Nici nu stiu de unde sa incep..

Marea nu e decat o linie subtire.



*
M-am trezit cu tine langa mine, ma tineai in brate si ma invatai ca pe un copil cum sa iubesc. Cearceaful albastru ne acoperea discret corpurile goale care stateau fara pudoare unul langa celalalt. Cand te-ai trezit m-ai sarutat ca si cum gestul acesta era cel mai important gest din ziua care abia incepea. Nici nu mai stiu cat era ceasul dar buzele tale erau dulci si nu-mi doream sa ma ridic din pat..
Dincolo de zare incepea marea.
Dincolo de noi nu mai exista lume.
Suntem singuri.
Suntem suficienti.
Putem fi fericiti.



*
Inca mai am un pic de sare pe piele. Nu pot sa descriu exact zilele astea care au trecut prea repede. Liberty, aventurile cu voi,parcul de distractii, baia de la 3 dimineata in apa calda a marii, rasaritul, fuga de Motsat, poate chiar si Baltatul care mi-a tras scaunul sa ma asez desi aveam impresia ca ma uraste de moarte dupa ce fetele i-au facut observatie privind nota de plata... diminetile tarzii.. toate m-au facut sa ma rup de Galati si sa incep ceva nou. Visez cu ochii deschisi, vreau sa scriu despre toate acele povesti de dragoste de la malul marii, despre toate emotiile si sentimentele de care imi era atat de dor.
*
Lucrurile bune se intampla intotdeauna cand te astepti mai putin. Vacanta asta nu putea fi mai perfecta decat a fost si inca mai ravnesc la un weekend pe care nu mai am rabdare sa-l astept. Ma simt ca un vulcan care fierbe de dor, de veselie, de viata, imi simt bateriile incarcate.
Ma simt speciala.
*

Am strigat.
La picioare marea se spargea in unde mici.
Scoicile pe jumatate sfaramate imi gadilau talpa.
Imi era frig.

Din nori, soarele se ivea
Timid ca zambetele de dimineata.
Un cerc de foc
Care ma intrista si ma bucura,
Si de care imi era un nesfarsit dor.

Buzele imi erau uscate de sare.
Incercam sa gasesc punctul
In care marea se contopeste cu orizontul
Atat de larg,
Insa nu am reusit.