Teruel says hy

Stiu.. sunt o mica ingrata.. n-am mai dat nici un semn de viata de ceva timp incoace. Trebuie sa ma scuz si sa spun ca nu e vina mea.. de abia vinerea asta au venit cei cu wirelessul si la noi la apartament..
Nici nu prea stiu cu ce sa incep.. am avut parte de 2 zile in care mi-am dat seama cat de mult incepe sa se schimbe viata mea. M-am adaptat destul de usor la viata de aici din Teruel si chiar am reusit sa cunosc si mai multa lume. Weekendul asta l-am petrecut cu Marien in intregime. Am fost la lacul San Blas, am gatit si am mancat impreuna, am fost in cluburi si am ras, ne-am uitat la filme si am comentat filosoficeste cam despre tot ce misca.
In inima mea nu este loc decat pentru Marusia. Ma gandesc tot timpul la ea si o simt nelinistita. As vrea sa am remediile necesare sau cel putin sfaturile potrivite ca sa o ajut sa depaseasca etapa asta confuza si tampita din viata ei.. dar din pacate nu am nici cuvintele potrivite si nici sansa de a-i fi alaturi..
1martie m-a intristat putin. A fost singurul an in care nu am primit flori si nici felicitari. M-am gandit la ciocoflenderele mele, la Dariuca mea si la toate lucrurile de acasa care imi lipsesc cu adevarat. Ma simt oarecum impietrita, insensibila si ma intreb de fiecare data daca este in regula sa fii atat de pasiv la tot ce se intampla in jurul tau.
Cu facultatea merge bine. Invat pe zi ce trece sa comunic in spaniola, citesc destul de mult in limba lor si chiar cred ca imi castig admiratia profesorilor. Exista totusi momente frustrante in care nu imi gasesc cuvintele necesare pentru a raspunde unor intrebari desi stiu foarte bine raspunsul..
Nu stiu ce altceva as putea sa spun. Aici e deja ora 3, urmeaza sa dorm cred cateva ore pana sa ma trezesc sa ma duc la facultate. E tarziu, sunt singura in patul meu si ma gandesc daca Maru doarme la ora asta. ( Sper ca saptamana asta care vine sa fie mai frumoasa pentru tine zizu decat weekendul).. Ma aflu intr-o perioada in care simt ca este nevoie sa ma eschivez oarecum in fata procesului de a lua decizii referitoare la viitorul meu. Ma simt confuza si oarecum solitara si imi reevaluez pe zi ce trece principiile si credintele. Sunt un pic nerecunoascatoare poate. Nu reusesc sa ma bucur in intregime de toate sansele care mi se ofera aici. Toata adaptarea mea se produce lent si nu da semne ca ar vrea sa progreseze strategic. Simt ca totul ma acapareaza, ca totul este guvernat de o lege a haosului care ma copleseste. Nu stiu daca sunt fericita, nu stiu daca sunt multumita insa stiu ca asta imi doresc, stiu ca asta este ceea ce trebuie sa fac ca sa ma maturizez. Imi lipseste spiritul si calmul necesar pentru a scrie. Cred ca lipsa asta mi-a inhibat oarecum orice demers creativ. Ma simt ca un naufragiat pe o insula care nu-si doreste nimic zi de zi decat un ziar cu stiri sau imagini care sa ii poata aduce aminte de acasa...


Pana ne auzim din nou infidels..love...



Lav iu Z, miss my ciocoflendere:X

1 comentarii:

Marusia spunea...

Dormeam la 3 (2 aici). Am avut o seara draguta si m-am mai linistit din apatie. Don't you worry about me. Stii doar ca sunt facuta sa exagerez, in felul asta ma adaptez mult mai usor in toate situatiile in care ma aflu.Nu vreau sa te stiu ingandurata si stinghera de lumea pe care o cunosti acolo. Imi imaginez ca e destul de greu, mai ales acum, dupa o luna, dar timpul trece incredibil de repede asa ca e absolut necesar sa te agati de toate momentele frumoase si sa-ti refuzi orice gand/traire confuza.

Azi e 8 Martie. Eu iti doresc o zi minunata si plina de lucruri frumoase, pentru ca le meriti. Te iubesc mult >:D<