Am sa ma prefac pentru o clipa ca timpul nu exista. Intinsa pe pat, singura, ma incolacesc intr-o semiluna perfecta si caut o alta prezenta cu care sa ma imbrac, de care sa ma agat..usa de la balcon este deschisa, pot sa aud ploaia cum cade strop cu strop pe cimentul uscat. Incerc sa ma misc si nu pot, incerc sa nu uit sa respir si nu reusesc. Am atatea intrebari pe care nu le pot respunde, atatea doruri care ma fac sa ma simt ingrata pe dinauntru, atatea amintiri care imi par dintr-o alta viata.

Odata m-am urcat pe o stanca. Desculta, simteam cum fiecare piatra imi strapunge talpa ca si cum ar vrea sa ma convinga de faptul ca nu visez, ca sunt treaza. Candva am urcat o stanca sa privesc marea. In par aveam sare iar pielea imi ardea. Intr-un minut, sau poate mai mult am ajuns sus si am stat sa privesc orizontul care parea nesfarsit. Odata am fost libera. Briza apelor albastre care se revarsau sub mine imi soptea sa nu-mi inchid niciodata ochii, sa nu-mi curat sarea de pe piele.. imi soptea sa nu renunt sa fiu libera..Asta a fost candva.

Puteam sa vad de pe stanca inalta valurile cum se izbesc de mal in cele mai pure nuante de alb. Mi-am inchis ochii, eram singura si totul imi apartinea. As fi putut sa raman in acea alta viata, inca o viata. Singura si libera nu vroiam nimic dar simteam ca am totul. 

Odata am coborat de pe stanca si m-am aruncat in Mediterana fara teama de a ma ineca. Vroiam sa absorb cu toti porii corpului apa marii, orizontul si zgomotul valurilor care nu incetau sa ma imbratiseze. Sub apa mi-am deschis ochii si n-am vazut decat suvitele de par ud care se jucau pe langa mine. Era cald, era liniste si totul imi parea difuz ca dintr-o alta poveste. Eram o parte a apei, a orizontului nesfarsit iar miscarile mele se sincronizau sub semnul gratiei si nu al violentei. Mi-am lasat trupul sa fie unul cu apa si usor usor m-am ridicat la suprafata. Totul era inca aici, eu eram tot singura.

Odata m-am plimbat pe malul Atlanticului. Eram singura si tarmul se intindea inaintea mea ca un desert infinit. Briza era mai puternica si puteam sa simt caldura Africii uscandu-mi pielea. Aveam o esarfa gri legata in jurul coapselor. Ea se intelegea bine cu toti curentii... dansam..Pasii mei lasau urme adanci in nisip dar totul disparea cu primul val. M-am intins pe malul Atlanticului si am asteptat ca valurile sa vina si sa stearga rand pe rand din mine fiecare regret, fiecare pacat, fiecare durere. Apele sarate m-au spalat, m-au purificat, m-au rebotezat. Eram singura, in par aveam sare iar in gand imi spuneam doar ca ma voi reintoarce curand..

Acum, sunt prinsa intre 4 pereti, intre mii de probleme si intrebari pe care nu le pot raspunde. Ma inchid intr-o semiluna si ma trezesc pe o roca, sau cu talpile in apa rece a oceanului rugandu-ma ca intr-o zi sa ma pot reintoarce..

Free of duty

In sfarsit mi-am incheiat "stagiatura". De maine nu va mai trebui sa ma trezesc devreme sau sa-mi spal de cu seara camasa, sa-mi pregatesc cheia si sortul, sa ma gandesc cu ce cercei as putea asorta emblema rosie de pe camasa de lucru. Sunt mandra de mine ca nu am renuntat nicio clipa la responsabilitatea pe care mi-am asumat-0, desi uneori recunosc ca mi-a fost extrrem de greu.

Sunt multumita ca am cunoscut oameni noi, ca m-am apropiat cu teama si rabdare de fiecare in parte si ca poate la momentul oportun i-am ajutat sa-si duca la bun sfarsit propriile sarcini.

Din orice experienta inveti cate ceva daca iti doresti cu adevarat. In ciuda oboselii pe care o resimt in fiecare particula a corpului meu sunt fericita ca experienta primului job nu a fost un esec si ca am invatat intre timp sa fiu mai organizata si mai calma.

Timpul a trecut mai repede decat ma asteptam. Am ramas singura si cu spatii mari in suflete. Unul e lasat de ea. Insa stiu ca ii este bine asa ca nu ma doare. Vreau doar sa stiu ca unde este zambeste si are parte de the time of her life. Pentru ca merita.

Te iubesc!Fo' eva'

N.S

"Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc."...

Paradoxul cel mai mare e ca omu' cand e obosit nu poate sa doarma: omul plictisit se culca si adoarme imediat, dupa citit uneori te ia somnul, dupa masa iar, numai dupa 2 zile de munca nu stii ce ceaiuri sa mai bei si ce draperii sa mai tragi ca sa ai si tu parte de 3 ore amarate de somn. Nu stiu daca tampenia asta e universala da la mine functioneaza.Iar daca reusesc sa dorm,cand ma trezesc incep sa-mi blestem zilele ca n-am chef si energie de nimic.Imi zic: mai rau am facut c-am dormit.

Ca acum de exemplu: Sambata am muncit de dimineata de la 8 pana duminica dimineata la 8(a fost nunta: urasc nuntile). Duminica am muncit. Azi muncesc iar. Maine sunt "libera". Ar fi trebuit sa sar instantaneu in pat da nu mi-e somn. As dormi da parca am si altele de facut. Daca m-ai suna si mi-ai zice sa mai iesim la o cafea ca aia de dimineata as iesi. Ca-mi place sa stam, chiar daca nu zicem nimic din ce-ar trebui sa zicem. Sau eu nu zic. Scriu mai bine decat vorbesc. Am vrut sa-ti scriu o scrisoare da stiu ca te-as fi plictisit. N-am mai scris. Am vrut sa fac multe si m-am razgandit. Da daca m-ai suna acum tot as iesi inainte sa ma gandesc.Imi place sa fac lucruri fara sa gandesc. Ma simt libera asa.

Da pana la urma am sa dorm. 2ore ca dupa ma duc la servici. Da mai intai imi spal camasile. Toate 3.

Inainte imi placea sa nu dorm. Eram impacata. Acum as vrea sa dorm o zi intreaga sau mai mult. Vreau sa uit de toate maniile, de toate grijile, de confuzia generala din capul meu, de frica de a-mi asuma responsabilitati si bla. Daca m-ar intreba acum cnv: La ce te gandesti? nici n-as stii de unde sa incep. Mi-e dor sa citesc o carte buna. De cand am inceput munca am inceput si vreo 4 carti. Pe 2 le-am terminat, celelalte..asteapta.Da'mi place sa citesc: pentru ca ma abandonez, pentru ca in loc sa-mi vad inaintea ochilor 24/7 propria viata, imi imaginez cadrele narate acolo. Citind fug, citind ma ascund, citind ma relaxez si imi inhib pana si cele mai intense pofte(da de poftele alea e vorba).Noaptea cand n-am somn cel mai ciuda mi-e ca nu am lumina sa citesc. Si totusi nu am citit mult pentru ca imi dau seama ca sunt 1 miliard si poate mai multe lucruri pe care nu le stiu . Si lucrul asta ma frustreaza. Sa nu stiu.

bad days

Cateodata ai impresia ca tot universul comploteaza impotriva ta. Indiferent ca esti sau nu paranoic, toti avem cate o zi in care avem impresia ca ni se pune capac din toate pozitiile. Ultimele 3 zile pentru mine au fost groaznice. Mi-am luat-o maxim din toate pozitiile si mi-am daramat cu propriile maini multe din impresiile pe care le construisem cu atat de multa naivitate in legatura cu cei din jurul meu.

Lumea e perversa, lumea e rea iar eu cu toate cartile mele citite si toate experientele traite sunt tot acelasi copil naiv. In fata lupilor numai oaie nu e bine sa fii. M-am saturat de lacomie, m-am saturat de intrigi, de isterii, de aceiasi wanna-be si de toate conjuncturile care ma prind in mijlocul lor mai ceva ca in mijlocul unei tornade. Sunt obosita mental, o simt cand ajung acasa. Ca un drogat am ajuns sa fiu atenta la cele mai mici ticuri si gesturi. Ma enervez repede si simt cum tot sangele imi fierbe in vene. Mai beau o valeriana, mai inghit in sec si intr-un fel ii multumesc lui tata ca nu m-a dat la box cand eram mica (asa cum isi planuise).

Nu stiu daca decenta si educatia mai ajuta cu ceva in ziua de azi. Incerc sa-mi reincarc bateriile si sa imi spun ca toate lucrurile o sa se aranjeze de la sine. Alteori imi spun ca nu are rost sa fiu surprinsa.. mi-am trait vacanta. Din pacate n-a durat decat cateva luni, luni in care am avut sansa de a fi strain, de a ma agata de slabiciunea limbajului, de a ma ascunde pe dupa manta exploratorului care nu cunoaste teritoriile pe care paseste dar pe care le soarbe cu curiozitate. Amintirile pe care le am si gandurile ca as putea sa ma reintorc acolo ma ajuta sa zic: " Bag .... asta e!"...

Nu am sa-mi cer scuze pentru injuratura pe care am scris-o. Maine mi-am promis ca am sa-mi las morala acasa si am sa fiu libera. Am sa imi las instinctele sa iasa la suprafata si nu am sa regret nimic din orice as face.

Nu urasc nimic mai mult in lumea asta decat sentimentul de neputinta: nu pot sa-l ajut pe omu' ala de pe strada care cere, nu pot sa ma ajut sa fiu mai nesimtita, nu pot sa-l ajut pe tata sa nu se mai preocupe, nu pot sa vindec pe nimeni, nu pot sa invat pe nimeni (pentru ca acum toti sunt asa destepti incat nimeni nu crede ca mai are vreo ceva de invatat: Mi-e mila!)..nu pot sa uit, nu pot sa iert ca tac si suport marlanii, nu pot sa trec peste oamenii care iti fac rau fara a avea vreun motiv...

Gata, lectia de melodrama s-a sfarsit. In seara asta nu te vreau pentru ca nu ai fost puternic si nu ai stiut sa ma faci fericita ca te vad, nu ai stiut sa ma incalzesti cu un cuvant care sa nu fie despre tine, nu ai stiut sa ma consolezi si sa-mi zici: "impreuna o sa trecem peste toate".

M-am saturat de cuvinte.

M-am saturat de promisiuni.

M-am saturat sa fiu eu stanca de care sa te agati, puterea care te face sa mergi mai departe.

M-am saturat sa fie totul asa de complicat.

M-am saturat sa suport oamenii care tipa la mine.

....

nu mai stiu...

...

What Sarah Said (Directions DVD)

Death Cab for Cutie | MySpace Music Videos

same old

Aprinde lumina ca simt ca ceva din mine s-a stins.Ma uit chioraste la mana din care inca mai curge sange si cand se opreste strang pumnul pentru a mai sangera un pic. Un alt episod de latenta emotionala in care nu simt nimic, nu vreau nimic, nu ma intereseaza nimic. M-am plans atat de mult ca sunt prea om incat acum cand simt viermele indiferentei cum isi scobeste loc in mine stau si-i admir indarjirea cu care sapa, fara sila si fara sa-mi indes pumnul, sa-mi ajung la inima si sa-l extirp inainte de a ma mutila.
Sunt incoerenta stiu, cuvintele le-am scris cu un pix in interiorul palmei stangi,la munca si s-au sters cu apa cu care am spalat scuipatul din scrumiere. Inca un moment in care imi vine sa tip de furie ca nu fumez. Daca as avea o tigara acum, si-ai fi si tu langa mine, ca in seara aia cand am impartit aceiasi bordura si aceiasi tigara (pe care ai savurat-o pana la ultimul fum ca si cum ti-ai fi inchis toate pacatele in tutunul ala ieftin), as simti cum fiecare demon imi paraseste plamanul si ma lasa ca dupa spovedanie sau ca dupa o noapte salbatica de ...
Uita-te si tu si razi la snobismul omului ce nu-si asuma vulgaritatea propriilor ganduri. Nu am curajul sa fiu vulgara si totusi ma las prada vulgaritatii cand plec capul, cand tac desi ar trebui sa tip, cand indur in loc sa lovesc si sa ma impun.
Am vorbit si am scris si in mine s-a mai stins cu fiecare cuvant un pic din lumina ce-o purtam. Eu nu am sateliti sa ma lumineze si nici Soare in jurul caruia sa gravitez si de la care sa fur caldura. Sunt un cub, de fapt o cutie in care indes in fiecare zi frustrari si pe care o carpesc cu scotch transparent cand ii mai crapa cate un colt. Nu arunc nimic, transform totul, ma inchid, ma abandonez si nu renunt sa mai adaug cate o bucata de scotch cand se mai rupe ceva din mine. Am greutatea unui cub de plumb dar daca ma deschizi sunt goala . Sunt aer condensat gata sa primeasca orice, dar plin de alte materii pe care numai eu le simt si le port si de care nimeni nu ma poate scuti.
Sunt nebuna.
Mi-e somn si mi-e ciuda ca nu stiu ce e dorul.
Sunt o cutie.