Oricat de mult am vrea sa-i tinem langa noi..oamenii mereu pleaca.
Ar fi ideal daca am reusi sa-i pastram intotdeauna ca pe piloni de sustinere acolo unde ii stim dintotdeauna. Ar fi frumos daca am putea controla firul sortii care de cele mai multe ori ne surprinde si ne indeparteaza sau ne desparte tocmai de acele persoane fara de care nu vom putea fi niciodata la fel. Indiferent ca vorbim de parinti, de copii, de iubiti sau de prieteni, trebuie sa ne resemnam cu posibilitatea ca ei pot pleca, ne pot parasi cu sau fara voia lor, la un moment dat cand ni se pare ca avem tot mai multa nevoie de ei.
Cred cu tarie ca prieteniile si iubirile adevarate nu mor. Poate sunt idealista sau poate ca sunt naiva, insa refuz de fiecare data sa cred ca as putea pierde pe cineva doar datorita timpului sau a distantei. Oricat de dureros ar fi, procesul de despartire trebuie asumat. Nu trebuie sa incercam sa-i schimbam cursul si nici sa ne impotmolim intr-o tristete generala pentru ca in definitiv tot ce ne este sortit vom primi, iar orice sfarsit marcheaza in mod inevitabil un nou inceput.
Am trecut peste multe separari pana acum. Am pierdut prieteni, persoane dragi, parintii mei s-au despartit iar intre mine si mama e o prapastie pe care nu o pot umple. Cu toate astea pastrez in inima mea un loc pentru fiecare, pentru ca oricat de multe persoane as cunoaste, si oricator din ele le-as incredinta o parte din sufletul meu, ce e al lor, al celor care m-au parasit desi i-am iubit, e pus deoparte. Oricat timp ar fi si oricati kilometri ne despart, pe ei nu-i poate inlocui nimeni.
Trebuie sa tii capul sus. E un moment greu, peste care nu te vezi trecand usor. Nu iti promit ca am sa te consolez sau ca am sa-ti dau sfaturile cele mai bune dar iti promit sa incerc sa stau langa tine si sa nu zic nimic pentru ca e cum a zis tanti aia in filmul care ne-a placut atat de mult: "daca toti oamenii sunt singuri inseamna ca suntem impreuna in singuratatea asta..". Eu nu ma pricep la la revederi si nici macar nu ma descurc sa zic ce simt atunci cand trebuie, dar orice ar fi gandeste-te ca toate lucrurile se intampla cu un scop, iar toti oamenii mai devreme vor pleca. Si parintii nostrii, si noi. Important e sa gasesti acolo unde te duci, sau sa-ti pastrezi in cazul in care crezi ca ai ramas singur, pe cineva care te poate asculta si care-ti mai poate alina din tristete si dor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu