Cand nu as putea sa te iubesc mai mult
Sunt clipe cand nu as putea sa te iubesc mai mult.
Rataciti,
In aceiasi clipa de nebunie
Lasam strazile intunecate sa se inchida in noi
Atat de adanc si misterios
Pana cand imbratisati
Ne dizolvam si devenim una cu drumul
Care nu stim unde ne va duce.
Impartasind acelasi cuvant drag
Ne dezbracam de tot ce avem
Pana cand nu ramane in noi
Nimic mai mult decat umbra a tot ceea ce am fost
Inainte de a fi unul.
Sunt clipe cand nu as putea sa te iubesc mai mult.
Cand te privesc si te descopar ca niciodata
Flamand,
Nerabdator,
Salbatic,
Al meu.
Lucruri pe care le stii
As putea sa ma opresc pe banca ta
Sa ma asez langa tine si doar sa ascult
Povestile timpului care a trecut peste noi
Si ne-a imbatranit,
Si ne-a facut sa uitam,
Tot ce am petrecut
Si tot ce am impartit
In trecut.
As putea sa stau tacuta langa tine la nesfarsit
Pentru ca stiu ca orice as putea sa iti mai spun,
Spunt lucruri pe care deja le stii.
As putea sa iti spun ca nu e nevoie
Sa ma auzi sau sa ma vezi
Doar ca la sfarsit de zi sa stiu,
Ca inca te gandesti la mine.
As putea sa iti spun ca in sinea mea am uitat
Toate greselile pe care le-am facut
Si poate cele pe care le-ai facut
Dar toate astea nu ar fi nimic mai mult
Decat lucruri pe care le stii.
Nu stiu ce as putea sa iti spun
Sa te surprind si sa te ajut
Sa ma redescoperi asa cum am devenit
De cand nu mai esti o parte din mine.
Nu stiu si nici nu cred ca as mai putea
Sa impart cu tine
Ceva mai mult decat tacerea care a cazut peste noi
Si ne-a lasat goi si straini
Inconjurati de atatea lucruri familiare
Dar de prea putine lucruri pe care inca le stim...
Scrisori de dragoste
Sa ne scriem scrisori de dragoste, ca si cum am fi la inceput de drum, ca si cum nu ti-as cunoaste fiecare zambet, fiecare centimetru de piele si fiecare cuvant..
Sa ne pierdem in cuvinte frumoase, ca si cum ar fi ultima oara cand putem.. sa ne marturisim unul celuilalt ca ne-am indragostit pana peste cap, ca suntem beti de emotii si ca fiecare minut pare prea lung cand nu suntem impreuna, la fel de mult pe cat pare prea efemer cand suntem aproape.
Sa ne scriem scrisori de dragoste ca si cum am impartii secrete. Secrete, ganduri, iluzii, deziluzii, asteptari si sperante, planuri de viitor, greseli din trecut...
Sa ne scriem scrisori de dragoste pe care sa le asteptam cu nerabdare. Sa ne cunoastem ca la inceput si sa ne pierdem pe drumuri intunecoase, doar ca sa ne regasim la capatul lor unul in bratele celuilalt.
Sa ne scriem scrisori de dragoste care sa se termine cu te pup, te sarut, imi lipsesti, te iubesc...scrisori care ne fac vulnerabili, care ne dezvaluie unul celuilalt asa cum numai intimitatea corespondentei o poate face, scrisori care poate peste ani, cand noi nu vom mai fi, vor marturisi in locul nostru, secretele pe care le-am impartit...
***
Sa ne scriem scrisori de dragoste ca si cum prezentul nu ar fi de ajuns,
Ca si cum am vrea sa le dam cuvintelor noastre un corp,
Sa le materializam si sa le dam forta
De a nu ramane doar cuvinte..
Sa ne pierdem in cuvinte frumoase, ca si cum ar fi ultima oara cand putem.. sa ne marturisim unul celuilalt ca ne-am indragostit pana peste cap, ca suntem beti de emotii si ca fiecare minut pare prea lung cand nu suntem impreuna, la fel de mult pe cat pare prea efemer cand suntem aproape.
Sa ne scriem scrisori de dragoste ca si cum am impartii secrete. Secrete, ganduri, iluzii, deziluzii, asteptari si sperante, planuri de viitor, greseli din trecut...
Sa ne scriem scrisori de dragoste pe care sa le asteptam cu nerabdare. Sa ne cunoastem ca la inceput si sa ne pierdem pe drumuri intunecoase, doar ca sa ne regasim la capatul lor unul in bratele celuilalt.
Sa ne scriem scrisori de dragoste care sa se termine cu te pup, te sarut, imi lipsesti, te iubesc...scrisori care ne fac vulnerabili, care ne dezvaluie unul celuilalt asa cum numai intimitatea corespondentei o poate face, scrisori care poate peste ani, cand noi nu vom mai fi, vor marturisi in locul nostru, secretele pe care le-am impartit...
***
Sa ne scriem scrisori de dragoste ca si cum prezentul nu ar fi de ajuns,
Ca si cum am vrea sa le dam cuvintelor noastre un corp,
Sa le materializam si sa le dam forta
De a nu ramane doar cuvinte..
Cand imi lipseste marea
Niciodata nu mi-a lipsit marea mai mult ca acum. Gandindu-ma la viata mea de acum doi ani si la cat de aproape am putut avea marea, imi dau seama ca nu am stiut sa profit de ea. Poate ca asa se intampla mereu, nu realizam ceea ce avem decat dupa ce am pierdut acel lucru sau ne-am indepartat de el.
Anul trecut am sperat sa pot ajunge acasa si sa ma pot urca in tren impreuna cu Maru, sa fugim la mare pentru cateva zile, sa uitam de noi, de reguli si de toate bagajele grele de luat cu noi in vacanta. Din pacate vacanta mi-a fost mult prea scurta si marea prea departe.
Astazi, inchisa in biroul mult prea ingust si ascuns printre alte cladiri inalte de beton, evadez un pic din sarcinile cotidiene si ma intorc sa scriu, asa cum o faceam mai demult, pentru a-mi alina dorul de apa, de valuri, de albastru, de libertate..
Ma intorc cu o promisiune, sa nu mai las dorul de mare sa ma ajunga, si sa incerc pe cat se poate sa raman fidela primei mele iubiri, si sa ma intorc la ea macar o data pe an.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
