Etichete:
idei imprumutate
citat
"Si totusi o iubesc.Fara indoiala ca o iubesc.Poate tocmai de aceea as dori sa fiu cat mai departe de ea in ceasul acesta.Si, daca m-ar intreba deodata n-as sti ce sa-i raspund.Nu pot fara ea,nu vreau nici cu ea.Trebuie sa raman singur, ca sa stiu ce vreau;chiar daca as voi sa-mi petrec restul zilelor numai si numai printre oameni, tot trebuie sa raman o clipa singur si sa hotarasc asta..Adevarul este ca oamenii fug de fericire, nu o cauta.De cate ori intalnesc fericirea,fug de ea sau o rateaza, fac orice din ea numai sa se transforme in altceva..."
M.Eliade-"Intoarcerea din rai"
Desi este unul din preferatii mei..astazi sunt si nu sunt de acord cu ceea ce scrie.
M.Eliade-"Intoarcerea din rai"
And that's why i need u here with me
[Cineva pe care sa iubesti
Cineva caruia sa-i povestesti toate visele, emotiile, durerile tale
Cineva pe care sa asculti,
Cineva pe care sa certi,
Cineva pe care sa te poti baza,
Cineva care sa te adaposteasca in bratele sale pe timp de furtuna,
Cineva sa-ti sopteasca la ureche "te iubesc"...
Cineva pentru care sa fii singurul.singura,
Cineva caruia sa-i apartii,
Cineva sa fie acolo mereu,
Cineva care sa nu puna intrebari dar sa stie toate raspunsurile,
Cineva care sa se joace in parul tau,
Cineva care sa-ti cante cand nu poti sa dormi,
Cineva sa-ti aduca dimineata o cafea calda si sa te sarute pe frunte,
Cineva care nu cere multe,
Cineva care ofera tot...]
Nichita Stanescu
Îmbrãtisarea
Când ne-am zãrit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-odatã
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lãsa sã-l strãbatã.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atât de iute
cã timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora lovitã, se sparse-n minute.
As fi vrut sã te pãstrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, în trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sã te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
Când ne-am zãrit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-odatã
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lãsa sã-l strãbatã.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atât de iute
cã timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora lovitã, se sparse-n minute.
As fi vrut sã te pãstrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, în trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sã te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
Prima zi de Paste
o zi de duminica
stau sub ciresul imens si ma joc cu iarba.
Din cand in cand ma ridic si te privesc colorand un zambet in coltul buzei.Aud stand intinsa pe iarba sunetul pumnilor tai lovind sacul greu de box.As putea sa stau sa te privesc ore in sir cum te eliberezi de furie. Ti-a fost dor, stiu..
Imi las capul sa se aseze usor pe trunchiul de copac si ciresul isi scutura din cand in cand florile albe, adunate in manunchiuri bogate si grase, pe obrajii mei incalziti de soare.
Ma simt libera, i've found my green fields.
Din cand in cand imi trec mana prin firele inalte de iarba. Pleoapele imi aluneca greu dar nu dorm , cum as putea? Vreau sa stau cat mai mult asa, sa ma impac bine cu mine, soarele sa-mi mangaie chipul, parul sa-mi fluture in vant...sa aud un pic de muzica din departare si sa uit ca peste cateva ore ma voi trezi din vis..
Astazi am aflat, intr-o singura clipa, ca peisajele pe care mi le-am imaginat exista, si se ascund de cele mai multe ori, in cele mai neasteptate locuri. Ca refugii din calea furtunii, ele se arata numai celor care isi deschid larg ochii, care au petrecut locurile acelea dinainte chiar de a le cunoaste concret, de-a le calca cu picioarele pamantul atat de sfant.
Am sa visez
Am sa cred in imaginatia mea,
Si am sa am rabdare
Pentru ca stiu ca uneori soarta e mai puternica decat noi,
Si ne arata, franturi din ce ne asteapta, franturi pe care nu le reperam ca atare, ci ca vise proiectate de subconstient, care ne asteapta atat timp cat avem perseverenta de a crede in ele, oricat de imposibil si de greu ni s-ar parea la un moment dat..
*
E cald si e frumos si astazi e cea mai frumoasa zi din primavara.
stau sub ciresul imens si ma joc cu iarba.
Din cand in cand ma ridic si te privesc colorand un zambet in coltul buzei.Aud stand intinsa pe iarba sunetul pumnilor tai lovind sacul greu de box.As putea sa stau sa te privesc ore in sir cum te eliberezi de furie. Ti-a fost dor, stiu..
Imi las capul sa se aseze usor pe trunchiul de copac si ciresul isi scutura din cand in cand florile albe, adunate in manunchiuri bogate si grase, pe obrajii mei incalziti de soare.
Ma simt libera, i've found my green fields.
Din cand in cand imi trec mana prin firele inalte de iarba. Pleoapele imi aluneca greu dar nu dorm , cum as putea? Vreau sa stau cat mai mult asa, sa ma impac bine cu mine, soarele sa-mi mangaie chipul, parul sa-mi fluture in vant...sa aud un pic de muzica din departare si sa uit ca peste cateva ore ma voi trezi din vis..
Astazi am aflat, intr-o singura clipa, ca peisajele pe care mi le-am imaginat exista, si se ascund de cele mai multe ori, in cele mai neasteptate locuri. Ca refugii din calea furtunii, ele se arata numai celor care isi deschid larg ochii, care au petrecut locurile acelea dinainte chiar de a le cunoaste concret, de-a le calca cu picioarele pamantul atat de sfant.
Am sa visez
Am sa cred in imaginatia mea,
Si am sa am rabdare
Pentru ca stiu ca uneori soarta e mai puternica decat noi,
Si ne arata, franturi din ce ne asteapta, franturi pe care nu le reperam ca atare, ci ca vise proiectate de subconstient, care ne asteapta atat timp cat avem perseverenta de a crede in ele, oricat de imposibil si de greu ni s-ar parea la un moment dat..
*
E cald si e frumos si astazi e cea mai frumoasa zi din primavara.
Etichete:
amintiri
.
De cativa ani Pastele si-a pierdut semnificatia pe care o avea inainte.
Singurele amintiri frumoase de Paste sunt legate de unchiul si matusa mea care astazi nu mai sunt...fara ei deja o parte din mine reneaga spiritul asta al Invierii.
Imi amintesc cu un zambet timid cat de frumos era sa stau sa-i privesc pe tata si pe unchiu cantand si razand , vorbind despre tineretile lor.Matusa scapa printre dinti cate o injuratura pentru unchiu ca era prea galagios , insa injuratura aia parea din gura ei micutsa mai puternica decat un banal "te iubesc".
In ajunul Pastelui unchiu si cu tata preluau controlul bucatariei.Ma uitam fermecata la unchiu in timp ce-si punea toata dragostea in prajiturile si torturile atat de gustoase cu care ne indulcea. Tata pregatea carnea de miel, o condimenta si impreuna pareau a fi cei mai priceputi bucatari din lume.
Fara ei Pastele nu mai e Paste...nu pentru mine.
As vrea sa-i aduc inapoi..as da orice sa o tin in brate pe matusa, sa o aud vorbind, as da orice sa-l ascult pe unchiu in timp ce ne punea mintea la incercare cu cate un joc de iscusinta mintii, as vrea sa-l vad inca o data pe tata asa de fericit cum era in noptile in care statea cu unchiu si cantau impreuna..
As vrea sa ma iubesti la fel de mult cum a iubit-o unchiul pe matusa...nu imi doresc bani, nu imi doresc sa ma stie lumea..vreau doar sa simt aceiasi liniste si caldura pe care o simteam cand ii priveam.
Nu as putea explica niciodata modul in care le simt lipsa. Ma uit din cand in cand in cutia postala si ma simt stinghera cand realizez ca anul asta nu vor fi felicitari din partea lor. Nu ne vom suna de constantin si elena sa ne felicitam, nu vom avea petrecerile pana in zorii diminetii..fara ei am ramas saraci.
Recunosc, cu o oarecare tristete, ca nu am invatat conceptul de "familie" din mediul in care am crescut, ci de acolo, din Tulcea, locul unde ma simt intotdeauna ca acasa.
Nu am putut sa le zic niciodata cat de mult m-au marcat, cat de mult ii iubesc si cat de multe am invatat de la ei.Poate nu ar trebui sa ma invinovatesc pentru asta..eram destul de mica si in afara de asta..nu am stat niciodata prea bine la capitolul impartasitul sentimentelor.
Dar daca ar fi langa mine le-as spune..le-as multumi pentru caldura pe care mi-au inspirat-o, le-as multumi pentru ca mi-au aratat si mi-au demonstrat ca dragostea exista cu bune si cu rele, le-as spune cat de recunoscatoare sunt pentru fericirea pe care au adus-o in sufletele noastre de fiecare data, si inainte de toate cred ca i-as imbratisa din toate puterile si as incepe sa plang pentru ca lipsa lor mi se pare inca un cosmar din care nu ma pot trezi.
Va iubesc si va port in suflet mereu.
Singurele amintiri frumoase de Paste sunt legate de unchiul si matusa mea care astazi nu mai sunt...fara ei deja o parte din mine reneaga spiritul asta al Invierii.
Imi amintesc cu un zambet timid cat de frumos era sa stau sa-i privesc pe tata si pe unchiu cantand si razand , vorbind despre tineretile lor.Matusa scapa printre dinti cate o injuratura pentru unchiu ca era prea galagios , insa injuratura aia parea din gura ei micutsa mai puternica decat un banal "te iubesc".
In ajunul Pastelui unchiu si cu tata preluau controlul bucatariei.Ma uitam fermecata la unchiu in timp ce-si punea toata dragostea in prajiturile si torturile atat de gustoase cu care ne indulcea. Tata pregatea carnea de miel, o condimenta si impreuna pareau a fi cei mai priceputi bucatari din lume.
Fara ei Pastele nu mai e Paste...nu pentru mine.
As vrea sa-i aduc inapoi..as da orice sa o tin in brate pe matusa, sa o aud vorbind, as da orice sa-l ascult pe unchiu in timp ce ne punea mintea la incercare cu cate un joc de iscusinta mintii, as vrea sa-l vad inca o data pe tata asa de fericit cum era in noptile in care statea cu unchiu si cantau impreuna..
As vrea sa ma iubesti la fel de mult cum a iubit-o unchiul pe matusa...nu imi doresc bani, nu imi doresc sa ma stie lumea..vreau doar sa simt aceiasi liniste si caldura pe care o simteam cand ii priveam.
Nu as putea explica niciodata modul in care le simt lipsa. Ma uit din cand in cand in cutia postala si ma simt stinghera cand realizez ca anul asta nu vor fi felicitari din partea lor. Nu ne vom suna de constantin si elena sa ne felicitam, nu vom avea petrecerile pana in zorii diminetii..fara ei am ramas saraci.
Recunosc, cu o oarecare tristete, ca nu am invatat conceptul de "familie" din mediul in care am crescut, ci de acolo, din Tulcea, locul unde ma simt intotdeauna ca acasa.
Nu am putut sa le zic niciodata cat de mult m-au marcat, cat de mult ii iubesc si cat de multe am invatat de la ei.Poate nu ar trebui sa ma invinovatesc pentru asta..eram destul de mica si in afara de asta..nu am stat niciodata prea bine la capitolul impartasitul sentimentelor.
Dar daca ar fi langa mine le-as spune..le-as multumi pentru caldura pe care mi-au inspirat-o, le-as multumi pentru ca mi-au aratat si mi-au demonstrat ca dragostea exista cu bune si cu rele, le-as spune cat de recunoscatoare sunt pentru fericirea pe care au adus-o in sufletele noastre de fiecare data, si inainte de toate cred ca i-as imbratisa din toate puterile si as incepe sa plang pentru ca lipsa lor mi se pare inca un cosmar din care nu ma pot trezi.
Va iubesc si va port in suflet mereu.
poveste
-As putea scrie oricand o poveste despre noi doi, despre modul bizar in care alunitele de pe burta ta formeaza acel triunghi ce se ascunde cand te ridici.Mereu am fost fascinat de asta, si de modul in care in fiecare clipa descopar portiuni din pielea ta pe care nu le stiam.As putea sa scriu despre zambetul tau care la prima vedere e un zambet banal dar care ascunde ceva mai mult decat orice alta incordare de muschi.Esti frumoasa cand stai cu capul pe mana mea si te prefaci ca ti-e somn...de fapt tu nu dormi niciodata.
-Si eu as putea sa scriu o poveste despre noi, sunt sigura ca ar fi mai reusita decat a ta! spuse ea incercand sa-l tachineze.
-Da??!.. ma indoiesc.
[cei doi zambesc]
-Eu as scrie despre modul in care ma enerveaza cand esti sarcastic si despre felul in care ma privesti.As putea sa scriu despre buzele tale , as descrie cum isi schimba forma cand zambesti..Nu cred ca as putea insa sa scriu despre tot ce simt cand ma tii in brate.Nici sa vorbesc despre asta nu stiu cum sa o fac..d'apai sa scriu.E ca si cum in jurul meu s-ar fi facut deodata liniste..e confortabil si calduros..Am vrut odata sa scriu dar m-am razgandit.
-De ce te-ai razgandit?
-Asa...pentru ca nimic din ce as fi scris atunci nu mi-ar mai fi convenit acum.Cred ca azi as fi gasit cuvintele mai potrivite sau poate ca nu ar mai fi fost nevoie de cuvinte.
-Dar niciodata nu a fost...
-Ai dreptate... de asta nici eu nici tu nu am scris pana acum vreo poveste.
-Cred ca nici macar nu as fi avut rabdarea sa citesc pana la sfarsit ce ai scris.
-Ai fi avut...ai fi vrut sa citesti asa cum si eu as fi vrut sa citesti...mai spune-mi..spune-mi un pic din povestea ta..cum m-ai fi descris..?
-Nimic mai mult decat ceea ce esti.Nu te-as face o zana, nici macar o printesa sau alte prostii de astea.Te-as fi descris asa cum esti fara sa te flatez si sa te fac sa nu te regasesti intre randurile mele.Esti nebuna si vorbesti mult..asta ar fi fost ideea mea.
[ea il ciupeste]
-Mai bine saruta-ma.Joaca-te in parul meu si fa-ma sa ma simt ca acasa. Cuvintele ma obosesc azi si tare as vrea o ecranizare a povestii in loc de o cronica a ei.
-Dar nu am terminat..
-Nici nu trebuie si nici nu vreau...haaaai tine-ma in brate.Promit sa tac si sa iau notite.
-Notite despre ce?
-Despre tot.Despre mainile tale reci si despre setea cu care tragi din tigara aia ca si cum ar fi ultima.
-Pai cred ca e ultima...s-a terminat pachetul, s-a terminat si timpul..e tarziu.
-Stiu ca e.
-Si acum...ce propui?
-Propun sa taci si sa ma saruti.Poate adormim impreuna si nu ai sa mai simti nevoia de o alta tigara.Ti-am spus vreodata cat de mult tanjesc uneori dupa unele din cuvintele tale?Imi place sa te simt uneori vulnerabil in bratele mele de parca ai fi pierdut si eu sunt sigurul refugiu..
-Da..?Poate am sa le spun...sau poate...
-Am spus ca tac.
-Ai spus.
-Tac..tu tine-ma in brate.Vreau sa cada noaptea peste noi asa.
-Daca mai vorbesti mult ai sa pierzi si noaptea.Incearca sa dormi.Promit sa nu adorm inaintea ta.Am sa stau treaz si am sa vad cum adormi in timp ce am sa te tin in brate...
-Povestea noastra ..oare are final fericit...?
-Nu stiu...dar cred ca merita sa stam sa vedem ...
-Pana cand..?
-Pana la capat..
test
am facut un mic test sa vad cat de repede tastez si iata rezultatul(care este destul de satisfacator dupa parerea mea:D)
65 de cuvinte
65 de cuvinte
Etichete:
clipe frumoase
recent break aways
3 dragutse in ratb:X
[de la stanga la dreapta Ilham,Cza si Daria]
[de la stanga la dreapta Ilham,Cza si Daria]
fara semne
e minutul nefiresc de scurt
acela in care te privesc
si simt ca ne cunoastem de o viata
e acelasi nefiresc de scurt minut
acela in care te privesc
si simt ca de abia acum incep sa te stiu
intinsa pe pat
aproape ca incep sa visez
si sa conturez
imagini cu noi
in care ne pierdem zambind
sunt imagini tandre
in care ne descoperim simultan
mecanismele interne
ce ne fac uneori sa credem
ca dragostea exista
chiar aici
intre noi
e acel minut nefiresc de scurt
in care te imbratisez si-ti spun
cat de mult imi plac buzele tale
mereu uscate
care ma indeamna
sa le musc si sa le sarut
acela in care te privesc
si simt ca ne cunoastem de o viata
e acelasi nefiresc de scurt minut
acela in care te privesc
si simt ca de abia acum incep sa te stiu
intinsa pe pat
aproape ca incep sa visez
si sa conturez
imagini cu noi
in care ne pierdem zambind
sunt imagini tandre
in care ne descoperim simultan
mecanismele interne
ce ne fac uneori sa credem
ca dragostea exista
chiar aici
intre noi
e acel minut nefiresc de scurt
in care te imbratisez si-ti spun
cat de mult imi plac buzele tale
mereu uscate
care ma indeamna
sa le musc si sa le sarut
neata!
*
"Deosebirea dintre iad si rai nu poate fi decît aceasta: în rai poti dormi cînd vrei, în iad niciodatå. Este imposibil så iubesti viata atunci cînd nu poti dormi."-E.Cioran
*
Mi-e un somn teribil.Dupa ce incepusem sa ma bucur de noptile in care am putut sa dorm , si chiar foarte bine, acum vad ca am revenit la insomniile obisnuite care nu ma obosesc decat abia dimineata cand trebuie sa ma dau jos din pat ciufulita si rumegand injuraturi.
Cu toate astea, vad ca exista si o parte buna.
M-am dat jos din pat, mi-am trecut de 2 ori mana prin par, si m-am repezit la fereastra sa vad cum e vremea. M-am apropiat ca un copil surprins de usa de la balcon care scartaia lenes in ritmul adierii de afara si mi-am umplut cosul pieptului cu aer de primavara. Pentru un moment am uitat ca la 12:56 m-am pus in pat, ca la 1 jucam texas nu mai stiu cum pe telefon si ca am reusit performanta de a ajunge la nivelul 10, ca la 3 jumate scriam sms-uri, ca la 4 am terminat sticla de apa de pe noptiera, ca la 5 tata s-a dus la baie apoi la 5 si un sfert a deschis lumina sa se imbrace sa mearga la servici si ca la 10 a sunat ceasul, desi stiam exact ce ora e, si m-am ridicat din pat blestemand vecina care batea covoare in fata blocului.
Somnul ma face sa fiu mult mai atenta la lucrurile din jurul meu, sa le dau o alta valoare.
Am ajuns sa cred ca e o particularitate bizara a fiintei mele neputinta de a se opri la perioade constante din miscare. Nu sunt si nu vreau sa devin un perpetuum mobile atat timp cat sunt singura. E un egoism universal faptul ca noptile albe in singuratate sunt cele mai dureroase si obositoare din toate punctele de vedere, pe cand noptile petrecute alaturi de prieteni, sau noptile cu cel pe care il iubesti, sunt noptile atemporale, rupte de orice efect al trecerii timpului, care nu lasa urme de oboseala asupra ta, ci dimpotriva, te incarca de energie.
Cred ca azi o sa fie o zi frumoasa, pentru ca asa trebuie sa fie. Desi mi-e soooooomn si simt asta in genunchi, am sa-mi exploatez resursele latente ultime de energie si am sa rezist cu stocisism visand la un somn bun pentru noaptea care urmeaza.
Cu toate astea, vad ca exista si o parte buna.
M-am dat jos din pat, mi-am trecut de 2 ori mana prin par, si m-am repezit la fereastra sa vad cum e vremea. M-am apropiat ca un copil surprins de usa de la balcon care scartaia lenes in ritmul adierii de afara si mi-am umplut cosul pieptului cu aer de primavara. Pentru un moment am uitat ca la 12:56 m-am pus in pat, ca la 1 jucam texas nu mai stiu cum pe telefon si ca am reusit performanta de a ajunge la nivelul 10, ca la 3 jumate scriam sms-uri, ca la 4 am terminat sticla de apa de pe noptiera, ca la 5 tata s-a dus la baie apoi la 5 si un sfert a deschis lumina sa se imbrace sa mearga la servici si ca la 10 a sunat ceasul, desi stiam exact ce ora e, si m-am ridicat din pat blestemand vecina care batea covoare in fata blocului.
Somnul ma face sa fiu mult mai atenta la lucrurile din jurul meu, sa le dau o alta valoare.
Am ajuns sa cred ca e o particularitate bizara a fiintei mele neputinta de a se opri la perioade constante din miscare. Nu sunt si nu vreau sa devin un perpetuum mobile atat timp cat sunt singura. E un egoism universal faptul ca noptile albe in singuratate sunt cele mai dureroase si obositoare din toate punctele de vedere, pe cand noptile petrecute alaturi de prieteni, sau noptile cu cel pe care il iubesti, sunt noptile atemporale, rupte de orice efect al trecerii timpului, care nu lasa urme de oboseala asupra ta, ci dimpotriva, te incarca de energie.
Cred ca azi o sa fie o zi frumoasa, pentru ca asa trebuie sa fie. Desi mi-e soooooomn si simt asta in genunchi, am sa-mi exploatez resursele latente ultime de energie si am sa rezist cu stocisism visand la un somn bun pentru noaptea care urmeaza.
ganduri tarzii
Incerc de ceva timp sa ma dezobisnuiesc de proastele mele obicieiuri..inclusiv de viciile cotidiene.
Am reusit pentru o scurta perioada sa ma detasez de cafea insa recunosc, spre rusinea mea, ca azi am calcat stramb..
Cred ca mi-a intrat in sange cofeina si acum sunt ca un dependent de ala care nu mai poate sa se opreasca.La Cola si Pepsi am renuntat insa nu stiu pentru cat timp.
Nu imi place sa fiu dependenta de lucruri. Incerc sa ma tin cat mai departe de atractiile astea care odata acceptate devin indispensabile.Poate e din cauza ca imi place sa fiu cat mai independenta posibil, paradoxala declaratie avand in vedere statutul meu de intretinuta financiar de tata.
Ma rog, sunt si eu ca tot studentul de azi..dependent intr-o oarecare masura de parinti.
Un alt lucru pe care l-am observat la mine, chiar si in cele mai apropiate relatii, e ca intotdeauna trasez o linie de siguranta peste care rareori trec. Chiar si cand se intampla sa o depasesc imi gasesc resursele interioare necesare trecerii inapoi spre limita acceptabila. Pana acum nu am avut decat 2 momente cand am simtit ca nu mai pot trece usor in spatele demarcatiei. Recunosc caderile atunci au fost puternice, insa astazi mi-am revenit si sunt mai in spate chiar decat trebuia, ceea ce e un lucru bun, incurajator pentru mine.
Pe de alta parte, sunt si situatii in care prefer sa risc de la inceput, nu inainte insa de a analiza atent toate riscurile implicate de situatia respectiva.
Desi e foarte obositor uneori sa te intelegi bine cu tine, si sa-ti respectii principiile puternic interiorizate, de cele mai multe ori auto-limitarea si auto-controlul te feresc de multe suferinte.
Accept cu placere spontaneitatile cotidiene si ma lovesc spre propria uimire foarte puternic de situatiile previzibile. Cred ca astea au cel mai mare impact asupra mea, pentru ca ma lasa oarecum dezamagita din simplul fapt ca s-au intamplat..si deci ca am avut dreptate.
Nu am subestimat niciodata oamenii ... de obicei ii las pe ei sa faca asta in ceea ce ma priveste.
Stiu ca sunt plini de surprize si ca unii au un potential genial pe care si-l lasa descoperit tocmai din perversitate, nu din timiditate sau stiu eu ce alt sentiment de pudoare infantila. De asta si linia mea chiar in relatiile de prietenie..
Mereu m-am intrebat daca prietenia adevarata exista si de cele mai multe ori am ajuns la concluzia ca ea este o variabila dependenta de circumstante si de firea umana slaba si schimbatoare. Nu este rau sa ai prieteni, atat timp cat ii poti numara pe degetele de la maini..asta cred eu.
In dragoste povestea capata alte contururi. Pentru ca aici liniile nu trebuie sa existe. Este adevarat ca trebuie sa iti tii ochii deschisi si sa nu ajungi la sfarsit in situatiile penibile gen:"Daca stiam ca esti asa nici nu te mai luam!". Sincera sa fiu, chestia asta mi se pare ciudata pentru ca atat timp cat esti stapan pe propriile sentimente si pe propria ratiune iti poti da seama de la inceput daca merita sau nu. Pentru greselile si suferintele in dragoste suntem intotdeauna responsabili poate in mai mare masura decat cel de langa noi.
Iubirile pe deplin constientizate sunt cele mai sincere si mai puternice pentru ca numai ele se arata inca de la inceput asa cum vor fi.
Mi se pare necesar sa incerci pe cat se poate sa-l cunosti pe cel de langa tine si sa-l accepti cu bune si cu rele fara a incerca sa-l schimbi.Nu vad motivul pentru care i-ai cere celui din jurul tau sa fie altcineva doar de dragul tau pentru ca intr-un final te-ai plictisi de "propria creatie".L-ai anticipa, l-ai intui, si practic i-ai rapi toate posibilitatile de a te surprinde si de a-l descoperi in intreaga sa complexitate.
Vreau sa ma surprinzi.
Vreau sa te descopar nu sa te anticipez.
Vreau sa fii tu.
Vreau sa fii tu tot timpul.
Vreau sa ma iubesti
...asa neterminata cum sunt...
[noapte buna!:*]
Am reusit pentru o scurta perioada sa ma detasez de cafea insa recunosc, spre rusinea mea, ca azi am calcat stramb..
Cred ca mi-a intrat in sange cofeina si acum sunt ca un dependent de ala care nu mai poate sa se opreasca.La Cola si Pepsi am renuntat insa nu stiu pentru cat timp.
Nu imi place sa fiu dependenta de lucruri. Incerc sa ma tin cat mai departe de atractiile astea care odata acceptate devin indispensabile.Poate e din cauza ca imi place sa fiu cat mai independenta posibil, paradoxala declaratie avand in vedere statutul meu de intretinuta financiar de tata.
Ma rog, sunt si eu ca tot studentul de azi..dependent intr-o oarecare masura de parinti.
Un alt lucru pe care l-am observat la mine, chiar si in cele mai apropiate relatii, e ca intotdeauna trasez o linie de siguranta peste care rareori trec. Chiar si cand se intampla sa o depasesc imi gasesc resursele interioare necesare trecerii inapoi spre limita acceptabila. Pana acum nu am avut decat 2 momente cand am simtit ca nu mai pot trece usor in spatele demarcatiei. Recunosc caderile atunci au fost puternice, insa astazi mi-am revenit si sunt mai in spate chiar decat trebuia, ceea ce e un lucru bun, incurajator pentru mine.
Pe de alta parte, sunt si situatii in care prefer sa risc de la inceput, nu inainte insa de a analiza atent toate riscurile implicate de situatia respectiva.
Desi e foarte obositor uneori sa te intelegi bine cu tine, si sa-ti respectii principiile puternic interiorizate, de cele mai multe ori auto-limitarea si auto-controlul te feresc de multe suferinte.
Accept cu placere spontaneitatile cotidiene si ma lovesc spre propria uimire foarte puternic de situatiile previzibile. Cred ca astea au cel mai mare impact asupra mea, pentru ca ma lasa oarecum dezamagita din simplul fapt ca s-au intamplat..si deci ca am avut dreptate.
Nu am subestimat niciodata oamenii ... de obicei ii las pe ei sa faca asta in ceea ce ma priveste.
Stiu ca sunt plini de surprize si ca unii au un potential genial pe care si-l lasa descoperit tocmai din perversitate, nu din timiditate sau stiu eu ce alt sentiment de pudoare infantila. De asta si linia mea chiar in relatiile de prietenie..
Mereu m-am intrebat daca prietenia adevarata exista si de cele mai multe ori am ajuns la concluzia ca ea este o variabila dependenta de circumstante si de firea umana slaba si schimbatoare. Nu este rau sa ai prieteni, atat timp cat ii poti numara pe degetele de la maini..asta cred eu.
In dragoste povestea capata alte contururi. Pentru ca aici liniile nu trebuie sa existe. Este adevarat ca trebuie sa iti tii ochii deschisi si sa nu ajungi la sfarsit in situatiile penibile gen:"Daca stiam ca esti asa nici nu te mai luam!". Sincera sa fiu, chestia asta mi se pare ciudata pentru ca atat timp cat esti stapan pe propriile sentimente si pe propria ratiune iti poti da seama de la inceput daca merita sau nu. Pentru greselile si suferintele in dragoste suntem intotdeauna responsabili poate in mai mare masura decat cel de langa noi.
Iubirile pe deplin constientizate sunt cele mai sincere si mai puternice pentru ca numai ele se arata inca de la inceput asa cum vor fi.
Mi se pare necesar sa incerci pe cat se poate sa-l cunosti pe cel de langa tine si sa-l accepti cu bune si cu rele fara a incerca sa-l schimbi.Nu vad motivul pentru care i-ai cere celui din jurul tau sa fie altcineva doar de dragul tau pentru ca intr-un final te-ai plictisi de "propria creatie".L-ai anticipa, l-ai intui, si practic i-ai rapi toate posibilitatile de a te surprinde si de a-l descoperi in intreaga sa complexitate.
"Farmecul absurd al iubirii adevårate, al iubirii intense, este de a gåsi mister într-o singurå fiintå, de a descoperi — sau mai precis a inventa — un infinit într-o existentå individualå de o deconcertantå finitate"-E.Cioran
Oamenii trebuie lasati asa cum sunt pentru ca ei nu se schimba.Nici tu macar nu te poti schimba, si asta nu din inflexibilitate psihica ci din neputinta.Nu suntem suficienti de puternici incat sa ne auto-anihilam partile rele pentru ca suntem constienti ca exact fara acele parti nu am mai avea niciun farmec.Vreau sa te descopar nu sa te anticipez.
Vreau sa fii tu.
Vreau sa fii tu tot timpul.
Vreau sa ma iubesti
...asa neterminata cum sunt...
[noapte buna!:*]
Etichete:
clipe frumoase,
vise
La multi ani!
postarea asta este pentru EL.
pentru ca este special;
pentru ca ma intriga si ma face sa vreau mai mult in fiecare clipa;
pentru ca ma cearta cand intarzii, dar ma iarta de fiecare data;
pentru ca ma invata zi de zi lucruri noi;
pentru ca este orgolios si niciodata nu lasa capul in jos;
pentru ca lupta sa fie mai bun;
pentru ca vorbeste despre viitor cu "noi"
pentru ca nu este perfect;
pentru ca nu incearca sa fie altceva decat este;
pentru ca mereu zambesc cand il vad;
pentru ca nu pot fi suparata pe el;
La multi ani!
[niciun cuvant in plus nu ar putea sa exprime
tot ce ai devenit, cu timpul
pentru mine..]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
