupa culoare si textura.. daca tot uraste sa le aiba sifonate, de data asta ii fac o surpriza. Trebuie sa fiu operativa. Il simt cum mai are un pic si apare in pragul usii gata sa ma izbeasca departe de valiza. La cat de orgolios e nu m-as astepta sa vina sa imi spuna :”- Cristina potoleste-te imi pare rau… nu vreau sa plec de langa tine.. stii ca-s impulsiv.. hai mai bine sa bem o cafea sa discutam..”..nuu mai degraba mi-ar zice : “-da-te ca-mi fac singur bagajul isterico ce esti”. Da eu nu’s istrica niciodata nu am fost..cred..
Termin cu camasile si arunc in scarba lenjeria si sosetele pe care le pastreaza bineinteles atent sortate dupa culoare, dupa textura.. na de aici!.. cand termin cu bagajul ma retrag linistita ca dupa o sedinta relaxanta la spa spre bucatarie. Scot alimentele din sacosa.. la naiba s-au spart toate ouale..le asez in frigider si pun sa fiarba cafeaua. Deja au trecut doua ore si el nu a ajuns.. cine stie pe unde umbla ce face.. cred ca e cu baietii.. normal.. de ce sa vina acasa sa impace fraiera cand poate sa stea cu baietii la o treaba, la o combinatie. Fierbe cafeaua, imi torn o cana mare, ma schimb in cele mai confortabile pijamale, dau drumul la dvd si ma uit la un film. In sfarsit ma bucur si eu de tot arsenalul de casete. El nu se mai uita cu mine la filme de mai bine de una an.. filmele nu sunt de el ca sunt plictisitpoare si girlish.. mai degraba sa stea sa faca altcv decat sa ma tina in brate si sa adoarma langa mine. Gata am gasit.. o sa ma uit la un documentar despre ritualurile de initiere a tinerilor din triburile sud-africane.. pare interesant.
Deja e noapte, nu a sunat nu a dat niciun beep si nici macar un sms sa ma anunte pe unde umbla. Incerc sa ma gandesc la cat de furioasa sunt pentru ce mi-a facut azi insa nu pot sa imi opresc mintea sa nu zburde la toate chestiile din cele mai tampite.. daca I s-a intamplat vreo ceva?.. Il sun pe prietenul lui cel mai bun care bineinteles ca nu stie unde e.. simt ca innebunesc.. ma duc ii scot hainele din bagaj, le sortez inapoi cum erau, camasile pe umeras , dupa culoare, dupa textura(sunt cam botite dar inca nu arata ca si cum ar fi fost trantite in prealabil intr-o valiza jecmanita si cu rotile tocite de drumurile naspa din Costinesti).. trec la sosete apoi la lenjerie.. fiecare in locul ei dupa culoare dupa textura..niciun mesaj, niciun beep, nimic.. incep sa intru in panica. O sun pe ea si ii spun ce s-a intamplat. Imi zice ca exagerez si ca ar fi cazul sa ma culc si imi promite ca daca pana dimineata nu ajunge o sa ma ajute sad au telefoane pe la toate spitalele din oras.. nu e copil..da daca I s-a intamplat ceva teribil?
E dimineata. Sunt nedormita si ma abtin cu greu sa nu plang. Incerc sa-mi amintesc de ce m-am suparat pe el si de ce a plecat lasandu-ma cu sacosele’n strada.. nu pot sa imi amintesc asa cum nu pot sa imi inhib grijile. Iau telefonul in mana. Am cartea de telefoane pe brate, agenda lui intr-o parte si sunt gata sa sun cand vad cum se deschide usa. Nu-mi vine sa cred, parca mi s-a luat pamantul tot de pe umeri, parca am iesit dintr-o criza de astm si pot respire normal. Ma duc ma reped in bratele lui si inainte de a-l certa pentru sperietura groaznica pe care mi-a provocat-o il strang in brate sa ma asigur ca e el si nu o “fata morgana” pe care mi-o produce mintea de la oboseala, draci si nesomn. E el, nu ma respinge , ma strange in brate si-l aud cum imi spune:
“- iarta-ma ca n-am dat p’acasa cristina.. da stii cum sunt si tu nu ma lasi deloc.. hai sa vorbim sa bem o cafea.. iarta-ma te-ai speriat?”
I-as trage un pumn fix in nas daca n-as fi asa de sissy. Ii zic ca e cafea si ca trebuie doar reincalzita si sunt constienta ca in sinea mea déjà l-am iertat.. cel putin pana cand m-o lasa iar cu sacosele in strada.. da daca se intampla iar jur ca-l dau afara de tot..”

Minunat

I said I-L-O-V-E-Y-O-U
I'm so into you girl, she said
M-E-T-O-O
It's obvious I'm so into you boy
So why don't we hold on for love
Through the ups and downs
Never let go
Holding on forever never let go

Ah leneo mi-ai mancat zilele

nu stiu cum se face de n-am niciun chef sa invat. Dupa ce ca mai am cateva examene, stau si ma lungesc mai cv ca pisica la bolul cu lapte. Nu am chef s ainvat, nu am chef sa stau tintita intr-un loc, nu am chef sa scot idei sa fac diagrame, tabele, chesti chestiiii:(:(:(:(:(... e un sentiment deprimant pentru numele lui Dumnezeu. Am intrat ieri sau alataieri pe blogul unei tipe care scrie fain de tot si cand ma uit eu acolo la older post hop poc dau peste o lista de peste 400 de carti pe care tipa le-ar fi citit.. si frate la cum se exprima nu ma mira deloc ca are asa un bagaj intelectual la bord. M-am simtit penibil. Cum pot eu sa compar suta mea de carti citite (sau poate chiar mai putin) cu ce avea tipa aia acolo?
Poate n-ar trebui sa ma preocupe atat de mult insa ma enerveaza la culme sentimentul asta de leneveala care pune stapanire pe mine. Nu ar trebui sa fie asa nu e normal sa fie asa... am nevoie de o viata persoanala and i mean really quick...
Stiu ca multe lucruri din viata asta si poate cele mai importante nu le aflii din carti , da nu e de neglijat nici impactul pe care il are o carte asupra vocabularului tai, asupra fluentei in comunicare si exprimare.. si eu cum sunt omul care vorbeste mult nu vreau sa ajung sa ma impotmolesc sau sa imi fac griji ca ideile mele nu mai sunt interesante. Traiesc prin cuvintele mele pentru ca numai ele asa cum sunt ma ajuta sa ma exprim cat de cat...concluzia e ca am sa ma intorc la toolkitul de anul trecut pentru sesiune si am s atrag cat pot de ambitia asta a mea subreda si am sa o scot cumva la lumina. Iar in viitorul apropiat, cu prima ocazie imi fac o lista cu toate cartile pe care am vrut sa le citesc si nu am avut ocazia si ma apuc sa vad ce e de capul lor. Asa ca's maniaca si ca am chef sa-mi mananc restul zilelor facand treburi intelectuale care in definitiv ma fac fericita.


succes si voua infidels.
va tzuck.

1.

Erai intins pe canapea in tricoul tau alb care te face sa pari mereu imaculat si steril ca un pat de spital gata sa-si intampine cu cele mai calde asternuturi pacientul. Te priveam cu un oarecare regret incercand sa realizez daca in latenta ta de neclintit te intrebi macar o clipa : “oare ea cum se simte acum?... “era ciudat sentimentul pe care il lasam sa ia nastere in interiorul meu, pentru ca ma facea sa te simt mai strain si mai intangibil ca niciodata, desi puteam sa te ating cu degetul mic de la picior in asa fel incat sa nu simti atingerea mea, in asa fel incat sa nu te trezesc din acea stare pe care pareai sa o alimentezi cu aceiasi grija cu care un sofer isi alimenteaza masina la fiecare mila parcursa.. erai langa mine … iar daca m-ai fi intrebat intr-adevar ce simt te-as fi strans in brate si te-as fi sarutat ca dupa o lunga absenta…
De fiecare data cand ma privesti imi amintesc cuvintele pe care ni l-am spus inca de la inceput. Nu m-ai mai privit de mult. Tot acest timp ma face sa ma intreb de ce iti este frica.. ma face sa-mi doresc tot mai mult sa te primesc intre bratele mele si sa-ti spun: nu te teme… Nu m-ai mai privit de mult iar intre noi s-a deschis un gol pe care il retraim cu franturi din vieti anterioare in care eram pe punctul de a ne cunoaste, pe punctul de a ne spune : bine ai venit..
Poate este adevarat ca existi numai in mintea mea.. e cel mai bun loc in care ai putea sa capeti dimensiunile unui titan ce-mi poate zdrobi inima cu o singura lovitura de pumn,cu un singur cuvant.. pentru a renaste apoi din ungherele cele mai neasteptate ca un erou gata sa ma salveze si sa ma apere de lume. Pentru noi lumea este un loc mic nu..? Sunt legata de tine cu o franghie care nu ma strange decat atunci cand nu te am. Aceiasi franghie care ma apropie de tine, ma face sa-mi doresc sa-mi las capul pe pieptul tau, sa inchid ochii si sa simt cum inima ta ma roaga sa raman..
Erai intins pe canapea in tricoul tau alb care te facea sa pari mai arian decat esti de fapt.... Te puteam atinge cu degetul mic de la picioare atat de usor incat sa nu ma simti, atat de usor incat sa nu te misti nici macar un centimetru din locul de unde stateai. Vroiam atat de mult sa ma ascund intre bratele tale insa ma multumeam sa te stiu aproape.. corpul meu tanjea cu fiecare celula vie dupa tine, dupa toate acele lucruri simple pe care niciunul din noi nu avea curajul sa le faca. Asteptam sa imi marturisesti in cel mai solemn ton ca si tu ma doresti la fel de mult. Am asteptat prea mult, am ezitat prea mult..m-am temut prea mult…

In lumea ta nu a fost niciodata loc pentru mine
Spatiul tau a fost rezervat inca din geneza
Luptelor cu tine impotriva lumii.
Am fost poate o ancora
Capabila sa te retina la mal doar cat sa realizezi
Ca esti de fapt un om al marii…
Pacat ca marile sunt toate la fel,
Iar valurile nu sunt ca oamenii,
Ele nu obosesc si nici nu se linistesc
Vreodata…

Poate este adevarat ca existi doar in inima mea pe care nu o pot opri din spasmul ei nevrotic. Ma posezi, ma intrigi, ma inspiri. Ma faci sa tac sa imi musc buzele si sa admit cu furie ca nu exist. Toate existentele sunt relative. Un om nu exista decat printr-un altul mai puternic, mai capabil de dominatie, mai capabil de a neutraliza pana la disolutie totala existenta celuilalt. Daca iubirea este o lupta in care invingatorul castiga dreptul total asupra celuilalt atunci sunt gata sa recunosc ca daca tu nu ma mai vrei, acum dupa ce m-ai castigat, atunci nu stiu ce alt sens as mai putea avea..
As fi vrut sa pot adormi langa tine.. poate mi-ai fi spus sa vin mai aproape, poate m-ai fi sarutat ca si cum imi cunosti pentru prima data buzele..
Erai intins pe canapea in tricoul tau alb. Erai obosit si nepasator si ai trecut pe langa mine fara sa ma privesti. Ma intreb daca mai stii cine sunt. In linistea ta, in indiferenta si oboseala ta mi-ai spus ca esti fericit.. Te ascultam cu un oarecare regret si incercam sa realizez daca in sinea ta te intrebai macar o clipa : oare ea cum se simte acum?...

La multi ani!

Iata ca a mai trecut un an din viata ta. Poate nu a fost cel mai bun sau mai fericit an, insa cu toate lacrimile, cu toate greutatile si cu toate lucrurile care au stat in calea fericirii tale l-ai depasit si ai iesit trimufatoare dintr-o alta etapa a vietii tale. A fost un an incarcat care ti-a adus cate un pic din toate, care te-a facut sa cunosti si sa traiesti emotii de care nu aveai pana acum habar ca exista.
Stiu ca in unele momente nu am fost intr-u totul acolo unde trebuia sa fiu pentru tine. Si fiecare minut din acele clipe il detest si-l alung din mintea si inima mea pentru ca ma face sa imi dau seama cat de usor ti l-as fi putut dedica tie si nu altcuiva. Nu exista pe nicaieri un manual al surorii peerfecte asa cum nu exista nici manual al prieteniei perfecte. Dar noi putem sa zambim mereu, chiar si cand o sa fim doua babe impartind acelasi zat pe fundul cestii de cafea si aceiasi barfa, si sa spunem ca desi au trecut 200 de ani noi inca mai suntem prietene. Mi-e greu sa ma imaginez in viitor mai putin dependenta de tine decat sunt acum . e o dependenta care mi-a intrat in sange si care ma face sa simt ca esti o parte din mine, o parte din inima mea, din constiinta mea, din fiecare rand pe care il astern pe foile ce se duc..
ca timpul si ca orele din vietile noastre se duc..
pline de cuvinte…
Nu pot sa spun ce simt atat de bine pe cat ghicesti de una singura de fiecare data tot ce se petrece in interiorul meu. Esti un sprijin si un adapost care ma primeste de fiecare data cu bratele deschise si lucrul asta ma face sa zambesc chiar si in cele mai oribile clipe
.. cat de norocoase suntem.. unii sunt condamnati pentru o viata intreaga la singuratate.. noi ne vom avea intotdeauna una pe cealalta: cu certuri cu suparari, cu rasete si cu contraziceri si tot ceea ce inseamna eu si tu.
As vrea sa am puterea sa sterg o parte din tristetea pe care o porti pe umeri si sa te fac sa simti cel putin jumatate din puterea interioara pe care ma faci tu sa o simt de fiecare data cand plang si sunt la pamant. Nicioadata nu am sa pot sa arat influenta pe care ai avut-o asupra mea de-a lungul anilor. M-ai motivat sa nu mai fiu ratusca cea urata, singuratica fara prieteni, ultima din clasa la invatatura. Nu mi-a convenit la inceput pentru ca nu imi dadeam seama cat de important este sa ai un model la care sa te raportezi, insa azi sunt constienta ca o importanta parte din mine cu tot ceea ce sunt si cu toate realizarile mele ti-o datorez numai si numai tie. Nu suntem noi surorile seven days degeaba. Nu suntem noi surorile mardare doar de dragul titulaturii.

Iti doresc si am sa lupt impreuna cu tine ca sa fii fericita pentru ca ne-am castigat dreptul asta si pentru ca il meritam mai mult decat oricine . si ca sa inchei intr-un mod amuzant am sa citez niste mari intelepti care intr-un cantec de oda urbana ziceau catre un mare caracter:

“Mi-ai fost sora si iubita, chiar bunica uneori
Plus un unchi si-o verisoara si inca trei surori"


Te iubesc!

Funny

Nu sunt mare amatoare de detalii tehnice, dar masinile imi plac. Tocmai de asta, iesind din tipicul scriiturii mele am sa postez in continuare o chestie de la Alex care m-a amuzat destul de copios:

Probleme masini:

Bentley : Am folosit scrumiera azi, doresc sa o inlocuiesc.

Lamborghini : Problema grava, apare un suierat de vant la 320km/h

Toyota : Voua va merge masina cu baterii AA sau AAA?

Ferrari : Am traversat o cale ferata, pagube sub masina de 20.000$.

VW : Am facut pana, mai aveam motorina,dar s-a terminat uleiul.

Smart : O idioata cu un Jeep a trecut azi peste masina mea.

Jeep : Mi s-a blocat un smart intre motor si scut .

Ford : Stie cineva un mecanic bun?

Renault: Mai am o luna tratament psihiatric,incep sa ma obisnuiesc cu greierii.

Cadillac : La voi in garaj aveti loc sa deschideti usile?

Honda : Am furat cheile de la masina bunicului, cum o pornesc?

Audi : Cat de mult pot sa-mi iubesc masina!

Mercedes : De unde oglinzi mai ieftine?

Porsche : Si eu am probleme cu ceafa de la acceleratie…

Fiat : Hei, nu mai e nimeni pe aici?

Hummer : Caut service mai apropiat de 10km, ca ma costa 1 mil drumul.

Citroen : Mi s-au defectat comenzile vocale si bordul holograma.

BMW : Am scos toba si tot nu reusesc sa trezesc tot cartierul.

McLaren : Un penibil cu un F16 a sugerat sa ne intrecem.

Skoda : Am mai gasit o piesa identica cu Audi la motor.

Subaru : Cumpar cauciucuri.

Land Rover : Intalnire auto maine pe Himalaya .

Volvo : Petitie pentru noile teste NCAP cu 10 stele.

Dacia : Am schimbat totul si tot nu porneste.
....

Eforturile din familie

In ultimile doua saptamani am inceput sa-mi dau seama cat de mult seamana tata cu Moromete. De cand am inceput anul am fost numai pe fuga. Nopti nedormite, griji, framantari si toate din cauza lipsei banilor. Cum se face ca ai nevoie de bani exact in cele mai nepotrivite momente? M-am trezit peste noapte ca trebuie sa fac rost de bani ca sa imi pot duce la bun sfarsit planurile. Si m-am izbit de o mare lipsa care se rasfrange in totalitate asupra lui tata.

Am fost si am cautat sponsorizari peste tot, la toate bancile, cu toate diplomele mele si cu toate recomandarile insa nimeni nu s'a oferit. Se pare ca sponsorizarile se fac numai pentru acei elevi care isi fac studiile in tara nu afara.. in fine..

In ultimile doua saptamani mi-am pus intrebarea daca eu voi putea sa fiu un parinte la fel de bun pentru copii mei. Am simtit presiunea plecarii pe umeri si aproape am renuntat cand am vazut cat de greu este. Daca urasc un lucru pe lumea asta, urasc sa-l vad pe tata in impas, ducandu-si mainile la fruntea incretita de riduri si zambind apoi oarecum fals numai ca sa ma faca sa ma simt ca totul e ok. Si inainte stiam cat de putina valoare au banii pentru unii insa acum imi dau seama cat de importanti sunt ei pentru o familie asa normala ca a mea. Nu regret ca sunt mereu pe fuga sau ca nu pot dormi sau ca nu ma pot concentra la altceva, insa regret ca pentru pamanteni viata este ca un drum inchis la fiecare kilometru de catre un zid inalt pe care nu-l poti darama daca nu ai suma de bani suficienta ca sa platesti demolarea. Chiar daca esti puternic si zici ca daca lupti darami orice obstacol nu e in totalitate chiar asa...

Acum nu stiu cum ar trebui sa ma simt. Poate un pic furioasa pentru toate refuzurile, pentru toate sansele care mi s-au retezat inainte de a demonstra ca le merit poate mai mult decat oricine. Mi-ar fi placut sa existe si pentru mine cineva din afara familiei care sa ma ajute sa fac rost de tot ce am nevoie. Cineva care sa ia fraiele conducerii si sa-mi spuna : "stai linistita, fa o baie sau dormi putin, ca mai trimit eu un mail/ mai caut eu o cazare"..Inca o data am primit dovada ca nimeni nu e langa tine atunci cand ai mai mare nevoie decat cei din familie. Nu vreau sa fiu rea si sa exclud de aici pe toti cei care m-au sustinut si mi-au promis ca o sa fie bine: fetele mele, andrei si toti prietenii.. but i'm just sayin..

..

Temperatura corpului meu isi depasea gradele obisnuite. Stateam intinsa confortabil, acoperita doar de o patura supradimensionata, care desi se revarsa lenes peste marginile nefinisate de lemn ale patului, nu reusea sa-mi acopere in intregime sanul drept. Bazinul imi era ascuns dar era cald si moale ca un pantec de copil. Cu degetele tale desenai mandale peste pielea mea ca intr-un ritual sfant. Mi-ai sarutat lobul urechii si mi-ai jurat ca timpul nu exista, ca el nu curge decat peste altfel de oameni, nu si peste noi. Te-am crezut si ti-am cerut sa deschizi geamul. Vroiam sa las aerul rece sa-mi trezeasca fiecare por, fiecare gand.

Mi-am tras patura peste tot corpul ingropandu-mi si ultimul centimetru de tesut sub firele ei greoaie . Cand te-ai asezat iar in pat, m-am intors cu spatele la tine. Cand m-am trezit ceasul ticaia clipe ce se petreceau atat de repede incat pareau ca exista simultan..timpul exista, era real. Cand am deschis ochii eram singura si goala. Afara era frig si tu nu mai erai langa mine..

zi monstru

Sambata am mancat o omleta foarte buna si cred ca trebuie sa mentionez asta... si sa-l flatez pe bucatar care'si asteapta laurii. Totusi trebuie sa recunosc ca limonada este ta piece de rezistance... Sometimes u'r just wonderful..

Azi am avut un inceput de saptamana monstruos, plin de alergaturi, emotii, strofocare intelectuala, strofocare fizica, strofocare de toate felurile, Über Über strofocare... Ma dor picioarele de mor, nu credeam ca am sa ajung sa ma plang ca o baba bolnava de artrita si alte boli reumatice da chiar simt ca la noapte o sa se evaporeze ca in povestile fantastice cele doua picioare ale mele de balerina (modestia asta..)

Uitasem ca pot face atat de multe lucruri intr-o singura zi si imi pierdusem de mai bine de un an speranta ca am sa gasesc rostul Google Maps vreodata da iata ca exista un Dumnezeu care ne lumineaza si ne arata ca toate exista cu un scop..sper sa recuperez maine si sa dorm ca o trantora pana la ora 12:00.. oh sweet taste of lazyness i feel thy taste on my dry upper lip..

In fine, coborand din satelitul Google Maps simt ca am nevoie de un ceai. Ceai nu cafea. Ceai fiert cu lamaie si indulcit cu miere. Ma doare regiunea interioara a coapselor da nu pot sa nu zambesc cand imi amintesc instructorul care mi-a sugerat pe cel mai inocent ton posibil : "Hai sa-ti lucram fesierii aia"..(did that sound kinky or what?..). Mi-am recapatat tonusul si linistea interioara de asta vara si lucrul asta ma incarca pozitiv. Am o gramada de lucruri de facut pana la sfarsitul lunii si incerc sa imi pastrez calmul si sa gandesc strategic. Toata lumea  in jurul meu se agita, parca mai tare decat mine. Pe tata il inteleg si mi-e drag sa-l vad asa surescitat da cateodata ma mai descarc pe el si lucrul asta ma face sa-mi doresc sa-mi dau un pumn in cap.. 

Eventual toate lucrurile o sa fie cum trebuie asa ca let's dance :
Timbaland - Carry Out with Justin Timberlake
Asculta mai multe audio Muzica

Thought of the week :Show me the moneeeeey [-o< [-o<

:x

Pentru ca ne-a trimis Cami pozele si filmuletul, am decis sa impart si cu voi un pic din distractia noastra.

Sper sa va placa:*

 

night night

cateodata,
imi place sa ma gandesc
ca inainte de a adormi,
te gandesti la mine,
ca ma lasi sa-ti intru pe sub piele
ca o vraja fina,
aproape imperceptibila
si sa ma ratacesc cu frenezie
in reteaua ta de vene
pana cand starnesc in tine 
dorinta febrila
de a ma avea acolo,
de a ma simti aproape
si mai aproape
pana la disolutie,
pana la temperaturile unui alt soare
care topeste tot
uneste tot
transforma tot..

Mi-ar placea sa stiu ca ma vezi ca un centru
in jurul caruia ai gravita mereu
fara sa te simti
in afara orbitelor tale.
As vrea sa stiu ca pentru tine
pielea mea, distincta si fina
taram de Andromeda necunoscuta
devine panza cea mai potrivita
pe care alegi sa-ti scrii cu buzele
profundul limbaj.

imi place sa ma gandesc
ca inainte de a adormi
macar pentru un scurt moment
ma doresti langa tine..

Good cop , bad cop

Nu-mi vine sa cred ca au trecut appe 3 ani:D de cand scriu pe blog.. bne bne bne.. nici chiar 3, dar se vede fain acolo la arhiva.. in fine.

Astazi am decis sa-mi fac si eu abonament la sala ca sa imi mai eliberez si eu mintea intr-un mod eficient: facand sport. Simt lipsa gandului linistit de asta vara cand ma intorceam acasa transpirata dar linistita. Plus ca efortul e binevenit mai ales dupa perioada asta de vacanta in care singurul sport pe care l-am practicat a fost dansul.. si nu prea am facut excese nici in privinta asta.

Am decis sa ma prioritizez si mai bine anul asta asa ca am inceput chiar cu ziua de azi. E un sentiment aparte sa bifezi fiecare task pe care ti l-ai scris cu o zi inainte pe agenda la to do list si sa stii ca l-ai realizat conform planului. Am sa incerc sa fac cate un daily planning pentru fiecare zi.. desigur cu o zi inainte.

Lucrul care ma apasa si ma provoaca sa scriu pe blog ca un troll la ora 1 dimineata este provenit dintr-o frustrare interioara mai veche. De ce la sfarsitul fiecarei povesti de dragoste sau de pura nebunie in 2, trebuie sa existe roluri de good cop and bad cop?.. Sa explic un pic cum sta teoria asta a mea. Cand cineva decide sa puna stop unei relatii automat capata rolul de Bad cop pentru ca il raneste pe celalalt care nu vede inca motivele despartirii sau se considera abandonat, parasit, inselat, tradat, bla bla bla. Amandoi membrii ex-relatiei se inglobeaza apoi intr-un mic univers meschin de intepaturi si reprosuri care nu face altceva decat sa distruga toate amintirile frumoase care existau inainte de marea eruptie. 

Recunosc ca si mie imi este greu sa accept ca un lucru s-a terminat. De cele mai multe ori admit o singura varianta: Un inceput nou, insa experientele recente:)) m-au convins ca se poate intampla ca in ciuda deciziei de a incheia o relatie, sa ramana sentimente care starnesc in noi dorinta de a mai incerca inca o data, de a face relatia sa mearga, trecand peste toate greselile care s-au petrecut anterior. Si in acest caz avem de a face cu un transfer : tu ca bad cop te transformi gratie sentimentelor si inertiei care te trage inapoi in acea relatie in good cop pentru ca esti dispus sa ierti si sa depui efort suplimentar pentru a obtine fericirea amandurora. Desigur ca nu traim idile minunate si exista intotdeauna riscul ca rolul sa se inverseze si in cazul partenerului  care pana acum trona pseudo- victimizat peste statutul de good cop. Astfel, el poate sa devina bad cop refuzand sa coopereze si sa incerce sa lucreze impreuna cu celalalt la relatie(cauzele pot fi diverse: orgoliu, oboseala, indiferenta...).

Oamenii sunt pripiti, oamenii sunt tragici, oamenilor le place sa starneasca furtuni in pahare de apa doar pentru a face ca suferinta lor sa para monumentala. Mai mult decat atat oamenii sunt orgoliosi, si zic asta vorbind din proprie experienta. E normal sa acordam sanse, e normal sa ne dorim sa punem stop unor relatii. Anormal este sa aratam cu degetul. Intr-o relatie in ciuda slabiciunii firii umane, si a dorintei de a cauta mereu pe altcineva pe care sa arunci vina, nu trebuie sa existe bad cop good cop. Intr-o relatie este normal sa existe greseli, sa existe puncte diferite de vedere, sa existe parti echitabile de vina asumate cu raspundere. Niciodata nu mi-a placut balacareala post-relatiei si nici nu am fost genul de om care sa planga sau sa faca scene atunci cand cineva a decis sa puna punct unei relatii in care am fost implicata. Un singur lucru pe care l-am impus si pe care am pus pret la finalizarea unei legaturi a fost respectul. Deasemenea, mi s-a intamplat si sa ma trezesc in cateva situatii de luciditate in care mi-am dorit sa ma intorc la o fosta relatie desi am crezut si cred ca : "Ciorba reincalzita nu are acelasi gust".  Am convingerea insa ca daca exista maturitate poti face ca ciorba aia sa fie buna si rece , adaugand doar cateva ingrediente care pana mai demult ii lipseau...

Uneori nu vedem adevaratele dimensiuni ale problemei decat atunci cand ne izolam complet de ea. E ca atunci cand iti bati capul ca un nebun sa rezolvi un algoritm, obosesti muncind si teoretizand, iar in final adormi pentru a te trezi si a-ti da seama ca a fost suficienta o clipa scurta de detasare pentru a vedea raspunsul.. nu sunt experta in relatii, poate din cauza ca am fost si am sa fiu mereu o persoana indecisa. Caut perfectiunea si lucrul asta ma impiedica sa iubesc pe cineva pana la capat. E de ajuns un singur punct slab pentru a ma face sa ma inchid si sa imi rezerv spatiul de siguranta de care am nevoie pentru a ma proteja. Insa detest sa mi se atribuie rolul de bad cop. Daca ma mandresc cu vreo ceva, ma mandresc cu faptul ca sunt si incerc sa fiu in toate cazurile o persoana rationala si sincera. Cand aleg sa ies dintr-o relatie prefer sa aud in loc de  :"iti respect decizia" un : "De ce?" pentru ca ma face sa cred ca n-am muncit de una singura incercand sa incorporez unui mecanism care oricum functiona si cu o singura componenta, o a doua piesa. Vreau sa gasesc acel om care sa aiba increderea sa-mi rezerve spatiul de confort si sa ma astepte pentru un timp. Pentru ca daca simt lipsa celuilalt si imi lamuresc sentimentele ma intorc singura inapoi (e amuzant ca imi vine imaginea cainelui care nu uita niciodata drumul spre casa in minte). Pana acum am auzit de foarte multe ori : "Te iubesc" dar cred ca 1 singura persoana mi-a demonstrat pana la un anumit punct asta... insa acum, dupa un timp de la finalizarea povestii concrete dintre noi,  se pierde si dragostea lui in gesturi negandite care poate in mod nejustificat ma dor. Tu ma cunosti, stii cine sunt, imi cunosti pielea si gandurile, si zambetele pe care le pastrez pentru cele mai diverse situatii. In sinea ta ai stiut ca am sa ma intorc intr-un fel sau altul si m-ai asteptat fidel pana pe ultima 100 de metrii cand s-a petrecut neasteptatul: intr-un minut aiurit, rolul de bad cop care cu siguranta mi-a fost atribuit pana de curand, ti-a revenit glorios si justificat.

Inca port pe umeri povara unui status de bad cop neasumat. Si eu fac greseli dar ma trezesc, si desi imi este foarte greu sa recunosc ca n-am procedat corect imi gasesc modul personal de a spune : "Imi pare rau". Nu incerc sa ascund niciun moment cine sunt si tocmai de aceea cred ca ma deranjeaza atat de mult cand la sfarsitul unei relatii mi se dezvaluie lucruri de care pana in punctul ala nu aveam habar, greseli pe care nu le-am constientizat, cuvinte pe care nu le-am spus. Then again, se intampla sa ma confrunt si cu situatii in care nu mi se dezvaluie absolut nimic(mai rau)... 

Daca ar fi sa vorbesc dintr-un punct de vedere pur subiectiv, as spune ca acum imi este teama de etichetele formale care strang de fiecare data si care ma determina sa iert si sa trec peste orice greseala (cu costul demnitatii si integritatii mele) doar de dragul lor, doar de frica singuratatii. Trebuie sa incerc sa iubesc si sa traiesc tot ce urmeaza fara sa ma subscriu unui status care sperie si impune responsabilitati pe care poate persoana de langa mine nu poate, sau se teme la randul ei sa si le asume. Pretind bineinteles respectul pe care la randul meu il ofer, si sinceritate. Numai in modul asta, imi pot limita asteptarile si ma pot proteja. 

Cred ca iubirea se invata asa cum se invata si generozitatea, toleranta, daruirea. Nu vom gasi niciodata metodele cele mai potrivite pentru a intinde mana catre cineva sau pentru a spune cuvintele potrivite pentru a consola, fara trece inainte prin experiente similare, fara a fi pusi noi insine in situatii in care am avut nevoie de cineva care sa ne ajute sau sa ne asculte si sa ne sfatuiasca. Stiu ca am sa calc stramb mult de acum inainte si ca poate am sa repet greseli pe care am zis de mii de ori ca n-am sa le mai repet, insa vreau sa cred ca pe tot acest parcurs am sa si invat sa-mi asum consecintele, riscurile si responsabilitatile care vin in pachet promotional cu oricare relatie...

Pana atunci infidels, la culcare ca e deja 2:30

Noapte buna.

Love..

Hellou new year

Bineinteles ca se putea si mai bine in noaptea de Revelion, dar pentru ca a trecut, am sa merg si eu mai departe. Au fost totusi unele momente minunate..

E aproape 2 dimineata si imi dau seama ca am revenit la programul mult iubit de insomniaca cu gandul la carti. Azi am terminat in sfarsit "Dear John" si "Matase". Nu stiu decat ca prima mi-a lasat un mare gol in suflet. Urasc romanele si cartile siropoase si nu credeam niciodata ca vreo carte dintr-asta o sa ma tina captivata pana la ultimul cuvant. Dar m-am inselat de 3ori.. la Jane Austen, Cecilia Ahern si Nicholas Sparks.. Poate m-am lasat afectata din cauza ca m-am identificat cu personajul masculin(cam ciudat stiu). Ideea ca fiecare om este capabil sa ia deciziile moralmente corecte desi de cele mai multe ori ele nu sunt constructive din punct de vedere emotional, m-a facut sa ma gandesc la dezordinea din viata mea, si sa analizez cat din tot haosul asta e provocat chiar de mine.. Nu e nimic gresit in putina confuzie insa la un moment dat ea devine obositoare si greu de controlat. Iar in acel punct ea devine ca o panza care se extinde si acapareaza cu repeziciune pana si cea mai ascunsa celula a interiorului tau.

Inca invat sa fiu hotarata in deciziile mele . Si stapanirea aduce cu sine analiza care imi taie din placerea spontaneitatii. Cu toate astea nu sunt anhedonica.. doar ca ma aleg sa ma bucur pana la capat doar de acele "evenimente" care intr-adevar sunt stabile si esentiale. Doar oameni mediocrii se bucura pana si de cele mai mici placeri de parca ar fi cele mai revelatoare in existenta lor. Cei mediocrii si bolnavi de fatalism si tristete iremediabila.

A fost totusi un aspect care m-a revoltat si m-a determinat sa-mi pun intrebarea daca intr-adevar avea dreptate Cioran cand zicea ca femeia e incapabila de profunzimi sufletesti.. Nu vreau sa recunosc asta pentru ca sunt subiectiva si bineinteles am sa ma raportez la mine... dar iau totusi in calcul si posibilitatea ca profunzimile mele sufletesti sa fie groapa din centrul orasului pe langa profunzimile oricarui alt barbat care a iubit sau iubeste o femeie. Totul e relativ...

Sper sa mai raspund la intrebari anul asta si sa mai elimin din lucrurile de pe lista cu "things to do before 30". Imi doresc sa exploatez tot potentialul de care dispun si sa invat lucruri noi, dar mai ales imi doresc sa devin acea persoana care mi-am dorit intotdeauna sa devin..