Am ajuns in final in Teruel. Dimineata am alergat dupa autobus in Zaragoza ca sa ma poata duce la statia de autobus. E uimitor tot ce se intampla. Am aterizat in Barcelona un oras minunat care m-a surprins. Ce e aici e o alta lume. Nu sunt caini vagabonzi si nici gunoaie aruncate pe strada. In locul parcarilor de masini sau masinile parcate pe fiecare trotuar vezi parcari de biciclete. Cu cladiri uniforme si marete, cu istorie la fiecare pas, cu oameni care sunt gata sa te ajute si sa te ghideze spre ceea ce cauti. Nu as fi crezut niciodata ca am sa vorbesc cu un sofer de taxi despre istoria spaniei si a romaniei in spaniolo-engleza. Nu credeam ca ma voi trezi intr-o gara imensa cu un bagaj de 200 de kilograme :)) dupa mine si un rucsac greoi, fara studii de spaniola ci doar un bagaj lingvistic deprins “din auzite” cumparand bilet spre Zaragoza si alergand dupa trenul care tocmai pleaca.

Nu credeam ca ma voi trezi in gara imensa din Zaragoza cautand un loc sa dorm sau cazandu-ma la un hostel del Carmen si petrecandu-mi seara de una singura mancand snitele de acasa si furand internet wireless ca sa o vad pe marusia…

Acum, sunt cazata aici. Teruel este un oras surprinzator. Am auzit ca joia este seara petrecerilor pentru studenti si ca este o brutarie in zona condusa de o tipa de acasa. Din cate am vazut venind dinspre autogara spre apartament, nu cred ca as putea sa ma plictisesc vreodata de oraselul asta. E un castel chiar la 100 de metrii de unde stau pe care nu mai am rabdare sa-l vizitez. Cladirile sunt uimitoare sunt construite pe coline in asa fel incat sa ai impresia ca totul este etajat. Daca stai de undeva de pe un pod , vezi cladiri insirandu-se sub tine ca si cum s-ar afla intr-o prapastie. Ma incanta uniformitatea de aici si inca nu vreau sa ma ingrijorez de bani. Cred ca am pornit cu dreptul. Sunt intr-un loc sigur, déjà am facut un dus, mai am niste cozonac si niste snitele de acasa si am primit chiar si lapte proaspat. Cola e total diferita, btw. Am luat o sticla de cola in gara, nu mancasem nimic dimineata si m-am temut ca nu am bani suficienti sa ii pun in aparat. Ea costa 1.80 euro si eu aveam 1.90. Cu riscul de a-mi pierde o.10 eurocenti(stiu ca suna a costache tulea insa banii mei sunt numarati si impartiti pe zile in asa fel incat sa-mi ajunga), am bagat monedele in aparat si am apasat butonul pe care era imaginea unei sticle de cola normale. Am ramas surprinsa cand am primit inapoi 0.10 eurocenti. Acasa nici un aparat nu-ti da rest, unele chiar nu-ti dau nici macar ce cumperi.. 

O alta surprindere a venit chiar la plecare cand am ajuns in Otopeni. Mi-am zis ca mereu imi imaginam aeroporturile ceva mai mari, desi si Henri Coanda trona destul de impunator. Mi-a placut ca am trecut pe langa Cristi Chivu care este mult mai simpatico decat la tv. As fi vrut sa fac o poza insa nu’s microbista as aca prefer sa-l am in amintirea mea , nu intr-o rama care nu ar insemna absolut nimic. Pe langa asta, m-au socat preturile care sunt mult prea mari pentru bugetul romanului de rand. Nu stiu daca ceilalti europeni platesc aproape 6 euro pe un sandwich rece si deloc consistent. Chiar si o doza de cola la 0,33 costa 2 euro pe cand aici in zaragosa dar si in Barcelona o sticla la jumatate de litru e dupa cum am mai zis 1,80 euro (cred ca aici in teruel e mai ieftina).Zborul cu avionul mi-a facut mainile sa transpire intr-un mod necontrolat. Cand a inceput sa se ridice de la sol am simtit cum stomacul imi ajunge in gat. Putin cu putin a deposit norii in asa fel incat uitandu-ma pe geam puteam avea impresia ca ating cerul. A fost o senzatie minunata insa nu s-a comparat cu momentul aterizarii in Barcelona. Sa vezi din apropiere coasta marii mediterane si miliardele de lumini care nghit parca pamantul, sa vezi cladirile asezate ordonat.. a fost uimitor.. nu puteam sa scot niciun cuvant. Cand am iesit din aeroportul din Barcelona am avut noroc sa stau langa romanul care statuse langa mine in avion. Un om ceva mai in varsta mi-a explicat ca taxiurile aici nu stau cum stau la noi si inhata practice calatorul. Dimpotriva, ele asteapta in siruri si fiecare la rand preiau calatorii. Imi era teama ca va fi scumpa calatoria pana la gara care era in central orasului si imi era teama sa impart taxiul cu un necunoscut insa domnul respective m-a asigurat ca sunt in siguranta sic and ne-am urcat i-a spus soferului sa-l lase la una din locatiile din Barcelona sip e mne sa ma lase la gara. In continuare ma temeam de bani. Cand a ajuns la destinatie, domnul mi-a dat 100 de euro si mi-a urat success. A zis ca admira tinerii care vor sa faca ceva ceva cu viitorul lui si mi-a recomandat sa nu ma incred in romani. Eram rusinata si nu vroiam sa accept banii insa mi-am dat seama ca nu e cazul sa o fac pe modesta. Si banii aia m-au ajutat sa-mi platesc taxiul, biletul de tren si cazarea de o noapte in Zaragoza.

Despre tren.. bineinteles ca iar am ramas socata de conditiile de calatorie.. fiecare scaun are radio cu 8 canale diferite si butoane de volum. Primesti gratiut casti de urechi pe care le poti refolosi. Este un lux pe care noi acasa nici nu-l imaginam. Inainte de a te urca in tren exista filtrul de securitate care se asigura ca nu esti vreun terrorist sau altceva. Inainte de a te urca in tren, biletul iti este verificat de cineva pus sa faca asta sip e tot parcursul calatoriei nu mai vine nimeni sa te bata la cap si sa iti ceara “biletul la compostat”.

Poate ca nu ar trebui acum sa vorbesc doar despre lucrurile bune. La urma urmei nu sunt decat de 2 zile aici si inca nu a inceput scoala. Tot caut si tot caut ceva care sa-mi displaca si nu reusesc sa gasesc. Oamenii sunt de treaba, chiar comici. Fara nicio alta conotatie, limba lor imi rasuna in urechi incontinuu. Ma chinui si eu sa leg doua fraze fara sa par ridicola si uimitor este ca toata lumea ramane surprinsa si-mi spune: “ vai dar ce bine te descurci”. Locul in care sunt acum cazata are o bucatarie frumoasa care ma face sa ma gandesc la cat de usor o sa-mi fie sa imi gatesc ceva sa-mi aduca aminte de tata. Camera mea e un pic cam rece insa cred ca am sa ma descurc. Imi pare putin rau ca nu mi-am adus acasa lenjerie de pat pentru ca asta intr-adevar imi lipseste. Am 2 paturi si cearceaf pe pat+ fata de perna insa nu prea ma incanta idea sa dorm asa.. azi e duminica ma indoiesc ca voi putea cumpara ceva insa de maine dupa ce ma duc la facultate si imi duc actele sau vorbesc cu profa am sa caut ceva mai ieftin, poate voi face niste cumparaturi. Ma indoiesc ca o sa mai am vreun snitel sau vreo bucatica de cozonac.

Colegii mei de apartament sunt tot ca mine studenti E. :Un baiat si o tipa, amandoi sunt turci insa sunt de treaba.

Scriind imi aduc totusi aminte de un lucru care nu m-a incantat destul de mult: spaniolii nu prea stiu engleza. Lucrul asta m-a determinat pe mne sa fac efortul de a vorbi logic si de a ma face inteleasa. Nu stiu daca e un aspect bun sau nu.. auzisem de acasa ca sunt destul de nationalisti si din cate mi-a explicat si tipul din barcelona(soferul de taxi), tocmai mentalitatea si atitudinea asta i-a facut pe spanioli sa-si revina din comunism si sa construiasca printr-o democratie o tara care desi lor nu li se pare suficienta noua (sau cel putin mie) ni se pare ca dintr-o alta dimensiune. Am auzit in autobus, venind spre teruel o doamna spunand ceva de genul : presedintele nu trebuie sa ne minta facand promisiuni false. Suntem capabili sa intelegem ca pentru progress trebuie sa muncesti mult.. Am ramas surprinsa intr-un mod placut si am privit cu un oarecare off in sufletul meu gandindu-ma la cum suntem noi romanii in general.Cu toate astea, pana acum, toti cei care m-au intrebat de unde sunt.. am raspuns Romania si am zambit larg. Pentru ca desi nu este la fel de dezvoltata ca Spania si poate nu la fel de frumoasa acolo m-am nascut, de acolo imi trag radacinile, si acolo sunt persoanele pe care le iubesc si carora ma trezesc acum simtindu-le mai mult ca niciodata lipsa.

Azi: 7.02.2010

Aseara a fost cea mai oribila noapte din viata mea. Mi s-a facut atat de rau incat am vomitat de 3 ori tot ce aveam in stomac. Dimineata a trebuit sa ma duc la universitate si mi s-a facut iarasi rau. Vroiam sa ajung cat mai repede la farmacie sa pot sa-mi iau cv.. cand am terminat am fost la farmacie si spre rusinea mea cea mai mare am vomitat in farmacie. Mi s-a zis ca e de la clima si ca daca nu inceteaza ar trebui sa ma duc la spital.. poate nu e asa de rau.. eu zic ca e de la mirosul de aici de rufe uscate inauntru si de detergent de podele amestecat cu parfum de femeie si alte mirosuri. Mancarea nu e cine stie ce. Mi-am luat niste legume si niste fructe insa nu pot manca. Trebuie sa beau un litru de apa cu medicament.. Mi-e dor de casa, am vorbit cu Marusia si am plans pentru ca imi este dor si imi este rau..

Sper sa fie in regula maine la scoala. Am aflat ca trebuie sa mai aleg inca 2 obiecte pentru ca sa-mi pot face numarul obligatoriu de credite. Nu imi este  teama de nimic, insa gandul ca sunt departe de tata si de Marusia si de iubitele mele ma fac sa ma simt mica si singura. Am incredere ca o sa fie ok. Trebuie doar sa-mi revin din starea asta..