8->

"Te beso con toda mi persona inclinada hacia ti..."

*

Cand poti sa-i spui unei persoane cu toata daruirea de sine ca o iubesti? Cand poti sa accepti in toada decadenta abandonul care te face sa devii atat de vulnerabil in fata unui singur eu, poate mai vulnerabil decat tine?.. Cand recapeti curajul de a-ti deschide gura si de a striga din tot plamanul tau, acele cuvinte care par mai grele decat un orice : " Imi pare rau", acele cuvinte pe care nu vrei sa le regreti mai tarziu?

Nu stiu. Adevarul e ca nu am raspunsul la intrebarile astea..mereu mi-a fost teama sa ma aud rostindu-le, pentru ca le-am spus candva si m-au tradat, s-au intors cu toata puterea lor impotriva-mi, si m-au facut sa ma dispretuiesc cu fiecare celula, sa ma inchid cu fiecare sunet, sa ma consum cu fiecare bataie de inima.

Nu stiu, dar le simt. Acum cand am ochii inchisi si te vad numai pe tine, acum cand ma doare pieptul si te vreau numai pe tine, acum cand stiu ca pot avea orice numai pe tine nu, acum mai mult ca niciodata imi vine sa ma inchid intr-un cerc si sa inghet timpul, si sa las sa se calmeze focul care ma fierbe pe dinauntru, si ma face sa ma strang ca un muschi, ca intr-un spasm.

Inca putin, mai cade inca un minut peste pamant, si peste picioarele mele, si peste pleoapele tale, inca putin si te voi avea in bratele mele, pregatita poate pentru toate acele cuvinte care ma rusineaza, si care aprind in obrajii mei rosul sangelui care curge cu repeziciune in venele mele.

Am sa te strang in brate si am sa-ti tin cu mainile amandoua capul, am sa te privesc in ochi, si in momentul in care se va face cea mai solemna liniste, am sa-ti spun cu cele 2 aorte si cu tot ventriculul stang si ventriculul drept, cu buzele si cu emotiile toate, singurele cuvinte care in simplitatea lor, ma linistesc si ma elibereaza de mine, pentru a ma darui tie...