m

Stiu am zis ca nu mai scriu, da n-aruncati cu pietre acum.. 

Marusia e plecata pana duminica.. as fi putut sa ma duc si eu cu ea insa cred ca am facut o alegere rationala de nu m-om dus. Azi am descoperit ca ma intimidez. Detest lucrul asta, si detest sa ma simt incoltita. Aseara m-am chinuit la un exercitiu de matematica elementara si ma simteam blonda.. da blonda rau. Normal ca eram pe drumul cel bun, si cu cateva indicatii de la Dani am reusit sa rezolv problema.

Am primit azi reply de la State University of New York si am ramas surprinsa ca mi-au raspuns, mi-au trimis chiar si cateva formulare de inscriere, chestii de financial aid si international students programme si mi-a zis tanti aia care se ocupa cu treaba asta, ca as putea sa aplic pentru o bursa Campus Community Award care ajunge undeva pe la 3000 de dolari pe an. Mi se pare putin totusi, si nu stiu daca sunt gata sa ma angajez pe la mc p'acolo... Nu stiu ce m-o apucatu cu plecatu:)).... Am vorbit si cu tata, cred ca ar fi totusi greu sa obtin viza pentru S.U.A  [daca citeste vreo-unu blogul si stie cam cum merg lucrurile , faceti-mi si mie un output cv]. Cred ca am sa mai vbesc cu el in seara asta sa vad el ce zice. Am un termen de depus actele cred pana la sf lui noiembrie. Mi-ar placea la naiba sa plec prin facultate da.. vorba aia.. n-ai cu cine. Am scris si pt un Erasmus desi era printre ultimile mele optiuni si sa vaz ce reply o sa primesc.

"Si daca nu pleci nicaieri si ramai aici?"

Raspunsul prostului ar fi the first thing that crosses my mind: n-as fi nici prima nici ultima. Imi pare rau cateodata ca viata asta e o lupta si ca tata nu'i milionar. Da ce sa fac?.. nu-mi lipseste nimic [dpdv material], desi nu le am pe toate, si toate astea datorita lui. Ma face sa plang cateodata cand il vad ca ma incurajeaza in tot ce-mi propun. N-a fost niciodata omul sa-mi zica : " ma tata coboara din norisorii aia si trezeste-te" si poate de asta ma gandesc ca daca , daca , plec.. o sa-mi fie foarte greu sa-l stiu, acasa, singur. Trec printr-o criza si constientizez ca mi-e teama. Mi-e foarte teama de viitor pentru ca se intampla mai repede decat pot eu sa-mi dau seama.

Stiu ca nu pot fugi de probleme indiferent de cat de mult imi doresc asta. Frustrarile mele tot acolo o sa ramana, furia tot aia o sa fie, poate chiar o sa se intensifice, da' momentan incerc si eu drumul cel mai simplu si cel mai putin intunecat spre ataraxie. Mi-ar placea sa nu ma simt atat de aiurea si sa  nu mai am unele sentimente care ma fac sa ma simt slaba, mi-ar placea sa nu imi fac atat de multe griji si sa traiesc random ca toti ceilalti. They look happy, this might actually work.

Cateodata cand stau singura[cam cum e acum] ma apuca o stare de aia ciudata, o energie care ma roade pe dinauntru [ca si cum mi-ar fi foame] si pe care nu o pot opri decat cautand ceva util de facut. In ultima vreme acel lucru util a fost tema la statistica sau din cand in cand ora de germana[da.. banal ...altii scriu cu degetele de la picioare]. Vreau sa ma tin ocupata pentru ca nu vreau sa-mi aduc aminte de multe chestii pe care vreau sa le las undeva in mintea mea si atat. 

Am scris o scrisoare acum vreo saptamana da destinatarul nu o sa o primeasca pentru ca eu fac  cum fac la cumparaturi: analizez mult si ma razgandesc si mai mult. M-a ajutat totusi sa o scriu pentru ca m-am simtit mai bine dupa aceea. La capitolul coerenta recunosc ca am fost varza.

Cam atat de la mine azi infidels, 

LOVE.