Uite. Unde se inalta soimii, peste puntea cea mai inalta incepe cerul. Nu ai fi putut spune niciodata nu?.. Mereu ti-ai imaginat ca nu exista un inceput, ca cerul apare pur si simplu dintr-un punct si ne inconjoara, ne acapareaza si ne creeaza falsa iluzie a unei realitati neintrerupte. Drumul asta parca nu a fost strabatut de picior de om.. Si totusi amandoi ne-am incumetat sa-l strabatem. Nu credeam ca am sa gasesc cascada.. Incercasem inainte insa parea ca se ascunde cu tot dinadinusul de tot ce sunt. Acum iata-ma langa tine. Cascada isi coboara apele cu furie catre roci, un pic langa noi se intinde drumul iar de sus putem privii soimii cum nasc cerul..
Lasa-ti acum capul pe picioarele mele. E un pic frig stiu iar aerul e umed. Ne vom adaposti aici, intre rocile astea doua care par iesite din pamant in forma de leagan de copil, si vom innopta langa cascada, cu sunet de apa si din cand in cand de soim ratacit in inaltul muntelui.
Poate maine cand o sa ma trezesc nu o sa te mai gasesc langa mine. Poate te vei fi transformat in ape sau poate vei fi plecat pe munte sa cauti sa nasti cerul intre aripi. Daca va fi asa, sunt sigur ca nu am sa mai gasesc cascada nicicand iar daca nu va fi intocmai asa atunci imi voi dori sa nu o fi gasit nicicand pentru ca de azi, de acum, din clipa asta cand te vad pierduta cu capul pe picioarele mele, cascada are trupul tau, iar apele ce-I cad cu putere sunt suvitele tale de par. Eu sunt doar o roca de care te izbesti cu toata puterea, pe care nu o poti darama, dar care se erodeaza , care se usuca si care nu ar avea nimic de oferit daca nu ai fi tu…
Uita-te spre cer
Uita-te spre mine
Chiar daca o faci pentru ultima data, pentru ca o faci pentru ultima data. De pe picioarele mele te simt tot mai usoara, ca si cum te-ai risipi pana cand nu ramane decat o pana, cazuta de undeva de sus, pana cand nu raman decat eu in singuratatea care ma inghite si ma face sa ma confrunt cu realitatea sumbra unde nu exista inceput de cer, unde nu existi tu ca apa care ma naste de fiecare data, unde nu exist decat eu in fata ferestrelor mari ce dau spre strada.
E tarziu, imi simt venele cum vibreaza. Pe strada nu e nimeni iar in salon lumina e stinsa. Sunt doar eu solitar si obscur, soimul pierdut pe culmile propriilor disperari ce priveste spre pamant, spre cascada care-si pierde apele iara si iara, spre strada pustie..
In curand, vor trece cei cu masina de gunoi iar eu voi adormi in sezlong… singur..
2 comentarii:
:X:X:X
Love you!
nu stiu cum sa fac sa sune cat mai realist, dar, lipseste ceva in orele de curs sau in pauzele scurte de cafea; stiu sigur ca e si vina noastra dar, eu vreau sa dau vina pe tine si sa ti zic ca tu esti cea care lipseste, caci erai completarea.intr un cuvant ni dor asa de tine. :D te pupam prin intermediul acestui mic gand scris de mine. :*
Trimiteți un comentariu