Doi

Cateodata, cand respiram adanc acelasi aer, simt cum devenim o singura fiinta. Cand mana ta o strange puternic pe a mea, si cand te apropii sa ma saruti, timpul se dizolva, distantele dispar, si dintr-o data simt cum suntem numai noi 2 pe pamant.
Pe birou stau una langa cealalta, cana mea cu vacuta si cana ta roz cu omul care scoate limba. Inauntrul lor, cafeaua inca fierbe, proaspata turnata, asa cum in noi fierb in acelasi timp dorinta, durerea si clipele ce traiesc mult prea putin pentru a putea fi oprite.

Ramai lipit de pieptul meu cautandu-mi instinctiv sanul pentru a-i simti moliciunea, pentru a te intoarce macar simbolic in zona protectiva a spatiului matern de care ti se face dor, prin natura. Mana mea se joaca in parul tau ignorand clipele de impact cu pielea un pic rigida si dura a obrazului tau care te tradeaza si te arunca in maturul varstei de 20 si un pic..

Cu un singur freamat, cu un singur sunet, cu un singur si neschimbator trup oftez usor si te rog : stai langa mine..

Cu un singur gest, de imbratisare mai puternica, mai convingatoare si mai dureroasa imi spui ca in ceasul asta care-si trece minutele si secundele peste pielea noastra, ai sa ramai tot mai aproape de mine..

Pe birou, stau asezate una langa cealalta cana mea si cana ta. Inauntrul lor cafeaua s-a racit.

Cu capul lipit de pieptul meu imi cauti sanul si imi promiti ca n-ai sa pleci niciodata..