Reading

"Am dorit mereu sa ies din coaja mea pe o plaja in fata marii unde sa ma pot face una cu nisipul, cu pietrele si cu pescarusii si in acelasi timp, obsedat de mine insumi, am facut totul ca singuratatea mea sa devina perfecta. Si astfel n-am trait poate decat pentru mine, cu toate ca am iubit atatea lucruri. Ca si cum toate eforturile mele au fost indreptate catre un singur scop: sa-mi ridic singur, dinlauntru, propria inchisoare si sa-i astup toate caile de iesire(...)"...

Octavian Paler -Viata pe un Peron

La multi ani!

Astazi este o zi speciala. Astazi este iar ziua ta.

Este foarte greu sa ma impac cu ideea ca timpul pentru noi zboara atat de repede si ne condamna la maturizare. Astazi 23 si ieri, trageai de sfoara micul camion in care ma asezasem mandra si lenesa, in asa fel incat sa se miste si sa ma amuze, sa ma bucure.

Indiferent de toate clipele care au fost, am vegheat una asupra celeilalte si nu ne'am lasat invinse. Am ras, am plans, am izbucnit de furie, ne'am bucurat, am injurat si am pierdut nopti fiind inainte de toate, cele mai bune prietene.

Sunt binecuvantata ca existi si pentru asta incerc sa exist, in cea mai buna forma a mea, pentru tine.

Te iubesc si iti doresc sa ai o zi de nastere cat mai frumoasa.

La multi ani!

...

Erin McCarley- Pitter - Pat

I've lost my sense of right and wrong

Well-justified my soul to carry on

It feels so damn good to write off the rules

But when a new day breaks, I'm left a fool

I'm such a fool...

gata demografia...inainte cu sesiunea we gooo!

Lie to me

Te trezesti de dimineata si stii ca azi viata ta o sa fie altfel. Te imbraci grabit si simti ca hainele care ieri iti veneau atat de bine astazi ti-au ramas mici si te strang. Inaintea oglinzii chipul tau incepe sa schiteze un zambet sfidator, ceva in sinea ta stie ca astazi nimeni si nimic nu poate sta in calea ta.

Ca si cum pe fundalul propriei tale existente s-ar derula un mare discurs motivational, pasesti afara si respiri aerul rece. Intr-un minut vei auzi semnalul de Go si vei sti ca e randul tau sa alergi, sa te amesteci printre toti ceilalti, sa tragi de tine din toate partile si sa tresalti plin de energie cand triumfator vei rupe cu pieptul panglica de finish.

Toti avem momente de astea cand simtim ca imposibilul e doar un mecanism de aparare pe care parintii nostrii ni l-au construit pentru a ne proteja de esec. Insa ceea ce ei nu ne-au zis a fost ca esecul si nu victoria permanenta te invata sa avansezi. Toti avem zile in care chiar daca nu ai toate motivele sa spui ca esti fericit, ai cel putin un motiv care sa te faca sa spui ca totusi nu'ti lipseste mare lucru. Sunt zilele rare pe care am vrea sa le prelungim la nesfarsit, zilele in care succesul vine parca atras de toata atmosfera de care ne inconjuram. Si ce bine ar fi daca am avea puterea sa transformam fiecare zi intr-o asemenea zi.

Daca as sta sa ma gandesc bine, acest lucru ar fi realizabil (cel putin in ceea ce ma priveste). Si primul pas ar fi :trezirea de dimineata. Oricat de mult detest sa ma trezesc de dimi, trebuie sa recunosc ca ma organizez mult mai eficient cand imi incep ziua de devreme. Apoi cu un pic de activitate fizica, un mic dejun sanatos si bineinteles cafeaua sfanta, cred ca ziua ar putea demara numai bine. Pentru a consolida binestarea trebuie doar sa ma gandesc la cei dragi, la toti prietenii mei si la toate clipele minunate care ma leaga de acestia. Negresit, o camera bine organizata cu patul facut si draperiile trase astfel incat sa lase sa intre soarele, haine diferite de cele in care dorm, parul aranjat si tenul bine pus la punct.

Suc de portocale, un pic de muzica si deja ziua asta pare ca e mai frumoasa. As putea chiar sa ma apuc sa citesc ceva pentru sesiunea care vine dar mai trag un pic de timp, mai las loc catorva conversatii pe mess, pentru ca nimic nu merge mai bine cu starea asta decat o barfa proaspata.

Oricat de greu ar fi sa ne mobilizam si sa ne gasim motivatia pentru a face un anumit lucru, este mai mult decat evident faptul ca totul depinde de ambient. Daca nu ne inconjuram de un mediu care sa ne provoace liniste si armonie nu o sa reusim niciodata sa terminam ceea ce ne'am propus sau sa gasim macar cheful necesar pentru a incepe. Si uneori pentru a reusi trebuie sa mintim. Sa ne mintim de la inceput ca nu exista sansa de a da gres, sa ne mintim ca avem toate aptitudinile necesare, sa ne mintim ca prin simplul fapt ca am reusit sa sfidam o zi care se anunta ploioasa am devenit mai putin singuri, mai putin morocanosi, mai aproape de lume sa ne mintim ca de azi inainte nu ne va mai fi teama..

Ryan Star--Brand New Day

Becoming a better me

Primele zile ale anului mi'au adus clipe de o luciditate mai mult decat neasteptata. Am reusit fara sa stau pe ganduri sa'mi intorc viata pe dos si sa planific o calatorie, si nu-mi pare rau. Inca de la inceputul anului mi'am dat seama ca este timpul sa las la o parte trecutul si sa imi continui viata mergand pe directii pe care le cunosteam dar le lasam in umbra sau pe directii noi.

Aproape ca nici nu stiu de unde sa incep micul meu rezumat. Poate cu noaptea marelui revelion sau cu ultimul weekend.. Poate ca ar trebui, asa cum sa cuvine, sa vorbesc despre "evenimentul"cu o mai mare incarcatura emotionala pentru mine: am plecat la munte.

Da. 3 zile de Brasov in care am vizitat aproape tot ce imi propusesem si in care am avut parte poate de mai multa grija si afectiune decat meritam, data fiind reputatia mea de Cruella. Desi drumul a fost extrem de lung si de obositor, cred ca e una din experientele pe care le-as repeta fara niciun regret pentru ca fiecare minut a meritat. M-am simtit ca acasa si poate de aceea cand am plecat din gara am simtit ca o bucatica din mine ramane acolo. Am fost trezita cu cafea calda dis de dimineata si am mancat cea mai buna pizza de pe anul asta fara sa ma gandesc la calorii, am ras si am inotat, am ramas cu gura cascata in fata peisajelor montane si mi'am lasat cel putin pentru o zi garda jos in fata afectiunii si caldurii. Am facut multe poze si am lasat toate grijile acasa. Aproape ca am pierdut trenul si la dus si la intors, iar in Gara la Brasov am fost intampinata de o mana lipita incognito de fesa mea stanga. Nu stiu daca as putea sa exprim acum modul in care simt ca aceasta mica excursie m'a schimbat, insa sunt sigura ca de acum inainte voi incerca sa'mi ascult mai mult inima desi uneori imi dicteaza lucruri nebunesti.

Cert este ca m'am incarcat de energie si voie buna si sunt aproape sigura ca ultimul weekend a fost exact ce imi lipsea, ingredientul perfect pentru a incepe cu dreptul un an dificil si o sesiune surprinzatoare:)).

Iar tie .. bineinteles : "Multumesc" si sper ca data viitoare (God knows when that will be) n'ai sa te mai abtii atat. >:)

Amy Winehouse - Will you still love me tomorrow

The corner

Batranii nostrii

Am citit ceva mai devreme pe un blog, un lucru care recunosc ca m'a afectat un pic mai mult decat ma asteptam. Era un oarecare manifest impotriva unei categorii de varsta, care la noi in oras, pare in ultima vreme a domina. Da este vorba despre ei, despre cei batrani, despre bunicii nostrii care ne-au crescut cu drag, care au avut grija de parintii nostri si i-au educat sa ne fie la randul lor parinti.

Este vorba despre acei oameni care au simtit viata in alte haine, cele gri ale unor timpuri restrictive, cele stramte ale unor conditii de viata care desi nu promiteau libertatea atat de mult pe cat o promit acum, promiteau virtuti si valori care noua, celor tineri, azi ne sunt atat de straine.

Da, este adevarat ca poate noua, celor care nu le trecem pragul si cei ce nu le saruta obrajii incretiti de vreme, nu ni se par cine stie ce modele in viata. Gasim mereu motive sa ii criticam si sa ii alungam din stilul nostru de viata atat de cool si de modern, preferam sa-i uram si sa'i criticam, fara a ne da seama ca o facem din revolta fata de propria noastra natura. Toti suntem condamnati sa imbatranim. Toti vom ajunge in locul lor, pentru ca asta este ordinea fireasca a timpului. Intrebarea care ma face sa fiu sensibila la subiectul asta e simpla: "As putea eu oare sa infrunt aceiasi ura cand voi fi carunta, pe care cei ce noi ii dispretuim pentru micile lor activitati cotidiene, o infrunta zi de zi in autobuz, pe strada, in institutiile publice?". Raspunsul este unul clar si la obiect :NU!

Imi iubesc bunicii, am cea mai perfecta bunica din toata lumea si numai gandul ca cineva ar putea sa o ia in ras sau sa aduca vreun cuvant urat la adresa ei ma innebuneste. Tocmai de asta incerc sa fiu rezervata si sa respect pe cat pot eu de mult oamenii batrani. Pentru ca sunt mai intelepti decat noi, pentru ca si-au dedicat viata noua si pentru ca au muncit ca noi sa traim intr-o lume mai buna, mai libera.

Imi este rusine pentru toti cei ce ii dispretuiesc si imi doresc ca timpul sa ii faca mai intelepti, atat de intelepti incat sa fie pregatiti sa treaca peste snobism si aroganta si sa accepte ca daca nu erau ei noi nu am fi fost nici macar jumatate din "oamenii" care suntem acum.

Cine nu are batrani sa si-i cumpere, iar cine ii are sa ii respecte!