THE QUESTION
Pablo Neruda
*
"Love, a question
has destroyed you.
I have come back to you
from thorny uncertainty.
I want you straight as
the sword or the road.
But you insist
on keeping a nook
of shadow that I do not want.
My love,
understand me,
I love all of you,
from eyes to feet, to toenails~
inside,
all the brightness, which you kept.
It is I, my love,
who knocks at your door.
It is not the ghost, it is not
the one who once stopped
at your window.
I knock down the door:
I enter all your life:
I come to live in your soul:
you can not cope with me.
You must open door to door,
you must a bey me,
you must open your eyes
so that I may search in them,
you must see how I walk
with heavy steps
along all the roads
that, blind, were waiting for me.
Do not fear,
I am yours,
but
I am not the passenger or the beggar,
I am your master,
the one you were waiting for,
and now I enter
your life,
no more to leave it,
love, love, love,
but to stay."
Pablo Neruda
*
"Love, a question
has destroyed you.
I have come back to you
from thorny uncertainty.
I want you straight as
the sword or the road.
But you insist
on keeping a nook
of shadow that I do not want.
My love,
understand me,
I love all of you,
from eyes to feet, to toenails~
inside,
all the brightness, which you kept.
It is I, my love,
who knocks at your door.
It is not the ghost, it is not
the one who once stopped
at your window.
I knock down the door:
I enter all your life:
I come to live in your soul:
you can not cope with me.
You must open door to door,
you must a bey me,
you must open your eyes
so that I may search in them,
you must see how I walk
with heavy steps
along all the roads
that, blind, were waiting for me.
Do not fear,
I am yours,
but
I am not the passenger or the beggar,
I am your master,
the one you were waiting for,
and now I enter
your life,
no more to leave it,
love, love, love,
but to stay."
Il ador pe Pablo Neruda. Parca e primul barbat care a iubit pe pamantul asta. De aseara si pana acum nu imi pot dezlipii ochii de laptop. Stau si pierd ore in sir citind in soapta si repetand cate un vers care mi se pare ca descrie cel mai bine tot ce simt in interiorul meu.
Astazi m-am uitat cu Daria la "The notebook" si m-am maimutarit ca un copil desi stiam pe dinafara tot ce avea sa se intample. Astea sunt micile bucurii de care nu ma pot ascunde si in fata carora ma relev asa salbatica poate si visatoare cum sunt.
Am un sentiment placut avand in vedere ca pentru mine sesiunea a luat sfarsit. Din cate stiu pana acum nu am nota mai mica de 10 si lucrul asta ma satisface intelectual.
Am sa imi petrec ultimele zile in tara vazandu-ma cu cei dragi. Dintre toti, numai tu nu m-ai cautat sa iesim desi mi-ai spus ca ai sa ma suni. Nu stiu ce sa cred si cum sa ma simt. Sunt pe deplin constienta de faptul ca nu sunt printre prioritati si oricat de mult m-ar lovi realitatea in orgoliu, trebuie sa accept acest fapt si sa merg mai departe, fara a ma preocupa sa-mi raspund singura la inevitabila intrebare : "-..dar oare am fost vreodata...?"
Sunt ciudata. Poate nu ar trebui sa ma mai gandesc la lucrurile astea.
Stateam azi cu Daria si in timp ce ne uitam la film, o aud deodata izbucnind : "-Esti culmea. Esti in stare sa gasesti scuze oricarui barbat de pe lumea asta, indiferent de cat de nemernic e, dar cand vine vorba de femei nu le intelegi deloc.."(sper sa-mi fi amintit cu exactitate cuvintele tale dear).. Mi-e greu sa recunosc lucrul asta avand in vedere ca ma consider la fel de transanta indiferent de circumstantele astea, insa totul ar avea o explicatie logica pe care cei care ma cunosc probabil o intuiesc. Dar e paradoxal nu?.. ca la urma urmei sunt.. femeie:)).. ar trebui macar eu sa ma inteleg pe sine..
Pierd teren in lupta cu plictiseala. Abia astept sa ma scot din rutina si sa cunosc oameni noi. Incerc sa ma asigur ca totul o sa fie perfect si ca nu o sa intervina nimic neasteptat pe ultima suta de metrii si parca nici nu constientizez ca in 4 zile nu am sa mai adorm cu capul pe perna mea de acasa.
Vroiam acum ceva timp sa scriu un post mai mare despre toata exeperienta asta Erasmus ca sa le fie de folos tuturor studentilor care se afla in aceiasi dificultate in care m-am aflat si eu la inceput. Sa scriu cum este in zadar sa incerci sa faci rost de vreo finantare in cazul in care nu ai bani suficienti, sau macar cum trebuie sa iti alegi biletul de avion. Niciodata nu se stie ce student mai intra pe blogul meu. In fine, nu avea rost sa ma chinui prea mult cu descrierile astea, din moment ce concluzia este una singura si aia destul de elocventa: Daca vrei sa pleci cu un Erasmus, don't build your expectations too high in ceea ce priveste sponsorizarile pentru ca in mod sigur nu ai sa primesti niciun sfant. Intr-o experienta ca asta cele mai utile sunt economiile de familie si bineinteles pusculita personala. Ai putea avea totusi o sansa la un decont oferit de Universitate daca te misti din timp(cu totii stim ca birocratia e boala grea aici la noi acasa). Un lucru foarte important de care trebuie sa te mai ocupi este cazarea. Cel mai convenabil este sa gasesti un apartament pe care sa-l imparti cu mai multi studenti (in acest caz este necesar sa discuti cu tutorele tau academic de la universitatea la care te duci sau cu coordonatorul de proiect Erasmus, pentru ca el te poate ajuta -ca in cazul meu- mai mult decat iti poti imagina). Exista in orice caz site-uri de inchiriere de camere in apartamente, sau inchiriere de apartamente, pentru care este nevoie sa stapanesti destul de bine limba tarii gazda. Ceea ce nu exista este o baza de date, ierarhizata pe ani de studiu, cu datele de contact ale studentilor Erasmus din Romania. Cred ca asta s-ar dovedi mai mult decat utila...
Nu vroiam sa scriu despre asta acum pentru ca sper sa dezvolt mai mult topicul asta dupa ce ajung acolo. In orice caz, m-as bucura sa stiu ca am ajutat pe cineva sa se descurce intr-o situatie similara.
In loc de incheiere, vreau sa zic ca indiferent de toate lucrurile care evolueaza greoi, trebuie sa recunosc ca zilele astea au fost incarcate de clipe frumoase pe care le-am petrecut cu prieteni pe care stiam ca ii am, prieteni pe care nu-i vazusem de mult, prieteni care mi-au fost aproape in cele mai oribile situatii din viata mea, si care se bucura si ma asigura ca nu o sa se prabuseasca avionul si nu o sa se intample nimic din ce se teme mintea si imaginatia mea bolnava.
Noapte buna infidels.
Enjoy the poem and love:*
Astazi m-am uitat cu Daria la "The notebook" si m-am maimutarit ca un copil desi stiam pe dinafara tot ce avea sa se intample. Astea sunt micile bucurii de care nu ma pot ascunde si in fata carora ma relev asa salbatica poate si visatoare cum sunt.
Am un sentiment placut avand in vedere ca pentru mine sesiunea a luat sfarsit. Din cate stiu pana acum nu am nota mai mica de 10 si lucrul asta ma satisface intelectual.
Am sa imi petrec ultimele zile in tara vazandu-ma cu cei dragi. Dintre toti, numai tu nu m-ai cautat sa iesim desi mi-ai spus ca ai sa ma suni. Nu stiu ce sa cred si cum sa ma simt. Sunt pe deplin constienta de faptul ca nu sunt printre prioritati si oricat de mult m-ar lovi realitatea in orgoliu, trebuie sa accept acest fapt si sa merg mai departe, fara a ma preocupa sa-mi raspund singura la inevitabila intrebare : "-..dar oare am fost vreodata...?"
Sunt ciudata. Poate nu ar trebui sa ma mai gandesc la lucrurile astea.
Stateam azi cu Daria si in timp ce ne uitam la film, o aud deodata izbucnind : "-Esti culmea. Esti in stare sa gasesti scuze oricarui barbat de pe lumea asta, indiferent de cat de nemernic e, dar cand vine vorba de femei nu le intelegi deloc.."(sper sa-mi fi amintit cu exactitate cuvintele tale dear).. Mi-e greu sa recunosc lucrul asta avand in vedere ca ma consider la fel de transanta indiferent de circumstantele astea, insa totul ar avea o explicatie logica pe care cei care ma cunosc probabil o intuiesc. Dar e paradoxal nu?.. ca la urma urmei sunt.. femeie:)).. ar trebui macar eu sa ma inteleg pe sine..
Pierd teren in lupta cu plictiseala. Abia astept sa ma scot din rutina si sa cunosc oameni noi. Incerc sa ma asigur ca totul o sa fie perfect si ca nu o sa intervina nimic neasteptat pe ultima suta de metrii si parca nici nu constientizez ca in 4 zile nu am sa mai adorm cu capul pe perna mea de acasa.
Vroiam acum ceva timp sa scriu un post mai mare despre toata exeperienta asta Erasmus ca sa le fie de folos tuturor studentilor care se afla in aceiasi dificultate in care m-am aflat si eu la inceput. Sa scriu cum este in zadar sa incerci sa faci rost de vreo finantare in cazul in care nu ai bani suficienti, sau macar cum trebuie sa iti alegi biletul de avion. Niciodata nu se stie ce student mai intra pe blogul meu. In fine, nu avea rost sa ma chinui prea mult cu descrierile astea, din moment ce concluzia este una singura si aia destul de elocventa: Daca vrei sa pleci cu un Erasmus, don't build your expectations too high in ceea ce priveste sponsorizarile pentru ca in mod sigur nu ai sa primesti niciun sfant. Intr-o experienta ca asta cele mai utile sunt economiile de familie si bineinteles pusculita personala. Ai putea avea totusi o sansa la un decont oferit de Universitate daca te misti din timp(cu totii stim ca birocratia e boala grea aici la noi acasa). Un lucru foarte important de care trebuie sa te mai ocupi este cazarea. Cel mai convenabil este sa gasesti un apartament pe care sa-l imparti cu mai multi studenti (in acest caz este necesar sa discuti cu tutorele tau academic de la universitatea la care te duci sau cu coordonatorul de proiect Erasmus, pentru ca el te poate ajuta -ca in cazul meu- mai mult decat iti poti imagina). Exista in orice caz site-uri de inchiriere de camere in apartamente, sau inchiriere de apartamente, pentru care este nevoie sa stapanesti destul de bine limba tarii gazda. Ceea ce nu exista este o baza de date, ierarhizata pe ani de studiu, cu datele de contact ale studentilor Erasmus din Romania. Cred ca asta s-ar dovedi mai mult decat utila...
Nu vroiam sa scriu despre asta acum pentru ca sper sa dezvolt mai mult topicul asta dupa ce ajung acolo. In orice caz, m-as bucura sa stiu ca am ajutat pe cineva sa se descurce intr-o situatie similara.
In loc de incheiere, vreau sa zic ca indiferent de toate lucrurile care evolueaza greoi, trebuie sa recunosc ca zilele astea au fost incarcate de clipe frumoase pe care le-am petrecut cu prieteni pe care stiam ca ii am, prieteni pe care nu-i vazusem de mult, prieteni care mi-au fost aproape in cele mai oribile situatii din viata mea, si care se bucura si ma asigura ca nu o sa se prabuseasca avionul si nu o sa se intample nimic din ce se teme mintea si imaginatia mea bolnava.
Noapte buna infidels.
Enjoy the poem and love:*
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu